Stelian Dumistrăcel: „Scrisul frumos de mână va fi doar o amintire”

Publicat de Curierul de Iasi la data de 15/11/2018

Profesorul Stelian-Traian Dumistrăcel s-a născut pe 19 august 1937 (Zvoriştea, jud. Suceava), este absolvent al Facultăţii de Litere de la Universitatea „Al.I. Cuza” Iaşi (1958) și doctor în Filologie al aceleiaşi universităţi (1974). Mare iubitor de limbă română, și-a dedicat o mare parte din timpul său cercetării în dialectologie, fonetică, lexicologie şi lexicografie, terminologie, etimologie, romanistică, istoria limbii literare şi a ideilor culturale, abordând dinamica plăcilor lingvistice cu deschidere, umor și nonșalanță.

Ne-ar trebui vreo trei-patru ediții pentru a etala plurivalențele sale lingvistice, așa că ne rezumăm la a-l considera printre puținii cavaleri templieri care poartă pe umeri chivotul curat al limbii române.

  • Cum vedeți viitorul limbii române vizavi de trendul „romglezei”?
  • Îl văd ca pe un moment absolut normal în evoluția limbii române. Eu nu folosesc în exces anglicismele. În stilul oficial dumneavoastră nu spuneți ești cool. Avem limbaje funcționale. Tinerii au fost întotdeauna înclinați către cuvinte expresive și le-au folosit în exces, dar dacă trecem de limbajul emotiv către limbajul comunicativ propriu-zis atunci va rămâne mult mai puțin. Limba română este un „paradis al împrumuturilor” după cum spunea scriitorul belgian L. Deroy în cartea sa „Împrumutul lingvistic”. Limba este vie, funcțională și interesează presiunea comunicării. Dacă eu vreau să mă fac înțeles voi folosi cuvintele care-i sunt cunoscute și interlocutorului. Dacă nu, înseamnă că mă fandosesc. Un discurs care nu îl respectă pe interlocutor este un discurs pierdut. Dacă eu vreau să fiu eficient, să obțin un rezultat al comunicării atunci voi încerca să am în vederea imaginea, competența lingvistică a interlocutorului, să folosesc cuvintele pe care le înțelege ca să-mi poată da un răspuns coerent și exact. Să nu ne temem deloc pentru că limba noastră se va scutura de ele, sunt doar cuvinte la modă astăzi, mâine… Eu nu am să spun niciodată „șoricel” la mouse! Îi voi spune mouse și gata! Deci nu e un pericol real, e din când în când un fel de sperietoare pentru puriști. Condamnarea limbii engleze a pornit în școală mai ales din partea profesorilor care-i auzeau pe elevi vorbind cu cuvinte englezești ca să se dea mari și de atunci au condamnat anglicismele.

  • De ce stau în umbră intelectualii autentici din zilele noastre și elita nu intră la „butoane”?
  • E o problemă aicea, imediat după revoluție, am fost luat în considerație de către PNL. Era vorbă chiar de cunoștințe proprii. Voiau oameni capabili și urma și verificarea. Atunci am văzut că încep să fie foarte vocali, gureși, doar cei care fuseseră activiști. Așadar nu poți face față unei astfel de concurențe. Până la Revoluție am publicat două volume. Și după Revoluție încă zece. Am putut lucra. Nu stau într-un birou elegant, e doar o hrubă, dar mă simt bine aici, e problema unei eliberări sufletești de a putea lucra singur, în pace. Eu sunt un om simplu, din zona rurală, am crescut vitele, am prășit și am semănat. Genetic sunt construit să fiu corect, să fiu drept.
  • Cum vedeți deprecierea scrisului de mână în contextul exploziei tehnologice (tablete, smartphone-uri etc.)?
  • Este o adevărată tragedie. Dacă mă puneți să scriu de mână veți observa că scriu foarte urât. Ieri a trebuit să dau o dedicație la o lansare de carte și când am dat să scriu mi-a fost chiar foarte greu, pentru că nu mai scrisesem de mână de foarte mult timp. Când am de scris un text în franceză încep prin a-l scrie de mână dar trec imediat la calculator. Nu mai pot scrie intens de mână…

