[Special] Legendele Unirii

Publicat de Curierul de Iasi la data de 24/01/2013

La Elefant

Una o povesteşte Nicolae Gane, trăitor al tulburătoarelor zile din anii 1856 – 1859 şi semnatar al primului document pentru înfiinţarea societăţii Unirea. Potrivit celor scrise în „Amintiri din timpurile Unirii”, în preajma alegerilor din 5 ianuarie 1859, deputaţii Partidei Naţionale şi-au propus să facă o încercare de alegere, pentru a vedea cine poate întruni majoritatea absolută a voturilor, cu hotărârea luată „ca minoritatea să se supună majorităţii”.

Sala în care s-a decis alegerea lui Cuza este inclusă în Muzeul de Ştiinţe Naturale

Mânaţi de această dorinţă, s-au adunat „la Elefant”, clădirea ce adăpostea scheletul şi pielea unui elefant rămas de la un circ, în prezent Muzeul de Ştiinţe Naturale, într-o sală alături de apartamentul în care locuiau prietenii Leon Ghica şi Dimitrie Ralet. Aici, unioniştii s-au întâlnit în mai multe rânduri, fiind deja numiţi, aşa cum mărturisea Vasile Alecsandri, „gruparea de la Elefant”. Întrunirea din 3 ianuarie se ţinea la Costache Rolla care stătea în locul lui Dimitrie Ralet, decedat în noiembrie 1858. Înainte de această întâlnire voturile celor mai mulţi cădeau în sprijinul lui Vasile Alecsandri, dar acesta le-a refuzat elegant, la o întrunire petrecută mai devreme.

Propunerea surpriză

Rămânând răzleţi, deputaţii Grigore Vlăsescu, Neculai Pisoschi, Panaite Cazimir, „neştiind încotro să se orienteze, deoarece ei doreau să aleagă un domn care să nu fie tocmai din aşa numita aristocraţie, puse înainte numele colonelului Alecu Cuza, fără vreo şansă de reuşită şi fără a-l consulta măcar”, descrie Nicolae Gane. Ajungând la vot, Cuza nu a primit decât voturile celor trei care l-au propus, celelalte fiind împărţite între Lascăr Catargi, Petru Mavrogheni şi Costache Negri. „La al doilea scrutin, renunţând Negri şi apoi Catargi, colonelul Cuza întruni majoritatea absolută a voturilor”.

Imediat, s-a întocmit un proces verbal, iscălit de toţi deputaţii, cu obligaţia de a vota la fel la alegerile oficiale de pe 5 ianuarie, la Palatul Ocârmuirii. Cum îşi amintea Nicolae Gane, colonelul Cuza nici nu era de faţă la întâlnire. „El dormea liniştit în apartamentul de două camere, din casele răposatului meu socru, Pavel Stoianovici, când i se aduse marea veste. Pe soţia lui, Doamna Elena o năpădise lacrimile, iar el rămase uimit, părându-i-se că face un vis, şi cel mai frmos ce poate face un om în viaţa lui: să se culce simplu cetăţean şi să se deştepte un domn…”.

Nehotărârea Partidei Naţionale

Urnele care au consemnat alegerea lui Al. I. Cuza ca Domn al Moldovei

O altă versiune aparţine lui V.A. Forăscu, preşedintele Tribunalului Suceava şi cel care a deschis Testamentul lui Cuza, după moartea acestuia. Amintirile lui Forăscu îl plasează pe Cuza în seara alegerilor la întrunirea unioniştilor. Situaţia politică din Camera Moldovei era destul de complicată, cu trei grupări distincte: una susţinea pe fostul domn Mihalache Sturza, o alta pe fiul acestuia Grigore Sturza, fost general în armata Otomană, ultima fiind Partida Naţională. Deşi avea cei mai mulţi deputaţi, ultima grupare era dezbinată, având mai multe propuneri de domn, dar niciuna dintre acestea nu era agreată de o majoritate absolută.

Întruniri aprinse

Pentru a evita orice surpriză, cu cinci zile înainte de ziua alegerilor din Cameră, cei 32 de deputaţi naţionalişti s-au adunat la Elefant pentru a se înţelege asupra candidatului lor. Existau patru propuneri: Lascăr Catargi, Costache Negri, Petrache Mavrogheni şi Vasile Alecsandri, fiecare cu susţinătorii lor, la colonelul Cuza negândindu-se nimeni. Fiindcă nu se ajungea la o înţelegere, în a treia zi de întâlniri, pe 3 ianuarie, „vornicul Costachi Rolla, la ora 1 după miezul nopţii, închizând uşa cu cheia a strigat cu glas puternic: «Nime nu va eşi de-aici înainte de a ne hotărî în astă sară şi a subscrie actul de către noi». Şi a propus «un balotagiu», prin care candidaţii cu cele mai puţine voturi să se supună celor cu mai multe, până a se forma majoritatea, „«iar minoritatea să se supue cu orice preţ majorităţii»”.

