Prim Rabinul României, Rafael Shaffer: “În acele vremuri tulburi, pornirile rele și în special ura față de cel diferit au fost voit ațâțate și chiar îmbrăcate în eroicele haine ale unui fals patriotism”

Publicat de Curierul de Iasi la data de 29/06/2018

Prim Rabinul României, Excelenţa Sa Rafael Shaffer, a participat vineri, la Iaşi, la manifestările de comemorare a Pogromului din 1941. Cu acest prilej, Excelenţa Sa a oferit Curierului de Iaşi un interviu în exclusivitate.

– Iaşul este un oraş cu o foarte bogată tradiţie evreiască, şi e suficient să amintesc aici despre faptul că aici se află cea mai veche Sinagogă din România sau că aici a fost înfiinţat primul Teatru Evreiesc din lume. Oriunde s-ar afla, o comunitate evreiască îşi face simţită prezenţa prin influenţe pozitive în dezvoltarea unui oraş. Care credeţi că sunt trăsăturile specifice unei comunităţi evreieşti? Istoria zbuciumată a poporului evreu, mereu supus instabilităţii, abuzurilor, discriminării, a avut un anumit rol în şlefuirea unor calităţi?

-Perioade de relativă liniște întrerupte de neprevăzute răbufniri violente care curmau vieți și distrugeau avuții agonisite cu trudă preț de zeci de ani au modelat comportamentul evreilor din estul Europei. În urma acestor răbufniri, rămâneau mulți lipsiți de orice sprijin material. Evreii mai înstăriți își asumau să le asigure un minim de trai decent nu doar din milă, ci și din grija să nu vină vremuri în care vor avea și ei la rândul lor nevoie de ajutor. Tot din teamă față de această lipsă de stabilitate mulți au ales să-și investească resursele în singurul bun care nu poate fi jefuit: educația. Cel mai de preț rămâne însă umorul evreiesc, sau mai degrabă hazul de necaz. Cu ajutorul lui au reușit să depășească cele mai grave momente de criză fără a-și pierde speranța. Locuitorii Iașiului au avut ocazia să deprindă toate acestea de la vecinii lor evrei.

-Cu toate că Iaşul a fost un oraş al marilor spirite culturale, academice, recunoscut pentru pacea şi liniştea care îi defineau profilul de urbe moldavă, iată că, pe 27 – 29 iunie 1941, într-un oraş al marilor iubiri, s-a petrecut o crimă abominabilă, rămasă în cartea neagră a istoriei drept Pogromul de la Iaşi. Nu mai puţin de 13.000 de evrei au fost ucişi în câteva zile, unii chiar pe străzile oraşului, alţii în trenurile morţii. Ca lider spiritual care cunoaşte foarte bine psihologia umană, aveţi o explicaţie cu privire la resortul acestui act criminal? Ce poate fi în mintea unui om care-şi ucide semenul doar pentru că are o religie diferită?

-Fiecare din noi are în sânul lui nu numai porniri bune, ci și porniri rele. Cei mai mulți dintre noi știm să le stăpânim. În acele vremuri tulburi pornirile rele și în special ura față de cel diferit au fost voit ațâțate și chiar îmbrăcate în eroicele haine ale unui fals patriotism. Oamenii de omenie și-au păstrat omenia. Unii mai slabi de caracter au căzut pradă acestei manipulări și, fără să se gândească prea mult, au făcut în jurul lor prăpăd.

-În ultma vreme, Iaşul a făcut paşi esenţiali în restabilirea unor relaţii de foarte bună colaborare şi înţelegere cu membrii comunităţii evreieşti, dar şi cu reprezentanţi de seamă ai statului Israel. Recent, primarul Mihai Chirica a fost oaspetele primarului Ierusalimului, domnul Nir Barkat, cât şi primarului oraşului Haifa, domnul Yona Yahav, semnând de altfel şi un acord de înfrăţire între cele două oraşe. Pe de altă parte, la Iaşi au avut loc în ultimii doi ani numeroase manifestări dedicate prieteniei româno – israeliene, la care a participat şi Excelenţa Sa doamna Ambasador al Israelului, Tamar Samash. Cum vedeţi ridicarea acestor noi punţi de comunicare între Iaşi şi Israel?

-Prin acțiuni semnificative de asumare a trecutului, autoritățile locale ieșene și-au arătat fără echivoc prietenia atât față de Comunitatea Evreilor din Iași, cât și față de Statul Israel. Vizita primarului Mihai Chirica în Israel și înfrățirea cu orașele Ierusalim și Haifa au deschis poduri. Acum urmează ca aceste poduri să fie valorificate prin schimburi academice, culturale, dar mai ales economice.

-Din păcate, membrii comunităţii evreieşti din România sunt tot mai puţini. Mulţi, foarte mulţi au plecat. În urmă, au rămas amintirile, unele tragice, altele frumoase. Însăşi Excelenţa voastră aţi fost o vreme îndelungată plecat în Israel. Ce amintiri aveaţi despre România în perioada în care aţi lipsit din ţară?

-Scalda în Mureș, peisajele bucovinene acoperite cu verdeață și gustul de mămăligă cu telemea de oaie. Cea mai frumoasă amintire rămâne atitudinea deschisă și prietenoasă a românilor pe care m-am bucurat s-o regăsesc.

-Cultura şi spiritualitatea ebraică sunt fascinante, adevărate resurse de înţelepciune. În câteva cuvinte, ce i-aţi spune unui om de altă religie atunci când intră într-o sinagogă? Care sunt lucrurile esenţiale pe care trebuie să le afle despre religia mozaică?

-Cu oricine vorbesc, fie el evreu, creștin, musulman, ateu sau agnostic, întâi de toate ascult și mă întreb ce l-ar putea interesa. Cuvintele mi le aleg pentru a răspunde curiozității ascultătorului.

 

Un interviu de Gabriel Andronache

Comments

comments

Categoria: interviu

Cuvinte cheie: , ,



Nu sunt comentarii

Comentati acest articol!




*