Scarlat Pastia, filantrop şi susţinător al universităţii “Al. I. Cuza”

Publicat de Curierul de Iasi la data de 29/08/2011

CURIERUL DE IAŞI prezintă istoria primarilor Iaşului, cei care au condus destinele oraşului din 1864 până în prezent.

Unul dintre cei dintâi primari ai Iaşului care s-a implicat activ în rezolvarea problemelor importante ale oraşului, cum ar fi cea a alimentării cu apă, este Scarlat Pastia ( 1827 – 1900 ). Acesta a scris şi publicat un studiu intitulat “Despre originea apelor în Iaşi şi lucrările privitoare la îndestularea cu apă, 1677 – 1896”, finanţând din banii proprii construcţia unor fântâni în cartierele Nicolina, Frumoasa şi Socola într-o perioadă în care Iaşul nu era aprovizionat îndeajuns cu apă potabilă.

Scarlat Pastia s-a născut la data de 24 septembrie 1827, în comuna Nicoreşti din judeţul Galaţi. A venit în oraşul Iaşi la vârsta de 12 ani, aici efectuându-şi studiile liceale şi universitare, devenind avocat. Graţie culturii şi inteligenţei sale, Scarlat Pastia a acces la cele mai înalte demnităţi politice.

A fost pe rând prefect al judeţului Iaşi, primar al oraşului Iaşi, deputat şi senator, precum şi efor al Spitalului “Sf. Spiridon”. Perioada primariatului său a fost cuprinsă între 11 ianuarie 1877 şi 3 ianuarie 1879.

Un simţ civic ieşit din comun

Înzestrat cu un simţ civic ieşit din comun, Scarlat Pastia a făcut importante donaţii Universităţii „Al. I. Cuza” şi a trimis la Paris tineri dotaţi „cu predispoziţii pentru meserii”, câştigându-şi în epocă respectul şi aprecierea cetăţenilor.

De numele său se leagă înfiinţarea primului cimitir comunitar deschis la 1 septembrie 1876, pentru care donează Iaşului proprietatea sa din dealul Tătăraşilor şi pe care l-a numit Eternitatea. Este, de asemenea, ctitorul Bisericii „Sf. Gheorghe” sfinţită în 1875 în cimitirul Eternitatea şi membru al comitetului care a reuşit să reclădească ctitoria lui Veniamin Costache care adăposteşte şi astăzi Mitropolia Moldovei.

Averea şi puterea de muncă, puse în slujba oraşului

În perioada în care a fost primar al oraşului, Scarlat Pastia a renunţat la salariul care i se cuvenea. Din veniturile obţinute ca avocat, acesta a deţinut un hotel reprezentativ pentru Iaşi şi mai multe magazine în Piaţa Unirii şi pe străzile Arcu şi Lăpuşneanu. Deşi magazinele îi aduceau un profit considerabil, primarul Scarlat Pastia a decis să le demoleze pentru a ridica un teatru naţional. Proiectul nu a fost realizat însă, iar în locul edificiului cultural, a ridicat Hotelul Traian. Cheltuielile de construcţie a hotelului au fost foarte mari şi practic l-au ruinat. A pierdut în final cele două hoteluri pe care le-au câştigat creditorii săi, însă a primit o cameră şi o masă gratuită zilnică la restaurantul Hotelului Traian.

Portretul pe care i-l face Rudolf Şuţu în cartea sa “Iaşii de odinioară”, apărută în 1928, îl arată pe Scarlat Pastia ca “un primar de pe urma căruia au rămas multe îmunătăţiri edilitare. Era un om de o scrupulozitate extremă şi, când era în exerciţiul funcţiunii sale, uita orişice (…)”.

“Când a ars teatrul din Copou (17 februarie 1888, n. a. ) Pastia, dându-şi seama de pierderea ce va suferi Iaşul dacă va rămâne fără un local pentru teatrul naţional şi alte trupe în trecere, a transformat sala restaurantului din ograda hotelului România, mărind-o şi înălţând-o, ca sală de spectacol” – se arată în evocarea din epocă a lui Rudolf Şuţu.

Scarlat Pastia a trecut în nefiinţă la data de 11 decembrie 1900 în oraşul Iaşi, fiind înmormântat în Cimitirul “Eternitatea”, în cavoul unchiului său, Alexandru Sturzescu. La trecerea lui în nefiinţă, ziarul “Prietenii poporului” l-a caracterizat astfel: “… bun patriot, corect, cinstit, filantrop, adevărat prieten binefăcător al poporului român”.

Notă: Acest articol a fost documentat pe baza albumului monografic “Primăria Iaşi” de Daniel Corbu.

Comments

comments



Nu sunt comentarii

Comentati acest articol!




*