Constantin Ifrim, primar în vreme de război

Publicat de Curierul de Iasi la data de 08/11/2011

CURIERUL DE IAŞI prezintă istoria primarilor Iaşului, cei care au condus destinele oraşului din 1864 până în prezent.

Constantin N. Ifrim a fost în mai multe rânduri deputat în Parlamentul României, dar şi-a pus întreaga energie pentru prosperitatea Iaşului, în calitate de primar al acestuia.

Afinităţi culturale

Constantin N. Ifrim s-a născut la 14 septembrie 1884 în satul Buciumeni din judeţul Galaţi. A urmat clasele primare în satul natal, iar cursurile liceale la Botoşani şi Iaşi. După obţinerea bacalaureatului, frecventează Facultatea de Drept de la Universitatea „Al.I. Cuza”, între anii 1907-1911. Apoi, a plecat la Paris, unde a pregătit şi susţinut teza de doctor în ştiinţe juridice. După 1920, la Iaşi, Ifrim s-a dedicat muncii cultural-educative şi obşteşti. Prin strădania sa, la 25 aprilie 1920, a luat fiinţă Ateneul Popular din Iaşi, fiind prima instituţie de acest profil din România după Primul Război Mondial. Pe lângă activitatea culturală desfăşurată în cadrul Ateneului, N.C. Ifrim a îndeplinit funcţia de inspector general al căminelor culturale din Moldova, în care calitate a fondat peste 300 de cămine culturale la sate. Până în septembrie 1944, N.C. Ifrim a fost inspector general al Serviciului Social, director al corpului de inspectori, inspector general administrativ. Pentru o scurtă perioadă (1943-1944) a condus Primăria oraşului Iaşi. În mai multe rânduri a fost deputat în Parlamentul României.

Timpuri grele

Constantin Ifrim era un excelent orator, un mare entuziast şi cu un foarte bun spirit organizatoric. Primariatul său s-a desfăşurat într-o perioadă dificilă (al II – lea război mondial). Totuşi, a găsit timp să elogieze pe marii bărbaţi care au dat strălucire Iaşului şi anume să inaugureze, la 12 septembrie 1943, şapte busturi ale junimiştilor în Grădina Copou. Un semn al iubirii sale faţă de Iaşi a fost Planul cincinal pe care l-a întocmit pentru anii 1944 – 1949 şi avea în vedere refacerea oraşului după război, aşa cum reiese şi din fraza sa de încheiere: “Dorim să dăm Ţării un Iaşi mai curat, mai încrezător în puterile şi rostul lui, un Iaşi prosper, un Iaşi care să însemne aici, în partea de răsărit a neamului nostrum, un gocar care să radieze ideea naţională până unde se simte şi se vorbeşte româneşte.” Stins din viaţă în urmă cu o jumătate de veac, la 14 octombrie 1960, în Bucureşti, C.N. Ifrim a rămas în amintirea ieşenilor pentru pasiunea, entuziasmul, priceperea, spiritul organizatoric, perseverenţa, talentul oratoric manifestate în întreaga sa activitate.

Ctitoria culturală din Tătăraşi

Având ca scop promovarea cunoaşterii valorilor culturii şi artei, Ateneul Tătăraşi a organizat conferinţe, cenacluri literare, concursuri, spectacole, împrumut de cărţi, şezători, formaţii artistice de amatori şi altele. Între anii 1927 – 1940 a editat publicaţia „Solia Moldovei”, la care au colaborat, printre alţii, Nicolae Iorga, Mihail Sadoveanu, Gh. Ghibănescu. În 1948 îşi schimbă denumirea în Casa de Cultură – Ateneul Tătăraşi, iar din 1987, în Casa de Cultură a Municipiului Iaşi. Localul fiind deteriorat, din 1974 a funcţionat la diferite adrese, menţinându-şi profilul iniţial. Noul edificiu s-a dat în folosinţă în anul 2002.

Comments

comments



Nu sunt comentarii

Comentati acest articol!




*