  • O să dispară?
  • Scrisul frumos va fi o amintire! Eu am făcut un an de caligrafie și scriam impecabil, foarte frumos, era o selecție de aptitudini.
  • Cum vedeți dumneavoastră creșterea numărului de analfabeți funcționali și cum ne va afecta economia?
  • E vorba de supraspecializare. Cine vrea să ajungă ceva trebuie să învețe!  Va fi o elită care va stăpâni aproape toate domeniile științifice și masa mare pe care nu o interesează nimic. Cartea îți dezvoltă intelectul. Face parte din sistemul superior de semnalizare a cuvintelor, care înseamnă intelect și emoție. Imaginea face parte din primul sistem de semnalizare al senzațiilor, auzi, vezi și atâta tot! Pe când cartea te obligă să gândești. E decădere din punct de vedere al solicitării minții și creativității. Uitați-vă la filmele actuale pentru copii! Sunt mult mai fioroase decât cele pentru maturi. Imagini dure, răcnete, interjecții.
  • Este limba română pe o traiectorie a apusului?
  • Noi avem două zone mari ale limbii române: este fondul principal de cuvinte unde intră verbele de bază și substantivele care nu au moarte. De exemplu nu vom schimba niciodată cuvântul „nas”. Dar nu sunt absolutist. Să nu uităm că dicționarul e un cimitir de cuvinte! În zilele noastre, europene, se lucrează mult pe limbajul natural și pe codificări. Avem lexicoane electronice. Informatizare chiar în materie de dicționare. Dacă luăm un text din secolul al IX-lea o să vă mire că aproape 30% din cuvinte nu se mai înțeleg.

  • Cât de importantă mai e utilizarea diacriticilor în limba română? Sunt alte țări mai „bogate” în diacritice ca noi?
  • Da, polonezii. Și da, sunt foarte importante diacriticile. Dar să știți că mesajele mele pe email nu sunt cu diacritice. Pentru că ori nu am instalat softul cu diacritice, ori receptorul nu-l are și nu mai înțelege nimic. Dar nu cred că vor dispărea. Folosirea lor e în funcție de capacitatea și performanța fiecăruia. Eu înțeleg imediat că el scrie în alt cod. Așa cum înțeleg foarte bine și scrierea prescurtată din mesajele din spațiul de socializare. Este nevoie de empatie. Pentru orice. Nu vin eu să spun că așa trebuie scris! S-a obișnuit lumea cu bomba atomică, nu se va obișnui cu lipsa diacriticilor? Putem citi în ambele registre. Ești capabil, ești performant? Atunci te adaptezi.
  • La nivel academic, limba română suportă constant modificări, uneori neînțelese.
  • Schimbările sunt oficiale și pentru un anumit registru. Eu scriu la ziar de obicei cu ghilimele cu închidere de tip 99. Ziarul scrie numai cu 66. M-am adaptat și scriu cu ghilimelele pe 66. Scriu după destinatar. Un mare cercetător, cunoscător al multor limbi indo-europene spunea că „limba literară este gheața care se depune deasupra unui pârâu.”  Gheața stă deasupra și apa își vede de treabă. Și la un moment dat rupe gheața și se fac alte norme. În zece ani au apărut trei ediții de DOOM. Pentru că mereu se fac concesii în legătură cu vorbirea. Foarte bine spunea Eugeniu Coșeriu: „Limba este făcută de vorbitori, nu de lingviști și pentru lingviști”. Noi suntem martori și putem face doar trecerea ușoară de la o formă la alta dar limba e hotărâtă de masa mare de vorbitori! Odată cu vârsta am început să fiu înțelept și să accept asta. Nu am indignări în legătură cu procesele naturale. Nu există opreliști, limba evoluează în mod normal. Eu cu femeia de serviciu de aici nu vorbesc așa: „ -Doamna X, efortul d-voastră de a salubriza această încăpere nu are efectul scontat.” O să spună că-s nebun!
  • Chiar dacă ești premier?
  • Aici vorbim despre altceva. Sunt spații pragmatico-discursive și funcții. Eu nu pot suporta ca o analfabetă să vorbească pe post de prim-ministru într-o țară. Nu se poate așa ceva. Cum se poate să spui de trei ori greșit un cuvânt? Înseamnă că nu judeci și ești un simplu megafon. Aici…eu i-aș da afară. N-aș fi concesiv! Dacă nu poți vorbi, ia-ți un instructor de vorbire. Și dacă ăla nu te instruiește bine, dă-l afară! Când faci o școală, cursuri și faci selecția într-un partid, îi judeci din toate punctele de vedere. Și din zece elimini patru și încă doi și încă doi…până râmâne unu. Ești obligat să faci selecția din toate punctele de vedere. Publicul de azi e pretențios. De asta instruirea trebuie făcută cu pretenții maxime.

Un interviu de Ciprian Moraru (Don Machiavelli)

Comments

comments

Categoria: interviu

Cuvinte cheie:



Nu sunt comentarii

Comentati acest articol!




*