[100 de ani] Iaşi – capitala României. “Spicul galben de mâine”

Publicat de Curierul de Iasi la data de 24/03/2017

La începutul primăverii 1917 trebuia rezolvată o nouă problemă – cea a cultivării pământului pentru a feri ţara de o foamete generalizată.
Situaţia era însă foarte complicată, Moldova era suprapopulată, campania militară din anul precedent lăsase ţara fără recolta de toamnă, caii necesari muncilor fuseseră rechiziţionaţi, nu erau stocuri de seminţe pentru o nouă recoltă. De toate trebuia să se ocupe fostul primar al Iaşului, G.G. Mârzescu, devenit Ministrul Domeniilor şi Agriculturii.

Aprovizionarea

Aprovizionarea şi alimentarea populaţiei şi armatei adunată în Moldova a fost cea mai gravă problemă a refugiului în Moldova. Ţara, cu numai o treime din teritoriu trebuia să hrănească şi soldaţii de pe front şi oraşele suprapopulate.
Dezorganizarea de până atunci punea grave probleme pentru recolta anului 1917. Caii necesari muncilor agricole fuseseră rechiziţionaţi şi mulţi dintre ei muriseră în iarnă de foame, furajele fiind rarisime. Consumul populaţiei stinsese aproape toate depozitele de cereale şi legume, în primăvară nefiind seminţe. Carnea devenise un produs de lux. Deşi se impusese ca numai într-o zi din săptămână să fie distribuită carnea, abatoarele nu puteau acoperi nevoia.
O analiză publicată de Opinia spunea că numai populaţia Iaşului avea nevoie de 27 de mii kilograme de carne pe săptămână. Nu se puteau da însă decât 5000 de kilograme, cu o raţie de 190 de grame de persoană.

Straturi de zarzavat

Ministrul Domeniilor şi Agriculturii, inimosul ieşean G.G. Mârzescu trebuia să rezolve chestiunea. Din februarie încep primele măsuri de acoperire a recoltei viitoare. Se ia hotărârea să nu mai fie rechiziţionate cerealele decât în situaţii speciale, sunt demobilizaţi specialiştii în agricultură pentru producţia agricolă, se fac apeluri către populaţie pentru a se apuca de grădinărit. Într-un ton optimist se dau asigurări că seminţele vor veni din Rusia, tot de acolo fiind promişi şi caii necesari lucrărilor. Presa ieşeană se raliază campaniei autorităţilor: Orice petic de pământ trebuie cultivat, orice braţ sănătos trebuie să se apuce de muncă. Iaşul se umple de straturi. La îndemnul primăriei, care face un inventar al terenurilor libere, fiecare loc viran devine o grădină de zarzavat. Pentru muncile agricole sunt chemaţi toate femeile şi tinerii din sate, şcolarii, sunt puşi la muncă şi prizonierii de război.

Campania din primăvara lui 1917 s-a dovedit un succes, aşa cum îşi amintea I.G. Duca în Amintiri politice: „Pe de altă parte, Mârzescu întocmea cu ajutorul Marelui Cartier, al aparatului administrativ, al cooperaţiei şi al specialiştilor technici, un întreg plan în vederea intensificării producţiei agricole. Planul a fost atât de bine chibzuit, încât îndată ce situaţia climaterică a îngăduit-o, muncile au şi început să se facă. Nu a rămas un petec de pământ nelucrat. în această privinţă acţiunea guvernului a fost netăgăduit la adăpostul oricărei critici”.

 

Ziarul Mişcarea, gazetă liberală şi oficios al guvernului tratează cu nemaipomenit optimism pregătirile pentru campania agricolă.

Mişcarea 8 februarie 1917
Pregătirea victoriei
AGRICULTORII ŞI RĂZBOIUL

„Din brazda neagră şi rece va eşi spicul galben de mâne şi florile fericirei”.

