Poveștile Iașului: Copoul și statuia lui Mihail Kogălniceanu

Publicat de Curierul de Iasi la data de 28/02/2019

Continuând periplul ieșean printre mărturiile în piatră, descoperim una dintre statuile reprezentative pentru orașul nostru, cea a marelui om politic și Prim-ministru Mihail Kogălniceanu.

Doctorul Sorin Iftimi , despre statuia marelui om politic, Mihail Kogălniceanu:

”Un comitet pentru ridicarea statuii lui Mihail Kogălniceanu luase fiinţă încă din 1891, după trecerea acestuia la cele veşnice, având în frunte pe mitropolitul Iosif Naniescu şi pe N. Culianu, rectorul Universităţii, însă fără rezultate mulţumitoare. Subscripţiile publice au fost reluate cu ocazia sărbătoririi jubileului Universităţii ieşene (1866-1911), când se împlineau şi două decenii de la dispariţia istoricului. Comitetul era condus, din 1909, de rectorul G. Bogdan, având ca vicepreşedinţi pe Petru Poni şi T. Burada. Kogălniceanu a avut rolul determinant în întemeierea primei universităţi româneşti, în domnia lui Al. I. Cuza. De aceea statuia sa binemerita a fi instalată în faţa Universităţii (care pe atunci se limita la aripa din deal, astăzi a Politehnicii, restul adăugându-se după 1930), chiar dacă instituţia întemeiată de el îşi avusese sediul nu pe dealul Copoului, ci în clădirea ce adăposteşte astăzi Universitatea de Medicină (Bd. Independenţei).

Lucrarea este semnată, pe plintă, în partea dreaptă: Romanelli Raffaello, Firenze, 1911. Cu toate acestea, multă de vreme ea a fost atribuită lui Wladimir Hegel, şi nu doar în ghiduri turistice sau în articole de presă, ci chiar şi în tratate de istoria artei. Confuzia a venit din faptul că, în epocă, Hegel fusese contactat să realizeze un basorelief, de mari dimensuni, ce urma să înfăţişeze ceremonia inaugurării Universităţii la 1866, având pe Mihail Kogălniceanu ca personaj central. Din lipsă de fonduri, lucrarea nu a mai fost realizată la proporţiile concepute iniţial, dar a fost turnată îm bronz, la dimensiuni mult reduse, fiind apoi fixată pe soclul statuii lui Kogălniceanu. Un alt altorelief din bronz, de pe acelaşi soclu, făcând pandant cu primul, reprezenta “Împroprietărirea ţăranilor de la 1864”.

În anii celui de-al doilea război mondial, statuia avea să fie relocată pentru a scăpa de o iminentă distrugere, pe măsură ce linia frontului se afla tot mai aproape. Totuși avea să fie sub artilerie clădirea Universității.

Material realizat cu sprijinul Muzeului Municipal

Comments

comments



Nu sunt comentarii

Comentati acest articol!




*