Maia Morgenstern: „Între artist şi public trebuie să existe un cod, iar acesta este adevărul”

Publicat de Curierul de Iasi la data de 06/06/2019

Maia Morgenstern a fost oaspetele Iaşului la sfârşitul lunii mai, susţinând o conferinţă motivaţională în cadrul Festivalului Internaţional al Educaţiei. Publicul numeros din Aula Bibliotecii Centrale Universitare „Mihai Eminescu” a avut privilegiul de a intra în dialog cu celebra actriţă, aceasta împărtăşindu-le celor prezenţi experienţe de viaţă, viziunea sa asupra artei teatrale şi cinematografice, dar şi îndemnuri pentru clădirea unei vieţi care să aibă cultura drept principal reper.

– Actorul este, prin cariera sa, prin rolurile sale, un reper motivaţional pentru mulţi dintre noi. Dar el, artistul, de unde îşi extrage motivaţia pentru a merge mai departe?

– Eu cred foarte mult în relaţia între public şi actor, între public şi orice formă de artă. Nouă, actorilor sau creatorilor de spectacol, în diversele sale forme, ni se cere, dintru foarte început, adevărul. Astfel, căutăm o formă a adevărului. Dincolo de limbajul verbal sau emoţional, trebuie să existe un cod, un cod secret şi nu prea, care să fie înţeles şi de cei care creează, şi de public, iar acesta este adevărul. Adevărul în sensul filosofic, unde sângele nu e sânge, crima nu e crimă, ci simbol, unde dragostea trece în plan conceptual. Şi atunci, omul ce priveşte, publicul, rimează, se armonizează cumva cu tema propusă, cu situaţia creată. Actorul sau regizorul nu se identifică, nu devine personaj negativ sau pozitiv, criminalul sau eroul, ci transmite o vibraţie sau un semnal astfel încât publicul să cunoască şi să se recunoască într-un adevăr al vieţii. Abia atunci putem spune că s-a stabilit acea legătură specială, când ştim dacă e bine sau mai puţin bine.

-Aveţi trei copii minunaţi, Tudor, Cabiria şi Isabela, primii doi urmându-vă în cariera actoricească.  În momentele lor dificile, cum i-aţi încurajat să le depăşească?

-Îi las complet liberi, sunt opţiunile lor şi eu cred în acest lucru cu putere. Sigur, Tudor e consacrat, dar un artist îşi pune în permanenţă problema „cine sunt, ce vreau să devin, unde mă situez?”

– În general, care credeţi că ar fi lucrurile ce ar trebui să inspire un tânăr pentru a reuşi în viaţă, pentru a dobândi echilibru şi împlinire sufletească?

– Sfaturile nu le dau atunci când nu sunt cerute. Pot să îndrum, să sfătuiesc, să le vorbesc despre ceea ce înseamnă respectul de sine, ceea ce înseamnă a te perfecţiona, a te instrui, a-ţi păstra vie curiozitatea, interesul pentru multe zone ale existenţei. Nu le recomand să rămână într-o zonă superficială, iar asta vine odată cu munca, cu dorinţa de autoperfecţionare. Vorbim aici despre cultură, care nu este un agent, un jandarm, un obiect contondent care sparge capul celorlalţi, ci un prilej de satisfacţii, de îmbogăţire, de iluminare. Ca să ai un orizont larg, cuvine-se să deschizi cât mai multe uşi, cât mai multe ferestre, să priveşti din mai multe unghiuri tot ce înseamnă istorie, tot ce înseamnă devenire, cu deplin curaj. De asemenea, le-aş spune să nu se lasă influenţaţi de sloganuri în nici un sens, ci să judece ei înşişi.

-Ne apropiem de comemorarea victimelor unei crime oribile, Pogromul de la Iaşi din iunie 1941. Pe de altă parte, la Iaşi se află cea mai veche Sinagogă din România. Tot la Iaşi, Avram Goldfaden a înfiinţat în 1876 primul teatru profesionist în limba idiş din lume. Cum credeţi că a fost posibil ca într-un oraş atât de bogat cultural cum este Iaşul, în care, iată, comunitatea evreiască şi-a adus o contribuţie esenţială la dezvoltarea lui, să se petreacă o astfel de nenorocire? Ce îl poate îndemna pe un om să-şi ucidă semenul nevinovat?

