Trei Ierarhi, istoria unui monument simbol

Publicat de Curierul de Iasi la data de 21/03/2013

În Uliţa Mare, nu departe de Curtea Domnească, se înălţa şi biserica Trei Ierarhi. A fost construită între anii 1635 – 1639 de meşterii puşi de Vasile Lupu, fericitul domnitor al Moldovei aproape vreo 20 de ani (1634-1653).

Uliţa Boierilor

La vremea aceea, Uliţa Mare abia se înfiripase, capitala întinzându-se atunci cam până prin Piaţa Unirii de astăzi. Devenise mai însemnată abia după mutarea reşedinţei domneşti la Iaşi, pe ea înălţându-se case boiereşti şi ale înalţilor dregători domneşti, motiv pentru care se şi chema Uliţa Boierilor, nume sub care este pomenită pe la 1674 (Dan Bădărău şi Ioan Caproşu, Iaşii vechilor zidiri). La început, curţile lor, aidoma conacelelor de la moşii, erau “împrejmuite cu garduri de nuiele împletite” sau din scânduri, prin ogrăzile largi şi bogate aciuindu-se pomi, grădini cu legume, hambare, coşere, ocoluri pentru animale, stoguri de fân, poiate pentru păsări, şuri, grajduri şi strohurile nelipsite din faţa lor. În peisajul acesta aproape rural, se ridica Biserica Trei Ierahi.

Podişte lungi şi puturoase

Uliţele principale erau podite mai demult cu scânduri groase de stejar, sau “lobde de lemn aşezate de-a curmezişul”, fapt pentru care un document de prin 1653, pomenind Uliţa Veche (Costache Negri de astăzi), îi spunea Podul Vechi (D. Bădărău şi I. Caproşu, Iaşii vechilor zidiri). Podiştele acestea lungi şi puturoase, căci sub ele se aflau bălţi şi necurăţenii putrezite, le văzuse şi călătorul turc Evlia Celebi, prin 1659 şi alţi vizitatori de mai târziu prin capitala Moldovei. Pe lângă cel citat mai era şi Podul Verde (Copou), Podul Hagioaiei (Uliţa de Sus, azi bulevardul Independenţei), Podul Lung (strada Palatului). Avea grijă de ele Epitropia Podurilor.

Prin toate dregătoriile

Domnitorul numit Lupu era român, albanez sau poate grec la origine, după tată (Nicolae Coci) – din teritoriul sud dunărean – dar din mamă româncă şi ucenicise încă de la 16 ani pe lângă Curtea Domnească bucureşteană, de unde a venit la Iaşi cu domnitorul Radu Mihnea (1616), trecând apoi prin toate dregătoriile (postelnic, vistiernic, mare spatar, hatman şi pârcălab de Suceava, vornic al Ţării de Sus.). Preţuit de marele şi influentul boier Costea Băcioc (Bucioc) pentru energia şi destoinicia sa, s-a căsătorit cu Tudosca, fiica acestuia. Ginerele avea o minte ageră, cunoştinţe de drept, finanţe, arhitectură, ştia vreo cinci limbi străine între care greacă, slavonă, turcă, fapt pentru care călătorul Bandini socotea că acestea şi “învăţătura sa culeasă din cărţi vechi şi noi” şi iscusinţa în discuţii rar se pot întruni într-o “minte omenească”.

Susţinut de mulţime

Noul domnitor Gaspar Gratiani trecând de partea Poloniei, în războiul acesteia cu Turcia, tânărul vistier opunându-se a fost închis şi “ars cu fierul roş pe piept”şi apoi din nou numit vistier sub Miron Barnovschi Vodă, fiind prezent la curtea tuturor celor vreo şase domni ce s-au schimbat pe scaunul Moldovei. Avea pricepere în toate treburile domneşti şi era trebuitor noilor domni, pentru sfaturile şi înţelepciunea sa. Sub domnia lui Alexandru Ilaş având loc o revoltă a populaţiei adunată în faţa Curţii domneşti cerând capul marelui dregător Batişte Veveli, socotit capul răutăţilor din ţară, vornicul Lupu a trecut de partea mulţimii atrăgându-şi astfel susţinerea acesteia. Ajungând domnitor mai târziu, după unele persecuţii, lua şi numele Vasile al marilor împăraţi bizantini, pe care îi avea ca model în viaţă.

Pictori ruşi

Dacă începutul Trei Ierarhilor nu se ştie precis (1635 sau 1636), terminarea avea grijă s-o noteze ctitorul în placa cu pisania scrisă slavoneşte: ”Io Vasile voievod, cu mila lui Dumnezeu domnul ţării Moldovei şi cu doamna noastră Tudosca şi cu dăruiţii de Dumnezeu copii, Ion voievod şi Maria şi Ruxanda, am zidit această sfântă rugă, în numele sfinţilor Trei Ierarhi: Vasile cel Mare, Grigore Teologul şi Ion Gură de Aur. S-a sfinţit cu mâna arhiepiscopului Varlaam la 7147 (1639) mai 6”. Pictarea s-a terminat după sfinţire, domnitorul cerând ţarului rus Mihail Romanov doi zugravi buni. “În anul 1641 au sosit în Iaşi pictorii Sidov Pospeev şi Iacov Gavrilov, iar mai târziu Iudeico Iacovlev şi Pronca Nichitin. Aceştia, împreună cu pictorii moldoveni Nicolae Zugravul cel bătrân şi Ştefan, au terminat pictura bisericii prin august 1642” (N. Grigoraş, Biserica Trei Ierarhi).

