Restaurarea clădirii ce va găzdui Muzeul Municipal va fi gata în noiembrie 2015

Publicat de Curierul de Iasi la data de 17/07/2014

Primăria derulează un nou proiect european ce vizează infrastructura culturală a oraşului: înfiinţarea Muzeului Municipal. În acest caz, lucrările sunt estimate a fi finalizate în noiembrie 2015.

Reîntregirea patrimoniului
Prezentarea proiectului „Consolidare şi restaurare imobil în vederea înfiinţării Muzeului Municipal Iaşi” a avut loc marţi, 15 iulie 2014, şi i-a avut ca amfitrioni pe Mihai Chirica, viceprimar, şi pe Cosmin Coman, directorul Direcţiei de Dezvoltare şi Proiecte Europene. La eveniment a fost prezent şi Irinel Tofan, directorul general al Conest, constructorul care se ocupă de renovarea clădirii ce va deveni noul Muzeu Municipal al Iaşului. „Muzeul Municipal este un obiectiv care întregeşte strategia de dezvoltare complexă a oraşului nostru. Avem o echipă foarte bună angrenată în acest proiect şi sunt convins că acest obiectiv va fi dus la bun sfârşit”, a declarat viceprimarul Mihai Chirica.

fatada principala

Proiectul are o importanţă aparte. „Avem o perioadă estimată de implementare a proiectului până în noiembrie 2015, valoarea totală fiind de 19,4 milioane de lei, din care contribuţia proprie a municipalităţii este de doar 510.000 de lei. Practic, lucrările constau în consolidarea imobilului din strada Zmeu, format din parter, etaj şi subsol, cu o amprentă la sol de 470 de metri pătraţi şi o arie desfăşurată construită de 1.000 de metri pătraţi. Lucrările au început încă din luna aprilie şi se desfăşoară în ritmul normal, prevăzut de grafic. Consider că acest proiect reprezintă o piatră de temelie pentru ceea ce înseamnă Iaşi, Capitală Culturală Europeană în 2021”, a declarat Cosmin Coman.

La rândul său, Irinel Tofan a subliniat elementele tehnice ale procesului de renovare. „Vă putem garanta că lucrările noastre sunt de calitate, având în vedere experienţa pe care o avem deja în diverse alte obiective similare. Ne-am propus finalizarea anticipată şi în condiţii de calitate maximă a acestor lucrări, complexe şi dificile”, a arătat directorul general al Conest.

Aprecieri unanime
În cadrul conferinţei au fost exprimate şi o serie de puncte de vedere din partea oamenilor de cultură ieşeni, care au subliniat unanim necesitatea reînfiinţării Muzeului Municipal. “Acest muzeu nu va fi doar ieşean, ca abordare, ci va avea o deschidere autentică, verificată şi aprofundată pentru spiritul deschis către orizonturi europene”, a fost de părere criticul de artă Valentin Ciucă. La rândul său, istoricul Florin Cîntic, preşedintele Fundaţiei Iaşi Capitală Culturală Europeană 2021, a relevat importanţa muzeului în contextul cultural ieşean. „Vreau să vă spun că ideea Muzeului Municipal, ca investiţie, arată faptul că suntem pe drumul cel bun. Suntem pe drumul care, dincolo de gândurile noastre bune despre tradiţia culturală a Iaşului, vedem şi fapte. Cred că ar fi necesară şi o renovare a Muzeului de Ştiinţe Naturale şi, de ce nu, înfiinţarea unui Centru de Artă Contemporană. Îmi place să cred că proiectul de investiţii al Primăriei, pe această direcţie a dezvoltării infrastructurii instituţionale a culturii ieşene, este un început care va fi fast şi care va fi dezvoltat în continuare”.

Şi alţi oameni de cultură şi-au exprimat susţinerea totală. „Generaţiei noastre îi revine sarcina de a păstra şi pune în valoare monumentele Iaşului. Pe de altă parte, avem datoria să construim şi să lăsăm ceva în urma noastră”, a arătat Ioan Holban, directorul Teatrului pentru Copii şi Tineret Luceafărul Iaşi, în timp ce scriitorul Constantin Parascan, muzeograf la Bojdeuca Ion Creangă, a apreciat la superlativ iniţiativa Primăriei: „Nu cred să existe cineva în acest Iaşi care să nu susţină, să nu îmbrăţişeze, să nu admire iniţiativa Primăriei de a înfiinţa Muzeul Municipal. Este o iniţiativă extraordinară şi toate intervenţiile din această conferinţă susţin acest lucru”.

