Poveștile Iașului: Monumentul lui Grigore al III – lea Ghica

Publicat de Curierul de Iasi la data de 11/01/2019

Bustul fostului domnitor din fața monumentului a fost executat din marmură de către scuptorul Karl Storck. El a fost așezat pe o coloană înaltă de marmură de Lemberg, ridicat fiind de către Primăria orașului Iași, la propunerea consilierului Vasile Pogor. Pentru acest bust a făcut un proiect și colonelul Alexandru Asachi. S-a ales varianta unei statuii simpliste, alături de un cenotaf,  inaugurarea făcându-se  la data de 29 august 1876.

Mihai Eminescu a prezentat într-un articol din jurnalul Curierul de Iași din 3 octombrie 1876, cum a decurs ceremonia sfințirii bustului: „Aniversarea asasinării lui Grigore Vodă și a răpirii pământului strămoșesc n-a reamintit-o cu durere și alaltăieri, cu ocazia descoperirii bustului pe care Măria sa, Preaînălțatul nostru domn, l-au dat în dar orașului Iași. După serviciul funebru la Mitropolie, o mulțime numărată de popor cu arhierei în frunte s-au pus în mișcare spre piața Beilicului, trecând în procesie prin stradele de căpetenie ale orașului. Ajunsă în piață, în mijlocul căreia se înălța în cunună de lauri bustul de marmură al martirului, clericii începur cu citirea acelor molcome și tânguitoare versete bisericești, scrise în dulcea limbă a trecutului.
Bustul inițial s-a deteriorat în timpul celor 100 ani, a fost restaurat și dus la Muzeul de Artă din Iași, unde se află și în prezent. În locul lui, în anul 1975, a fost amplasat un bust de piatră, executat de către sculptorița Lucreția Dumitrașcu Filioreanu.
Piața în care se află cenotaful și bustul a primit denumirea de Grădina publică Ghica Vodă, aici fiind amplasate bănci printre straturile de flori.

Doctorul Sorin Iftimi menționează în studiul ”Piața Beilicului din Iași și monumentul lui Grigore III Ghica”: ”Lucrarea este una reușită din punct de vedere artistic, dar este dezavantajată astăzi de amplasarea sa, devenită între timp periferică și pe fundalul pe care se proiectează, cu totul necorespunzător. Soluția ar fi recuperarea terenului din spate și amenajarea unei perdele de vegetație, care să pună în valoare întregul ansamblu, deschiderea perspectivei frontale asupra monumentului și amenajarea după proiectul din 1875, cu aleile, vegetația și havuzul de atunci. Această inițiativă ar putea fi cuplată foarte bine cu proiectul amenajării Casei ”Zmeu”, sediul Muzeului Municipal.

Comments

comments

Categoria: iasul istoric





Nu sunt comentarii

Comentati acest articol!




*