“Nu-i chip s-o descrii”

Stricată de cutremure şi multele pârjoluri ce-au trecut prin Uliţa Mare, pictura orginală s-a pierdut, din ea păstrându-se după ultima restaurare doar fragmente decupate precum imaginea ctitorilor Vasile Lupu, Doamna Tudosca, fiul Ioan şi fiica Ruxanda, adevărate tablouri sau cum avea să le socoată celebrul călător turc Evlia Celebi, ce le văzuse la vreo 20 de ani după zidirea bisericii: ”aidoma cu nişte fiinţe însufleţite”. Vizitatorul cugeta că picturi ca acele din biserică se găseau rar: ”asemenea zugrăveli împodobite numai la Atena, oraşul filozofilor şi bărbaţilor de stat, în templul divinului Platon dacă se mai găsesc”.

Socotind-o fără pereche, uimit avea să scrie: “Nu-i chip s-o descrii cu limba sau cu pana. Fiind construită de curând, pietrele ei de marmoră poleită strălucesc şi scânteie de parcă ar fi frunzele de pe un pergament luminos”. Deosebită era şi uşa de intrare, împodobită cu sidef, cu fire şi solzi de argint”. Constructor fusese, probabil, Ienachi Constantinoplitanul, ”arhitect de curte al beilor moldoveni”, ziditor şi al bisericii Sf. Sava, unde a fost şi îngropat, cum scrie N.A. Bogdan.

Crude năpaste

Cu toată nădejdea ctitorului, în loc de milostivă răsplată aveau să-l încerce crude năpaste. Abia că se terminase zidirea şi-şi înmormânta aici soţia Tudosca, copleşită de durerea pierderii timpurie a dragului lor fiu Ioan, după multă suferinţă şi îngropat mai înainte tot la Trei Sfetite. Tătăl ei fusese spânzurat de turci pentru faptul că pe timpul domniei lui Gaspar Gratiani împreună cu acesta trecuse de partea polonezilor în războiul lor cu armata otomană.

Din Georgia

Spre a nu rămâne multă vreme văduv, voievodul s-a însoţit cu o tânără circaziană, anume adusă din Georgia, ţară renumită pentru frumuseţea femeilor sale, dar nu fără peripeţii. După ce a cercetat mai multe case şi a văzut fel de fel de fete, una mai ochioasă decât alta, postelnicul Enachi Catargiu, trimisul domnului în peţit, a ales-o pe Ecaterina plătind vreo 1.000 de galbeni tatălui, 500 mamei si încă vreo mie hanului tătarilor din Baccesarai (stăpânul de atunci al locurilor), ca să-i încuviinţeze plecarea.

Mergând spre Iaşi, la Oceacov, convoiul cu circaziana, însoţitorii moldoveni şi tătarii, erau opriţi căci paşa de acolo aflând despre frumuseţea fetei deşi mergea cu faţa acoperită, a poruncit s-o vadă şi, după ce a privit-o pofticios, n-a mai voit să-i slobozească plecarea, socotind-o podoabă de preţ pentru bogatul său harem. A pus-o la popreală, a însărcinat un hogea s-o convertească la islamism, ca astfel să nu se poată însoţi cu un creştin, ea fiind creştină, petrecându-se o întreagă halima.

Final fericit

Povestea s-a încheiat cu bine, căci nici Vasile Lupu nu dormea. Înştiinţat printr-un olac al postelnicului, a trimis paşei buclucaş un peşcheş de vreo 3.000 de galbeni, de la hanul tătăr cerea o scrisoare mustrătoare, iar de la sultan un firman poruncitor care şi sosea cu ameninţarea de scurtare a capului paşei dacă se leagă de aleasa beiului Moldovei, “vasalul sultanului” (C. Gane, Trecute vieţi de doamne şi domniţe).

Slobozită, frumoasa din basme, care refuzase convertirea şi înfruntase pe hogea mâncând şi vânturându-i pe la nas friptură din carne de porc, spurcată pentru credinţa acestuia, a trecut cu bine Nistrul şi Prutul, şi a poposit la Curtea din Iaşi unde l-a uimit pe Vasile Lupu, văzând zâna ce avea să-i lumineze viaţa şi să-i încălzească aşternutul. Din acel moment, ziceau contemporanii geloşi pe comoara domnitorului, dragostea pentru biserica dantelată se împărţea cu circaziana, aşa că peste un an aceasta îi dăruia un fecior, pe nume Ştefăniţă.

Comments

comments

Categoria: iasul istoric





Nu sunt comentarii

Comentati acest articol!




*