[Iasul istoric] Cetatea doftoricească de la Sfântul Spiridon (I)

Publicat de Curierul de Iasi la data de 27/07/2015

La iniţiativa unui mic boier, pe la 1752, în Târgul de Sus, astăzi bulevardul Independenţei, se ridica o biserică şi o bolniţă destinată nevoiaşilor ce aveau nevoie de îngrijire medicală. În mai puţin de un secol, Eforia Sf. Spiridon a devenit cea mai importantă instituţie medicală din Moldova, foarte bogată datorită donaţiilor şi principalul stâlp al acţiunilor filantropice

sf spiridon litografie

Pe uliţa Hagioaiei, micul boier Ştefan Bosie ridica la 1752 o biserică şi un aşezământ pentru îngrijirea bolnavilor, punându-le sub oblăduirea Sfântului tămăduitor Spiridon

Snoava ieşenilor

Pentru şfichiuirea poftitorilor de pleaşcă şi hatâruri aveau ieşenii, pe vremuri, o întrebare: „Cine plăteşte ? Haa?”, la care adesea răspundeau tot ei: „Epitropia”. Vorba, cunoscută locuitorilor târgului acum două secole, se referea la bogata epitropie a Spitalului Sfântul Spiridon. Casa spitalelor şi ospiciilor Sf. Spiridon din Moldova era pe atunci foarte înstărită, considerată de mulţi „sacul fără fund” sau „unchiul bogat” al târgului spre care se îndreptau tânguirile necăjiţilor, rugile nevolnicilor, ochii vătămaţilor săraci, dar şi cererile unor slujbaşi sau tâgoveţi dornici de înlesniri, alocaţii băneşti şi prânzuri mănoase, aşa-zis „oficiale” pe seama puşculiţei eforiei.

 

Mic boier cu suflet mare

Eforia bogată din secolul XIX a pornit de la iniţiativa unui mic boier cărturar de pe la  1750 şi de la zidirea sa din târgul de sus, pe vremea când această parte a oraşului arăta mai degrabă a sat. Pătruns de sentimentul ajutorării semenilor ajunşi în cumpene grele ale vieţii, la vreme de boală micul boier Ştefan Bosie – jitnicer – începea prin 1752 construcţia unei biserici cu bolniţă în uliţa Hagioaei, cum se numea pe atunci Bulevardul Independenţei de astăzi, punând-o sub oblăduirea Sfântului tămăduitor Spiridon. Iniţiativa sa fiind blagoslovită, domnitorul Constantin Cehan Racoviţă o susţinea, dezvoltând în jurul ei ospiciul sau aşezământul spitalicesc Sfântul Spiridon (1757) căruia îi da pentru întreţinere moşia domnească de la Târgu Ocna cu vreo 16.000 de hectare şi dealul sării, la care urmaşul său Scarlat Ghica adăuga alte vreo 1.200 de hectare.

 

Izvoare la Slănic Moldova

slanic moldova 1909

Pe moşia Epitropiei Sf. Spiridon se descoperă în 1801 izvoare cu ape minerale. În scurt timp este construită o adevărată staţiune balneară – Slănic Moldova.

Pe la 1801, pe terenurile primite ca donaţie de eforie au fost descoperite izvoare de ape minerale cu efecte miraculoase la tămăduirea unor boli şi, după modelul staţiunilor europene, acestea începeau a fi folosite cu folos. Se construiau primele clădiri, înmulţite şi amplu înzestrate sub conducerea Eforiei Spitalelor Sfântului Spiridon, locul devenind vestita staţiune Slănicul Moldovei, în care vara îşi dădeau întâlnire toţi ieşenii pentru tratamente sau vilegiatură. Spre finele secolului XIX, staţiunea beneficia de clădiri luxoase pentru cazare, băi pentru tratamente şi personal specializat. Devenise un punct de atracţie care strângea mulţime de turişti din ţară şi din străinătate, fiind un model la mai mică dimensiune a staţiunilor balneare celebre în Europa.

 

Spital impresionant

Ctitoria lui Bosie din uliţa Hagioaei, numită mai târziu Uliţa de Sus, căpătând dreptul de stavropighie – biserică de sine stătătoare supusă Patriarhiei din Constantinopol – datorită daniilor făcute de numeroase familii (peste 350 la finele secolului al XIX-lea) cu moşii, case, dughene, păduri, heleşteie, „ca din venitul lor să se întreţină bolnavii din ospital”, aşezământul numit într-un cuvânt „Spiridonia” devenea cea mai însemnată instituţie medicală din Moldova, cunoscută în toată ţara. Pe lângă cele vreo 10 biserici, câteva schituri şi paraclise, avea în grijă ospicii, aziluri, orfelinate, şcoli medicale şi vreo 13 sau 16 spitale (la Iaşi, Botoşani, Galaţi, Focşani, Hârlău, Tg. Ocna, Bârlad, Roman, Tg. Neamţ).