– Ceea ce s-a întâmplat n-a venit deodată, ca un fulger. Doar o calamitate naturală vine dintr-odată. Dar, din perspectiva mea, mentalitatea, comportamentul oamenilor sunt alimentate, conturate, deviate, strâmbate astfel încât, la un moment dat, ei îşi spun: „Aşa e bine, aşa trebuie făcut, aşa zice toată lumea”. Era un curent întreg, şi-i las pe istorici să explice, dar ceea ce s-a întâmplat nu a fost dintr-odată, a fost o pantă extremă. Din păcate, mari intelectuali au justificat, au legitimat un astfel de comportament de s-a ajuns la marile crime ale umanităţii, după care rămân cicatrici de nevindecat. Atenţie, vorbim despre oameni de ştiinţă care au alimentat şi argumentat cu scrieri astfel de lucruri. Avem acum un spectacol la Teatrul Evreiesc de Stat, numit „O lecţie de bune maniere”, care pune alături citate ale marilor personalităţi de atunci, medici, savanţi, oameni de ştiinţă care erau ascultaţi având teorii rasiste.

-Care ar fi fost sfatul pe care, dacă l-aţi fi primit în copilărie sau adolescenţă, aţi fi reuşit să evitaţi o greşeală produsă ulterior, în anii maturităţii?

– Am primit sfaturi pe care nu le-am ascultat şi regret foarte multe dintre acestea. Dar am avut şi îndemnuri pe care le-am urmat, iar acum sunt mulţumită de sfaturile, direcţiile, impunerile venite din partea părinţilor pe care nu le-am apreciat la tinereţe, în adolescenţă.

-Sunteţi o actriţă de un enorm succes, conduceţi un teatru legendar al României, Teatrul Evreiesc de Stat, prin urmare aveţi o viaţă complicată, cu numeroase provocări şi solicitări probabil epuizante. Care este motivaţia care vă face să mergeţi mai departe, în noi şi noi proiecte?

Sunt conştientă şi cu inima împăcată că nu fac degeaba umbră pământului, umbră scenei. Fiinţa mea, organismul meu, îmi spun câteodată „Stop!” şi se deconectează de la toate şi atunci ştiu că trebuie să mă odihnesc.

Un interviu de Gabriel Andronache

 

Maia Morgenstern, repere biografice de succes

Maia Morgenstern este una dintre cele mai cunoscute şi apreciate actriţe ale României, întrunind admiraţia publicului şi criticii în egală măsură. Născută la Bucureşti, a absolvit în 1985 Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică  “I.L. Caragiale”, clasa profesorului Dem Rădulescu. Are o foarte bogată carieră teatrală, fiind remarcată în roluri de mare substanţă care i-au atras premii prestigioase din partea breslei: Premiul UNITER, pentru rolul Lola Blau (1995), Premiul Naţional Lucia Sturdza Bulandra, pentru cea mai bună actriţă a anului, rolul Medeea, din Trilogia Antică  (1990), acelaşi premiu primindu-l pentru rolul Haya, din Ghetto (1993), Premiul UNITER pentru cel mai bun rol feminin în Medeea, din Trilogia Antică (1990). Maia Morgenstern a cucerit definitiv publicul prin interpretări de excepţie în roluri cinematografice, soldate şi acestea cu lauri prestigioşi: Premiul Les stars de demain, Geneva, pentru cea mai bună actriţă şi Premiul Criticii, pentru Balanţa (1992), Premiul UCIN pentru Cei care plătesc cu viaţa (1990). Fără îndoială, rolul care a făcut-o cunoscută în întreaga lume a fost cel al Fecioarei Maria din Patimile lui Hristos (2004), film regizat de starul Mel Gibson şi având 3 nominalizări la Oscar. Maia Morgenstern este director al Teatrului Evreiesc de Stat din Bucureşti, în timpul mandatului său având loc mai multe premiere importante şi spectacole de succes.

Comments

comments

Categoria: interviu

Cuvinte cheie:



Nu sunt comentarii

Comentati acest articol!




*