În aceste cuvinte simbolice a cristalizat dl G. G. Mârzescu, ministrul domeniilor şi al agriculturii, datoriile cultivatorilor de pământ în ceasurile cele mai grele, dar şi cele mai mari din viaţa neamului.
Dacă în vremurile de linişte agricultura este artera de viaţă a Ţării noastre, isvorul bogăţiei generale şi pârghia întregei economii naţionale, în timp de răsboi, activitatea agricolă devine auxiliarul esenţial al forţelor de luptă, iar intensitatea şi rodnicia acestei activităţi capătă însemnătatea unei condiţiuni indispensabile pentru obţinerea victoriei. Consfătuirea de alaltăeri a agricultoriior a pus în cea mai clară evidenţă importanţa acestei ramuri de activitate, de la care ţara şi oştirea aşteaptă acel suport de forţă şi de rezistenţă fără care nu poate fi isbândă.
Dl. G. G Mârzescu, ministrul de domenii, a întocmit un program de activitate agricolă, care cuprinde toate necesităţile, soluţionează în măsura posibilităţilor toate lipsurile, asigurând efectuarea muncilor agricole în condiţiuni care vor îngădui obţinerea maximului de producţiune ce se poate avea în împrejurările excepţional de anevoiase prin care trecem.
Pentru execuţiunea acestui program s’a făcut apel la puterea de muncă şi la simţimimele de solidaritate socială şi de patriotism ale cultivatorilor noştri de pământ. Nu ne îndoim că acest apel va avea cel mai puternic şi mai eficace ecou în sufletele acelora cari din munca lor străduită şi din răscolirea brazdei strămoşeşti, fac să isvorască rezervele de bogăţie şi de putere care întreţin forţa vieţii economice şi vitalitatea poporului nostru.
Cultivatorii pământului – mari şi mici — vor înţelege datoriile mari ce le incumbă şi nevoile imperioase ce trebuesc satisfăcute printr’o încordare supremă a tuturor energiilor şi prin colaborarea strânsă şi continuă a tuturor elementelor de muncă şi de producţiune.
„Să nu vedeţi — a spus d. ministru al domeniilor, adresându-se agricultorilor – în sămânţa mică pe care o aruncaţi în pământul blagoslovit al Moldovei, decât sacrificiul generaţiei de astăzi pentru fericirea generaţiei care va stăpâni România de mâine”
Suntem siguri că bobul acesta de sămânţă va fi aruncat cu conştiinţa întreagă a binefacerilor şi a forţelor noui ce vor isvorî din rodirea lui în pământul mănos al Moldovei, străjuit cu atâta eroism de vitejia neînfrântă a ostaşilor noştri, iar cultivatorii de pământ îşi vor câştiga astfel un drept mai mult la recunoştinţa şi binecuvântarea ţărei.

 

Evenimentul, 2 martie 1917
Asupra grădinelor de zarzavat
Toţi oamenii de bine, toţi cunoscătorii au dat alarma în chestiunea alimentaţiei şi a pericolului ce ne aşteaptă, dacă nu vom căuta să luăm măsuri, spre a ameliora situaţia actuală, situaţie destul de îngrijitoare şi pentru prezent şi pentru viitor. Guvernul a numit consilieri agricoli; s’au luat măsuri pentru demobilizarea agronomilor, spre a lucra pe un alt front tot atât de important, acel al alimentaţiei; s’au luat măsuri pentru procurarea seminţelor şi uneltelor agricole necesare şi multe altele.
Aşteptăm acum să vedem lucrul început şi dus la rezultat fericit; aşteptăm fapte cât se poate mai numeroase. Deocamdată putem anunţa pe cei cari se interesează de această chestiune, că Dl Profesor Dr. .N, Stoianovici, care a sezizat pe toţi cei în drept asupra chestiunii alimentaţiei şi în special asupra grădinelor de zarzavat, a reuşit să dobândească dela Dl Ministru Duca un sprijinul moral şi material, cu care să înceapă, chiar zilele acestea, a lucra având sub conducerea D-sale o colonie horticolă, compusă din 220 elevi refugiaţi, fiind ajutat de 3 institutori. (…)

Comments

comments



Nu sunt comentarii

Comentati acest articol!




*