 

Medici şcoliţi în Europa

Toate lăcaşurile spitaliceşti erau slujite de personal cu înaltă pregătire profesională, şcolit în marile centre europene: doctori, gerahi (chirurgi) şi spiţeri (farmacişti) de marcă ce realizau majoritatea medicamentelor pe baza reţetelor medicilor, elaborate după cercetări „la patul bolnavilor” şi publicate în revistele de specialitate ale vremii.

Atribuţiile lor erau stabilite prin hrisovul din iunie 1765 al domnitorului Grigore Alexandru Ghica „om întreg la toate, plin de minte şi învăţat”, aplecat spre durerile celor mulţi şi săraci, ctitorul Academiei Domneşti, al unei fabrici de postav, al cişmelelor de la poarta mănăstirilor Sf. Spiridon şi Golia, care avea să fie însă decapitat, în 1777, fiindcă s-a opus la cedarea Bucovinei Imperiului Austriac de către Înalta Poartă, puterea suzerană de atunci.

 

: În jurul bisericii Sf. Spiridon s-a edificat prin donaţiile a peste 350 de binefăcători cea mai mare instituţie medicală din Moldova

: În jurul bisericii Sf. Spiridon s-a edificat prin donaţiile a peste 350 de binefăcători cea mai mare instituţie medicală din Moldova

Donatori în slujba vieţii

În preajma ultimului război, datorită celor vreo 350 de mari donatori, dintre care unii sunt pomeniţi în plăcile de pe zidurile corpului de la bulevard, Eforia Spiridoniei nu devenise doar foarte bogată ci şi o instutuţie filantropică impresionantă. Era, de asemenea un model care îndemna la grija faţă de cei aflaţi în suferinţă, bolnavi sau neajutoraţi. În perioada interbelică, cu acelaşi gând al educaţiei umaniste erau îndemnaţi elevii cu stare materială bună să invite duminica la masă colegii săraci şi să facă o bucurie celor ce zăceau în paturile spitalelor sau azilelor, lipsiţi de un cuvânt de mângâiere. Astfel, în zilele de sărbătoare, după amiaza, curtea acestora se umplea de elevi şi eleve ce intrau în pavilioane cu pachete în braţe şi se opreau la paturile indicate de surorile saloanelor, pentru a le oferi celor săraci sau uitaţi de rude.

 

Ajutor de la elevi

Unii dintre elevii care vizitau bolnavii săraci, impresionaţi sau sensibilizaţi de gravitatea cazurilor, se simţeau datori să-i ia sub protecţie şi să-i viziteze mai des. Acestea erau şi îndemnurile vechii organizaţii de cercetaşi, înlocuită de Straja ţării din 1937 până la război, care chemau şcolarii la fapte bune şi să ajute pe acei nevoiaşi sau nevolnici. Fapt pentru care, în faţa caselor sau bordeielor acestora din mahalalele sărace, se opreau adesea pâlcuri de elevi, iarna ducând şi lemne pe săniuţe spre a încălzi încăperile uitate de foc şi încleştate de ger.

 

Avere şi filantropie

Datorită dărniciei străbunilor şi trudei personalului medical, Eforia Sfântului Spiridon devenise o instituţie cu un mare potenţial economico-ştiinţific pus în slujba vieţii. Prin 1914, deţinea 64.000 ha teren arabil, 23.000 hectare pădure, diferite cădiri, unele comerciale pentru închiriere, stațiunea Slănic Moldova. Pe lângă tratamentul medical gratuit, sufletele necăjite primeau şi ajutoare sociale, hrană, îmbrăcăminte şi chiar adăpost în clădirile amenajate ca azil de noapte. Celor cu probleme grele, Eforia le acorda şi ajutoare băneşti pentru rezolvarea lor, mărturie fiind dările de seamă anuale în care alături de cheltuielile spitaliceşti apar şi unele grupate sub titlul Cutia Milelor, conţinând lista celor dăruiţi (Ioan Caproşu, Documente privitoare la istoria oraşului Iaşi).

(Va urma)

Ion Mitican

Comments

comments



Nu sunt comentarii

Comentati acest articol!




*