Cuza la alegeri

Alexandru Ioan Cuza în 1859

V.A. Forăscu îşi aminteşte că pe colonelul Cuza l-a propus deputatul de Dorohoi, Petrache Cazimir cu alţi patru deputaţi din Moldova de Sus. Auzindu-şi numele, colonelul Cuza, „cum şedea cu faţa la gura sobei pe un jilţ mare”, s-a sculat zicând: „Domnilor, aice este de lucrat serios, candidatura mea nu poate fi agreată căci eu sunt puţin cunoscut în Ţara de Sus”. Totuşi, aplicându-se balotajul „voturile lui Petrache Mavrogheni au trecut la Negri, în urmă, voturile lui Negri au trecut la Alecsandri. Ale lui Alecsandri la Cuza şi, la final, 14 voturi ale lui Catargiu au trecut iar la Cuza”. Conform amintirilor lui Forăscu „la ora 3 actul se subscrisese de 31 deputaţi naţionali ca la 5 ianuarie vor vota pentru colonelul Cuza ca Domn al Ţării Moldovei”.

Lipsea doar Mihail Kogălniceanu care era bolnav, acasă, şi după unii plecase mai devreme, având un mic duel verbal cu Lascăr Catargi. Au mers la el, pe la ora 3 şi jumătate, deputaţii Leon Ghica şi Iancu Paladi, trezindu-l din somn: „Cucoane Mihalachi, nici prin minte nu are să-ţi treacă pentru cine s-au hotărât deputaţii naţionali să voteze!”. Întru totul de acord, procesul verbal a fost semnat şi de Kogălniceanu, găsind „alegerea foarte nimerită, foarte bună pentru ţară”. „Colonelul Cuza, eşind pe la ora 4 din noapte de la Elefant, s-a dus la soţia sa, care era găzduită la dna Catinca Stoianovici (soacra lui Gane), iar Cuza era la Hotel Hillaire. Trezind-o din somn îi spuse: «Eleno, nu ai visat că ai să fii doamnă!» Şi atunci colonelul a povestit soţiei sale tot ce a urmat în acea noapte, de la 1 la 3 ore, în 3 ianuarie, la Elefant”.

Cuza la Teatru

Există şi varianta lui Teodor Burada, care spune că în seara respectivă, nebănuind ce-l aştepta, colonelul Cuza se dusese la Teatru, având totdeauna rezervat stalul nr. 51, din care a fost chemat „să meargă la Elefant, unde i s-a pus candidatura la Domnie”, (Istoria Teatrului din Moldova).

Legenda cu teatrul este susţinută şi de Doamna Elena Cuza, apărând în biografia sa, scrisă de Lucia Borş, după o bogată documentare. Conform acestei variante, în seara de 3 ianuarie, Cuza, împreună cu soţia, cumnaţii şi familia Stoianovici luau masa în casa familiei Rosetti Solescu, din strada Română (astăzi Lascăr Catargi). În timpul discuţiilor, fratele mijlociu al Elenei Cuza, le-a amintit că în acea seară, unioniştii se întâlneau din nou la Elefant. Gânditor, Cuza ar fi răspuns „Ştiu”, dar apoi îi anunţa că el se duce la teatru.

Noaptea surprizei

Prietenilor le spunea să aleagă pe cine or vrea, el urmând să semneze cu „amândouă mâinile”. Era decepţionat de discuţiile sterile de până atunci. La Elefant s-au dus numai fraţii Elenei Cuza. După miezul nopţii, unul dintre ei (Constantin) a venit să aducă vestea că a fost propus Alexandru la domnie şi apoi, a plecat. Candidatul încă nu venise. Apărând, mai târziu, a întrebat-o pe Elena, dacă ştie, ea răspunzându-i simplu: „Da”.

În zilele următoare, casa Rosetti Solescu (socrii lui Cuza) se transformase „într-un adevărat minister, unde lumea intra după voie: prieteni, rude sau cunoscuţi, alergând să felicite pe noul Domn”.

Altă versiune

O altă versiune ale aceleiaşi nopţi aparţine lui N.A. Bogdan, un apreciat cercetător al istoriei Iaşului şi contemporan cu unii din martorii anilor Unirii. În varianta acestuia, Kogălniceanu a plecat de la întâlnire „pe la 11 ore de noapte”, supărat că nu se poate hotărî o majoritate. Întrunirea era pe cale să se spargă, când deputatul Pisoschi se puse în uşă şi cu un pistol în mână, ameninţă că se sinucide dacă nu se ajunge la înţelegere asupra unui candidat, mai ales, pentru a evita reuşita fostului domnitor Mihail Sturza, ce nu era agreat de niciunul dintre deputaţii naţionali. Tot deputatul Pisoschi este, în această variantă, cel care l-a propus pe colonelul Cuza, în lipsa acestuia. Propunerea „produse un efect neaşteptat asupra întregii asistenţe şi, în câteva clipe, toţi aprobară”.

Comments

comments



Nu sunt comentarii

Comentati acest articol!




*