Clădirea din curtea Goliei care a adăpostit Muzeul Municipal. Fotografie din 1907, după incendiul care a întrerupt funcţionarea externatului de fete

Clădirea din curtea Goliei care a adăpostit Muzeul Municipal. Fotografie din 1907, după incendiul care a întrerupt funcţionarea externatului de fete

Începuturile Muzeului Municipal, perioada interbelică

În 1920 a fost înfiinţată Societatea istorico-arheologică „Muzeul oraşului Iaşi” care a început să funcţioneze într-o clădire, astăzi dispărută, din curtea Mănăstirii Golia. Timp de peste 10 ani, istorici şi oameni de cultură ieşeni au reuşit să strângă un patrimoniu impresionant.

Un nou aşezământ cultural
În timpul primarului N.C. Negruzzi s-a considerat că Iaşul ar avea nevoie de un nou aşezământ cultural, un muzeu municipal. Cel care a pus bazele muzeului a fost Gheorghe Ghibănescu, istoric, genealogist şi filolog român, membru corespondent al Academiei Române. Acesta a formulat o cerere către Preşedintele Comisiei Interimare, M. Negruţi în ziua de 13 septembrie 1920 prin care propunea înfiinţarea unui muzeu municipal „care să cuprindă în el tot ceea ce interesează Iaşii şi prin el Moldova întreagă”. S-au pus, astfel, bazele Societăţii istorico-arheologice numită „Muzeul oraşului Iaşi”. Chiar din cererea de înfiinţare s-a schiţat o structură instituţională complexă: o societate culturală care să aibă în subordine un muzeu, o bibliotecă şi o publicaţie proprie. Ghibănescu, la cererea primarului, a numit pe viitorii colaboratori, care au luat parte la redactarea Statutelor Societăţii: O. Tafrali (întemeietorul Muzeului de Antichităţi al Universităţii, 1916, profesor de arheologie), Sever Zotta (directorul Arhivelor Statului, publicist şi genealogist), N.A. Bogdan (autorul monografiei Iaşilor, 1904, 1913) şi M. Costăchescu (editor de documente slavone şi cercetător). Consilul local şi-a dat acordul prin decizia 202 din 24 septembrie 1920.

În curte la Golia
Muzeul a fost instalat, la începutul anului 1921, într-un imobil din curtea Mănăstirii Golia, astăzi dispărut. Clădirea fusese construită la finalul secolului XIX şi găzduise până în 1907 Externatul Secundar de fete „Oltea Doamna”. Parţial distrus de un incendiu, imobilul a fost acordat Societăţii Invalizilor de Război şi a fost reparat, ca mai apoi să găzduiască Muzeul Municipal.

Exponate preţioase
Patrimoniul muzeului, iniţial constituit doar din ceea ce s-a putut recupera din vechile colecţii ale Academiei Mihăilene, ale Cabinetului de istorie naturală de pe lângă Societatea de Medici Naturalişti la care s-au adăugat donaţiile succesive ale Primăriei, avea cu vremea să cuprindă o serie de valori de importanţă naţională. În cadrul muzeului au fost reunite arhiva primăriei de la începuturile sale din 1832, o colecţie impresionată de monede, acte, tablouri şi obiecte personale.

Buletinul Muzeului
Din martie 1921 avea să fie publicat şi primul număr din Buletinul Muzeului Municipal Iaşi Ioan Neculce. Buletinul, ce avea un profi istoric – arheologic, şi-a propus să valorifice prin tipărire documentele privitoare la istoria vechii capitale a Moldovei despre locuri, personalităţi, lucruri: „acte de proprietate urbană, inscripţiile de pe la biserici, de pe icoane, veşminte, odoare, clopote şi morminte, notiţele de prin cărţi; ştirile despre Iaşi din cronicari şi călători străini… Apoi actele cari vorbesc de aşezăminte vechi ale Iaşilor şi ale ţării: bisericile, breslele, clasele sociale… Cu acest plan de activitate pentru toţi cei grupaţi în juru-ne, păşim la acţiune cu credinţa nestrămutată de veacuri că mult pot face puţini buni împreună”. Societatea a funcţionat până în preajma anului 1934 când, sub auspiciile gravei crize economice, a încetat finanţarea, iar patrimoniul a ajuns la arhivele statului sau în colecţia diverselor muzee ieşene.

