[Special] Portretele lui Alexandru Ioan Cuza

Publicat de Curierul de Iasi la data de 25/01/2013

de Sorin Iftimi

Portretele Domnitorului Unirii nu au reţinut prea mult atenţia istoricilor modernişti, care s-au mulţumit mai ales cu documentele scrise, fără să fie interesaţi prea mult de documentele vizuale. Nu a fost făcută o ordonare cronologică, o analiză critică a gradului lor de autenticitate.

Mereu în uniformă

În toate portretele sale, Cuza apare în uniformă militară. Acest fapt nu se datorează anilor petrecuţi ca ofiţer în Armata Moldovei, ci obiceiului stabilit după adoptarea Regulamentul Organic (1831), ca principii domnitori să utilizeze uniforma militară ca ţinută oficială, indiferent dacă erau sau nu militari de carieră. Această regulă a fost introdusă, în aceeaşi perioadă, şi în ţările vecine, precum Grecia sau Serbia. Reforma aceasta ilustrează procesul de occidentalizare a statelor din zona Balcanilor. Mai mult, în epocă, sultanul însuşi adoptase ca ţinută oficială uniforma militară de tip european, după cum se poate remarca din litografiile contemporane. Vestimentaţia de fiecare zi a Domnitorului era ”mica ţinută”, simplă şi practică. Ţinuta de paradă, sau ”marea ţinută” (cu decoraţii şi alte accesorii strălucitoare) era îmbrăcată doar la ocazii speciale, când Domnitorul trebuia să participe la diverse ceremonii publice.

Puţine imagini de bază

Chiar dacă la prima vedere putem avea impresia unei bogăţii de imagini, în privinţa portretelor lui Cuza, la o analiză mai atentă, se poate constata că sunt relativ puţine imagini de bază, care au fost apoi reluate şi prelucrate în numeroase rânduri, adesea la o calitate artistică nesatisfăcătoare. Am fost interesaţi de calitatea de document a imaginilor, de măsura în care acestea conservă şi transmit trăsăturile reale ale chipului domnitorului Alexandru Ioan Cuza. În acelaşi timp, nu ne-am putut rezuma doar la accepţiunea restrânsă, actuală, a noţiunii de ”portret”, care acordă atenţie maximă trăsăturilor feţei, expresivităţii, surprinderii ”caracterului” personajelor. Pătrunzând în secolul al XIX-lea, am abordat noţiunea de portret în sensul epocii, în care un întreg ”aparat” contribuie la definirea personajelor: atitudinea (”poza”), vestimentaţia, însemne de prestigiu sau profesionale etalate, cadrul interior, decorul.

Din anul 1859

Primul an al domniei lui Alexandru Ioan Cuza, 1859, este unul generos în imagini, comanda socială făcând ca portretele Domnului Unirii să fie căutate, să circule cu uşurinţă. Multiplicarea portretului Domnitorului prin fotografiere sau litografiere a satisfăcut această sete de imagine. Aparatul oficial a fost la fel de interesat de noua formă de propagandă, atât de eficientă, care făcea cunoscut chipul conducătorului statului în cele mai largi straturi ale societăţii. În acelaşi timp, presa occidentală, foarte activă şi avidă de noutăţi, era curioasă în privinţa evenimentelor din estul continentului şi de ”actorii” acestora. Gazetele franceze şi germane au dorit să cunoască şi să răspândească portretul prinţului domnitor sub sceptrul căruia s-au unit cele două Principate româneşti, făcând ca un nou stat să apară pe harta Europei.

În această epocă, fotografiile sunt cele care stau la baza realizării unor portrete litografiate. Acestea sunt analizate, redesenate, stilizate de graficieni pricepuţi, pentru ca în final să se ajungă la imprimarea unor portrete oficiale de bună calitate. Nu întotdeauna s-au păstrat fotografiile ce au stat la baza unui portret litografiat sau acestea nu au fost încă identificate.

