Ion Gheorghe în “Copou – parcul poeziei”

Publicat de Curierul de Iasi la data de 11/10/2011

Începând de luni, în perioada 10 – 23 octombrie 2011, în zona „Teiul lui Eminescu” din Parcul Copou, ieşenii pot asculta zilnic, în format audio, poezie de Ion Gheorghe, între orele 11-12 şi 17-18.

“Copou – parcul poeziei” este un proiect iniţiat de Casa de Cultură “Mihai Ursachi” cu sprijinul Uniunii Scriitorilor din România şi al Primăriei Municipiului Iaşi, prin care periodic, în parcul Copou se organizează recitaluri de poezie în format audio.

Ion Gheorghe (n. 1935, în comuna Florica, Buzău). A învăţat la şcoala primară din comună, apoi la: Şcoala Normală “Spiru Haret” din Buzău (1947-1948), Şcoala elementară din Mihăileşti, raionul Mizil (1948-1949), Şcoala Pedagogică de băieţi din Buzău (1950-1952), Şcoala de literatură şi critică literară “M. Eminescu” din Bucureşti (1952-1954). La 35 de ani, în 1970, devine licenţiat al Facultăţii de Filologie a Universităţii din Bucureşti. A fost, în timp, jurnalist la “Albina”, “Luceafărul”, funcționar la Ministerul culturii (1992), atașat cultural la Ambasada României (1992). Debut: Pîine și sare (roman în versuri, 1957).

Dintre volumele sale de poezie: Nopți cu lună pe Oceanul Atlantic (1966), Zoosophia (1967), Vine iarba (1968), Cavalerul trac (1969), Mai mult ca plînsul (1970), Megalitice (1972), Avatara (1972), Poeme (1972), Noimele (1976), Dacia Fëniks (1978), Elegii politice (1980), Proba Logosului (1981), Zicere la zicere (1982), Scripturile (1983), Joaca jocului (1984).

Descîntec de frămîntat pîinea
– fragment –

Ci iată, vine clipa cînd în burta pîinii,
la ultima-nghiţitură de apă,
Maica înfige ţaicul cu călcîiul mîinii
ca un ţăran cînd seamănă ceapă;
se-ntinde drojdia ca sîmburul de caisă
cît inima-n vită, cît oul în găină, văros –
e apoi strînsă pîinea, ridicată greu, ca o mioară ucisă
şi iarăşi pusă jos:
dar acolo unde-a căzut lebăda mîinii,
albă ca Leda şi somnoroasă –
se vede buricul pîinii
ca burta ţăranului găurită de coasă…

Făcînd semnul sacru deasupra căpesterii
o-nveleşte Maica Muma cu ştergarul de mătase
şi-o duce la căpătîiul prispei, unde se pîrguie merii,
şi-o pune să tragă la aghioase…

Comments

comments



Nu sunt comentarii

Comentati acest articol!




*