Viitorul sediu al muzeului: casa Burchi-Zmeu
Noul proiect de înfiinţare a Muzeului Municipal va fi realizat prin restaurarea clădirii monument istoric din strada Zmeu nr. 3, o clădire ce poartă o istorie bogată.

muzeul municipal (2)

O mărturie a stilului neoclasic
Casa monument istoric de pe strada Zmeu este, în istoria arhitecturii româneşti, o mărturie a stilului neoclasic aşa cum s-a constituit el în Moldova primei jumătăţi a secolului al XIX-lea. Este, de asemenea, o imagine emblematică a efortului prin care boierimea recentă îşi confirma noul ei statut social şi, prin reşedinţa lor de bază, modul de viaţă și relațiile în societate. Casa Burchi – Zmeu a fost construită într-o perioadă în care s-au ridicat în Iași, dar și în împrejurimi, concomitent, un număr mare de reședințe ale boierilor mari, dar și a celor mici și mijlocii.

Familie boierească
Proprietarul și ctitorul clădirii este Ilie Burchi-Zmeu, reprezentantul unei familii care a realizat, pe parcursul vieții sale, o ascendență lentă, dar continuă în ranguri, de la un mărunt rang de căminar în timpul lui Scarlat Calimachi (1812 – 1819) la acela, important, de spătar în vremea lui Ioniță Sandu Sturza (1822 – 1828), postelnic in 1843 și apoi vornic în 1848, la finele domniei lui Mihail Sturdza (1834 – 1849). O ramură a acestei familii era poreclită Zmău (devenită Zmeu) care, în secolul al XIX-lea era asociată numelui de familie – Burchi. Familia renunță la porecla de Zmeu în actele de la finele secolului al XIX-lea, dar aceasta va fi perpetuată de numele străzii, păstrat până în ziua de astăzi.

muzeul municipal (3)

Scurtă istorie
Construcţia clădirii a fost cauzată în parte de marele incendiu din vara anului 1827, când familia şi-a pierdut casa de lângă fostul local al Academiei Mihăilene. Burchi şi-a construit o nouă casă, conform noului său rang, dar și exigențelor familiei sale cu numeroși copii. Casa a fost stăpânită, după ridicarea ei (între 1830 și 1835), de generațiile succesive ale vornicului Ilie Burchi-Zmeu până la primul război mondial, după care ea a fost, în cele din urmă, înstrăinată.

Casa nu a cunoscut, pe parcursul secolului al XIX-lea reparații radicale. Sfârșitul secolului al XIX-lea o găsește pe Maria I. Burchi, ca urmașă a celui care a construit casa și ultimul proprietar purtând acest nume de familie, destul de în vârstă, solicitând în 1897 aprobarea de a proceda la o reparare radicală a întregii clădiri. Nu se știe în ce măsură s-au finalizat toate lucrările aprobate. Sigur este însă că zidul împrejmuitor ce trebuia dărâmat a rămas în picioare şi, din cauza stării de degradare, devenise un pericol pentru trecători. În urma unor reclamaţii succesive la poliţie, abia în 1906, noua proprietară – Olga Foti – va dărâma zidul împrejmuitor.

Militari şi instituţii
În timpul primului război mondial, casa Burchi, de pe strada Zmeu nr. 3, având drept proprietar pe dr. Şeptelici, a fost închiriată de cele două batalioane ale unui regiment de jandarmi (şi un batalion de şcoală). Peste cam doua decenii, în casă, s-a cazat Institutul de surdo – muți “Marele Voievod Mihai”, aparținând Ministerului Educației Naționale. Clădirea avea nevoie însă de reparaţii, directorul acestei instituții solicitând în acest sens un fond de 5.000 de lei. Afectată de cutremurul din noiembrie 1940, clădirea a necesitat reparaţii urgente. Procesul verbal întocmit de primărie reclamă reparația urgentă a tuturor coșurilor (dărâmate), tencuirea pereților fisurați şi, mai ales, reparația integrală a dormitorului fetelor – salonul mare de la etaj în care căzuse tencuiala plafonului și se fisuraseră grav pereții. În perioada comunistă, clădirea a fost ocupată de Cooperativa Meșteșugărească care a rezidat în casa Burchi aproape trei decenii, începând cu anul 1967.

Comments

comments



1 Comentariu

  1. Catalin

    Foarte bine documentat acest articol, felicitari!




*