Colonelul Alexandru Cuza, Jean-Marie Alophe, Paris, 1859 (Fig. 1)

Intens circulată

Dintre imaginile domnitorului realizate în 1859 cea mai mare circulaţie a cunoscut-o fotografia realizată de fotograful Marie-Alexandre Alophe (1812-1883) (Fig. 1). Acesta a fost un cunoscut pictor şi litograf, care şi-a deschis un atelier fotografic de succes la Paris (Rue Royale 25). Portretul lui Cuza realizat de el a circulat ca fotografie alb-negru, fotografie colorată, litografie, xilografie de presă şi chiar ca pictură în ulei. Putem spune că aceasta a fost imaginea prin care Europa a luat cunoştinţă de înfăţişarea Domnitorului Principatelor Unite.

Alexandru Ioan Cuza este înfăţişat în picioare, până la genunchi, orientat trei-sferturi spre dreapta. El se sprijină cu mâna dreaptă pe o carte, aflată pe o masă, iar mâna stângă cuprinde lejer garda sabiei ofiţereşti. Cadrul studioului fotografic este auster, pentru a îndrepta atenţia privitorului spre personaj şi nu spre detaliile decorului. Este păstrată, totuşi, o coloană clasică, amintind de vechile portrete de şevalet.

Varianta colorată

Este cunoscută şi o variantă colorată, cu acuarele, a acestei fotografii, realizată în acelaşi atelier. Domnitorul este înfăţişat în aceeaşi uniformă de ofiţer de lăncieri, ţinuta zilnică. Culoarea albastră a stofei nu este cea mai potrivită, în realitate aceasta fiind bleumarin (civit). Nici ochii albaştri nu corespund realităţii, Cuza având ochi căprui, potrivit datelor din paşaport. Epoleţii şi nasturii sunt coloraţi în auriu, ceea ce arată că domnitorul poartă uniforma de lăncieri din Muntenia (ţinuta similară din Moldova folosind argintiul). Culoarea roşie a colţului răsfrânt al tunicii şi paspoalelor era specifică uniformei de ofiţer de lăncieri din Moldova, în timp ce pentru Muntenia se folosea albul. Abia după 1864 culoarea roşie s-a generalizat şi pentru Muntenia, fiind considerată mai practică decât albul. Este posibil ca fotografia să fi fost colorată după câţiva ani, când se uitase că la 1859 paspoalele munteneşti erau albe şi nu roşii.

Aceeaşi fotografie a servit ca model pentru portretul domnitorului român, publicat la Paris, în gazeta ”L’Illustration”,

Aleksandru Joan I Prinzul Moldo-Romanii/Lithographié par Mercier a Paris, 1859 (Fig. 2)

no. 836/5 Mars 1859. Titlul imaginii este ”Alexandre Jean I-er (Colonel Cousa) élu Hospodar de Moldavie et de Valachie (d’après une photographie)”. Şi aici ”Cuza poartă favoriţi şi tunică de mică ţinută (fără plastron) de colonel de lăncieri. El pozează cu o mână sprijinită pe o masă unde se află o carte şi o călimară cu pană, iar cu cealaltă pe garda sabiei. Aceasta era una din poziţiile standard folosite de maeştri fotografi în epocă”.

Favoriţii de colonel

Un remarcabil portret litografiat al lui Cuza, (care pleacă, probabil, de la aceeaşi fotografie) are inscripţia: ”Aleksandru Joan I Prinzul Moldo-Romanii/Lithographié par Mercier a Paris”. Lucrarea nesemnată, de foarte bună calitate artistică, a fost realizată, probabil, de un desenator francez (Fig. 2). Părul domnitorului, ceva mai lung decât în portretele mai târzii, este pieptănat spre spate, cu cărare spre stânga. Cuza este înfăţişat aici cu favoriţii de colonel de cavalerie. Uniforma de ofiţer de lăncieri este cabrată pe trup şi are mânecile înguste. La gât, el are înfăşurată obişnuita eşarfă de mătase neagră, ce cuprinde gulerul alb al cămăşii. Epoletul vizibil, cu franjuri groase, atârnând liber, arată gradul de general. Pe umărul stâng o mantie cu guler de hermină, arătând calitatea de principe a celui portretizat.

