Renașterea unei instituții ieșene de tradiție: Muzeul Municipal

Publicat de Curierul de Iasi la data de 21/12/2018

Ideea unui muzeu ”care să cuprindă în el tot ceea ce interesează Iașii și prin el Moldova întreagă”, apare în 1920 când un grup de intelectuali ieșeni în frunte cu Gheorghe Gibănescu, propune înființarea Societății istorico-arheologice ”Muzeul orașului Iași”.

Din comitetul de colaboratori au făcut parte personalități ale urbei: O. Tafrali (întemeietorul Muzeului de Antichități, 1916), Sever Zotta (directorul Arhivelor Statului – genealogist), N.A. Bogdan (autor al monografiei orașului 1904, 1913) și M. Costăchescu (editor de documente slavone, cercetător).

Primul sediu al muzeului a fost clădirea Externatului Secundar de fete, aflat în curtea mănăstirii Golia (azi dispărut).

Patrimoniul muzeului a fost inițial constituit din vechile colecții ale Academiei Mihăilene, Cabineltul de istorie naturală de pe lângă Societatea de Medici Naturaliști, adăugate fiind și donații succesive ale Primăriei.
Al doilea război mondial a risipit avuţia adunată de Muzeul Municipal al Iaşilor. Depozitate în condiţii improprii, mutate dintr-un loc în altul, piesele s-au deteriorat, distrus sau pierdut. Sigur este că, după război, miile de documente strânse în fondurile muzeului au ajuns la Arhivele Statului.

Oarecum mai delicată e situaţia celorlalte fonduri ale muzeului, cuprinzând obiectele cu valoare istorică, a căror “circulaţie” nu poate fi probată cu acte (probabil pierdute), dar de a căror urmă se poate da prin cercetări amănunţite. De pildă, o parte din ele au format scheletul Muzeului de Istorie înfiinţat, după 1964, la Iaşi. Stampe ale Iaşilor vechi, costume şi arme, medalii şi monede, se află în inventarele actualului muzeu de la Palatul Culturii. Altele au ajuns la Muzeul Unirii. Iar o parte din piesele de mobilier (biroul lui Kogălniceanu, un scrin de epocă, un secretaire etc.) ar putea fi văzute la Gostatul din Bucium, la Inspectoratul Judeţean de Poliţie sau la Arhivele Statului.

În anul 2012, grație posibilităților oferite de fondurile europene, a fost redeschisă discuția (re)înființării unui Muzeu Municipal la Iași. Implementarea proiectului s-a făcut în perioada 2013-2015, sediul ales fiind casa vornicului Ilie Burchi, de pe strada Zmeu.

Imobilul a fost bine ales din perspectivă istorică a zonei, pentru că acesta se află în imediata vecinătate a vechii Curți Domnești, fiind de asemenea legat și de alte locuri cu înărcătură cultural-istorică: zona Beilicului (care readuce în memorie evenimentele din 1774, când Bucovina a fost răpită întâia dată), biserica Zlataust și ”Ulița Teodorenilor”.

O istorie tumultuoasă

De-a lungul vremii, imobilul de pe strada Zmeu a avut mai mulți proprietari.

În perioada anilor 1800–1919 clădirea s-a aflat în stăpânirea familiei Burchi. Iniţiativa construirii ei a aparţinut lui Ilie Burchi, zis „Zmeu”, boier care a ocupat succesiv dregătoriile de căminar, spătar, postelnic şi vornic. Dosarul imobilului consemnează că, după dispariţia acestuia, casa a fost deţinută, pe rând, de urmaşii săi: fiica Maria Burchi, Olga Fotty, nepoata de fiică a acesteia, şi Ilie Şeptilici, fiul celei din urmă. Doctorul Ilie Şeptilici a vândut-o în 1919 principesei Olga Sturza, președinta Societății Orfanilor de Război, de la care a cumpărat-o Epitropia Gheorghe Gh. Mârzescu., pentru ca, după cel de-al doilea război mondial, clădirea să devină proprietatea Primăriei Iași.

Fiecare dintre proprietarii amintiţi au închiriat casa unor diferite instituţii. Astfel, între anii 1880–1893, la parterul clădirii au funcționat Arhivele Statului Iași, familia continuând să locuiască la etaj. Din 1918 şi până în 1922, clădirea a fost sediul Brigăzii a II-a a Jandarmeriei – cu batalioanele 3, 4 şi batalionul şcolar – apoi, din 1922 până în 1931, al Regimentului 4 de Jandarmi Rurali, iar din 1931 până în 1936 al Inspectoratului 6 de Jandarmi. Ulterior, imobilul a fost închiriat Institutului de Surdo-Muţi „Marele Voievod Mihai”, iar după cel de-al doilea război mondial, noul proprietar, Primăriei Iași, le-a repartizat spaţii aici mai multor instituţii de stat.

Trebuie amintit că membrii familiei Burchi au avut o relaţie specială cu biserica Sf. Ioan Zlataust, aflată în imediata vecinătate a principalei lor reședinţe ieșene. Acolo îşi au mormintele Ilie Burchi, Elena Racoviţă, cea de-a doua soţie a sa, precum și mezinul lor, Alexandru.

Aflată iniţial într-o avansată stare de degradare, clădirea Burchi – Zmeu a trecut printr-o transformare majoră, iar acum, redă Iaşului un important monument, martor al istoriei oraşului. Prin intermediul proiectului s-au desfăşurat lucrări de consolidare a structurii şi de restaurare a clădirii pe o suprafaţă desfăşurată, etaj şi parter, de aproximativ 1000 de metri pătraţi. Au fost păstrate cât mai multe din elementele de construcţie originale sau au fost refăcute după modelul istoric, aşa cum este cazul ornamentelor arhitecturale exterioare.

Restaurarea casei Burchi-Zmeu reuşeşte să aducă în actualitate un monument de arhitectură martor al gustului estetic al unei anumite epoci, destinația de muzeu fiind pe deplin oportună prezentării istoriei orașului Iași.

Muzeul Municipal, un câştig pentru comunitatea ieşeană
De la inaugurarea noului spațiu cultural ieșean, în 2016, muzeul a găzduit mai multe evenimente și expoziții care au atras public numeros, menționăm aici Muzeul Iluziilor sau expoziția de fotografie Un Iaşi subiectiv privit prin obiectiv. De asemenea, cele 3 săli de evenimente găzduiesc periodic diferite manifestări culturale, prilejuite de lansarea unor volume sau de sărbătorirea unor date importante și la care participă mari personaillități ale Iașului.
Urmând exemplul vechii jnstituții, muzeul actual își dorește conturarea unui patrimoniu care să spună povestea urbei, atât prin intermediul Primăriei Municipiul Iași, dar și prin donații de la iubiitorii de Iași.

Comments

comments

Categoria: Muzeul Municipal





Nu sunt comentarii

Comentati acest articol!




*