În uniforma de lăncieri

Alexandru Ioan Cuza, 1859, Fotograf necunoscut (Fig. 3)

La Muzeu din Goleşti se păstrează o imagine mai puţin cunoscută a Domnitorului, intitulată ”Alexandru Ioan Cuza înainte de 1859” (Fig. 3). Este fotografie colorată, de dimensiuni mijlocii, înscrisă într-un oval dat de paspartu. Nu este exclus însă ca sub acesta imaginea să aibă un cadru rectangular. Deşi este vorba despre o fotografie, fundalul este cel specific unui portret de aparat pictat în ulei, după moda veche: coloana de marmură, nelipsita draperie verde, masa de lucru cu cărţi legate în piele.

În portret regăsim acelaşi chip ca şi în litografia aterioară, dar mai tern ca realizare, fiind defavorizat şi de dimensiunile mai reduse ale imaginii. Domnitorul, aşezat pe un scaun cu tapiserie vişinie, este reprezentat aproape frontal (precum în mai vechile portrete de şevalet). Acesta apare în uniforma de lăncieri, de culoare bleumarin (civit), ţinuta zilnică, fără plastron; colţul răsfrânt al tunicii şi manşetele sunt întunecate, doar paspoalate cu alb. Pantalonii de culoare gri, cu lampas alb, indică ţinuta zilnică de călărie şi nu pe cea de serviciu. Epoleţii şi nasturii aurii, lampasul şi paspoalele albe ale uniformei arată că Alexandru Ioan Cuza este îmbrăcat în uniforma de general de cavalerie (lăncieri) a Ţării Româneşti. Portretul a fost executat deci după februarie 1859, când Alexandru Ioan Cuza se instalase la Bucureşti. Aşadar, afirmaţia din titlul fotografiei, că ar reprezenta pe colonelul Cuza înainte de domnie, nu este valabilă. Vechea sa uniformă, din Moldova, purtată înainte de 1859, avea piesele de metal şi din fir argintii, iar paspoalele de culoare roşie.

Model pentru portret

Această fotografie a fost modelul unui alt portret al lui Cuza, litografiat. Este vorba despre o planşă de dimensiuni mai mari (49,8×33,5 cm), tipărită de maiorul Dimitrie Pappazoglu. Cadrul imaginii nu mai este oval, ci dreptunghiular. Planşa are un chenar format din stemele judeţelor, deasupra se află coroana princiară înconjurată de frunze de laur şi de stejar, iar dedesubt scuturile acolate, cu stemele celor două principate. Titlul este ”Anul 1859 August 30/ Aleksandru Ioan I Domnitor/Prinţipatelor unite Româneşti”. Sub chenar apar scrise numele autorilor ”Editor şi compuitor Major D. Papasoglu” şi ”K. Danielis lit.”. Este menţionat şi atelierul în care s-a realizat imprimarea: ”Etabl. Lith. a lui A. Bielz în Bucureşti”. Datarea litografiei oferă acestei imagini şi un termen ”ante quem”, astfel încât putem afirma că fotografia iniţială, care a servit drept model, a fost realizată în intervalul martie – august 1859.

Un ”portret-întreg”

Printre atâtea portrete lucrate după fotografii realizate la Bucureşti, se află şi un portret foto făcut la Iaşi. Adrian-Silvan Ionescu a arătat că acest portret al lui Cuza este datorat lui Ioan Heck din Iaşi (fratele mai mare al cunoscutului fotograf ieşean Nestor Heck). Un exemplar al acestei fotografii se păstrează în colecţia Bibliotecii Centrale Universitare ”Mihai Eminescu” din Iaşi. Pe spatele fotografiei se află câteva însemnări în creion: ”Col(onelul) Al. I. Cuza (înainte de a fi domn)/”Oferită Fund(aţiei) Reg(ale) Ferdinand I Iaşi de Dl. Volenti,/Consil(ier)  înalt(a) Curt(e) Cas(aţie), Mai 1933”.

Este un ”portret-întreg”, în care Domnitorul este înfăţişat din cap până în picioare, orientat trei-sferturi spre stânga. Câmpul imaginii este oval, iar decorul este acela al cabinetului de lucru (real sau imaginar). Precum în portretele de şevalet anterioare, decorul cuprinde clasica coloană şi draperie, oferind chiar şi o deschidere, formală, spre peisaj. Pe masa de lucru, redată convenţional, se observă un document desfăcut ca un filacter, pe care se află călimara de birou şi pana de scris. Scaunul din spatele mesei este un fotoliu-tron, ce are la partea de sus a spătarului o coroană de rang princiar. Acest detaliu arată că portretul nu este unul anterior domniei lui Cuza, aşa cum arată însemnările de pe el, ci este una din primele imagini oficiale ale Domnitorului Unirii. Este posibil ca această fotografie să nu fi fost făcută ”după natură”, ci după un portret în ulei, astăzi necunoscut. Această imagine a stat şi ea la baza unor portrete ulterioare.

Vestimentaţie nouă

În acest portret, Cuza este înfăţişat ca având aceeaşi pieptănătură, cu cărare pe partea dreaptă şi cunoscuţii favoriţi ai ofiţerilor superiori de cavalerie. Vestimentaţia este însă una nouă, faţă de portretele anterioare. Domnitorul poartă o ulancă, piesă vestimentară de inspiraţie franceză. Aceasta a fost  adoptată în Moldova la 1857, în timpul caimacamului Vogoride, întrând în dotarea ofiţerilor de lăncieri (cavalerie). Ea era haină scurtă, îmblănită, destinată ofiţerilor de cavalerie, pentru anotimpul rece, dolmanul de mai târziu. La ulancă nu se purtau epoleţi, gradele ofiţerilor superiori fiind marcate cu un galon de fir, dispus ”în şevron”, la partea superioară manşetelor. Furajera împletită cu fir metalic, dublă ca grosime, aflată la baza gâtului, indică şi ea gradul de general al purtătorului.

”Barba întreagă”

Le Prince Alexandre Couza ”L’Univers Illustré”, Paris, 28 mai 1859 (Fig. 4)

În legătură cu fotografia de mai sus trebuie pus un alt portret foto, în care Domnitorul este înfăţişat doar până la jumătatea coapsei (mi jambe) şi fără decorul din fundal. Câmpul imaginii fotografice este tot unul oval. O asemenea piesă se află în colecţia Mănăstirii Agapia. Probabil că nu ea descinde din portretul anterior, ci, dimpotrivă, este posibil să fi stat la baza acesteia, poziţia personajului pictat fiind, practic, aceeaşi.

Portretul de la Agapia are însă un detaliu diferit, cât se poate de interesant: pe lângă favoriţii obişnuiţi, în această fotografie Cuza are şi bărbia acoperită de păr, conturându-se o ”barbă întreagă”. Un alt detaliu interesant poate fi remarcat la garda sabie, care în această fotografie apare ca ajurată, prezentând numeroase perforaţii. Aceasta este imaginea de pe care a fost realizată gravura reprodusă în ”L’Univers Illustré”, 1859, sub titlul ”Le Prince Alexandre Couza” (Fig. 4). Acelaşi portret al lui Cuza apărea şi într-o altă imagine publicată în presa franceză, în acelaşi an: ”Notabilités moldo-valaques, d’après des photographies de M.S. Heck, photographie à Jassy”, colaj realizat de gravorul H. Linton, în ”Le Monde Illustré”, pe prima pagină, nr. 100/ 12 Mars 1859, p. 1. Astfel, ”barba întreagă a lui Cuza” poate fi datată într-o scurtă, perioadă, luna februarie a anului 1859. Data oferită de ziarele franceze ajută şi la datarea fotografiilor realizate în ţară, oferind un termen ”ante quem.

Portret în ulei

Aceeaşi fotografie a lui Heck a stat şi la baza unui portret în ulei, de mari dimensiuni (111×92 cm), realizat în 1860, de tânărul pictor ieşean Gheorghe Năstăseanu. Acest portret în ulei se află în colecţia Muzeul de Artă Iaşi (nr. inv. 149). Lucrarea a fost donată de pictor Pinacotecii de la Iaşi, înfiinţată de Cuza la 1860, odată cu Universitatea din capitala Moldovei. Presa vremii arăta: ”Meritul acestui tablou stă mai ales în aceea că pictorul l-a desăvârşit fără ca să fi putut avea măcar odată onoarea pozării M. Sale, servindu-se numai de fotografiile cele mai bune şi de suvenirea trăsăturilor Măriei Sale, prinse mai mult din vedere, în treacăt. Din câte portrete de-a M. Sale sunt până acum făcute, nici unul nu ar fi putut fi mai bun decât acesta, dacă pictorului i-ar fi fost dată ocasiunea de a vedea măcar cât de puţin, ca artist, pre Măria Sa”. Având în vedere circumstanţele realizării acestui portret, trebuie să remarcăm că el are o valoare documentară redusă, nefiind o sursă de primă mână.

Interesant este modul de tratare a noii tunici a Domnitorului, ”ulanca”. Aceasta este descrisă ca o haină scurtă, vătuită, cu gulerul răsfrânt, având reverele şi manşetele din pluş roşu. Pictorul redă corect nasturii şi furajera de fir, de culoare argintie. Manşetele însă au doar pluşul roşu, fără a mai avea zugrăvit galonul de la partea superioară a acestora, care indica gradul de general. Părul personajului este însă redat în culoare mai deschisă decât suntem obişnuiţi, ceea ce corespunde personajului real.

În uniformă de general

Aleksandru Joanu I. Prinţulu Moldo-Românii, Portret realizat din memorie de C.I. Stăncescu, Paris, 1859 (Fig. 5)

Un alt portret al Domnitorului Unirii, realizat de un tânăr bursier român, a fost publicat în capitala Franţei. Este vorba despre pictorul C. I. Stăncescu, ce studia la Paris, fiind recunoscut ca un talentat portretist. Portretul realizat de el a fost litografiat în oval (51,4 x 37,8 cm): ”Aleksandru Joanu I. Prinţulu Moldo-Românii 1859”. La partea de  jos sunt indicate numele desenatorului, denumirea imprimeriei şi numele litografului: ”C. I. Stancescu del Inp. Lemercier, Paris; Hirsch lith.” (Fig. 5). Cuza apare cu favoriţi, dar îmbrăcat în uniformă de general şi având aruncată pe umărul drept mantia cu guler de blană. Legenda arată că este vorba despre o lucrare originală. Frumosul portret a fost lucrat ”din memorie”, aşa cum arăta Ulysse de Marsillac (1861), astfel încât valoarea sa documentară este una redusă. Potrivit aceleiaşi surse, tânărul Stănicescu făcuse un portret după natură doamnei Elena Cuza (lucrare necunoscută astăzi). Au circulat şi fotografii după acest portret litografiat al lui Cuza. Respectivele fotografii, format carte-de-visite, au fost executate la Viena, în atelierul lui Ludwig Schrank.

Primele medalii

Adrian-Silvan Ionescu a identificat chiar oferta făcută de tatăl pictorului, Ioan Stăncescu, către Eforia şcoalelor, prin care acesta depunea desenul original, în creion, după care a fost executată această litografie (25 mai 1860). Potrivit rezoluţiei de pe ofertă, acest portret trebuia să fie expus, permanent, în Sala Eforiei.

Desenul lui Stăncescu a folosit ca model şi pentru chipul domnitorului de pe primele medalii. O astfel de piesă comemorativă, din aramă, se păstrează în colecţia Muzeul de Istorie a Moldovei Iaşi. Pe avers, aceasta are inscripţia: ”Aleksandru Ioan I”, iar pe revers: ”14 april 1859. Întâlnirea oştenilor moldo-români la Socola lângă Iaşi”. Legenda este scrisă cu iniţiale, în alfabetul de tranziţie, care amesteca slovele chirilice cu literele alfabetului latin. O altă medalie, din acelaşi metal, emisă cu prilejul aniversării dublei alegeri a Domnitorului (24 ianuarie 1859), se află în colecţia Muzeului Naţional de Istorie a României. Medalia foloseşte acelaşi chip al Domnitorului. Gravorul acesteia a fost identificat ca fiind Jean Baptiste Eugènie Farochon, Paris.

Urmariti si episodul II

Comments

comments



Trackbacks / Pings




*