Pe vremea Unirii, în casa lui Costache Rolla

Publicat de Curierul de Iasi la data de 22/06/2015

Aşezarea Iaşilor din secolul al XVI-lea se întindea doar în preajma Palatului Domnesc, mai mult de-a lungul străzii de astăzi Grigore Ghica Vodă. Odată cu mutarea capitalei pe malul Bahluiului, în 1564, Iaşul s-a extins şi a înglobat satele apropiate. S-a format, astfel, şi o nouă mahala la poalele Sărăriei, numită Târgul de Sus. Cu timpul, aceasta s-a integrat complet, în preajma anilor 1800 alipindu-se încă alte trei sate devenite mahalale şi anume Muntenimea de Jos, Muntenimea de Mijloc şi Muntenimea de Sus, care va deveni faimosul cartier Copou. Ajunşi pe uliţele Târgului de Sus, astăzi bulevardul Independenţei, poposim în dreptul vestitei Cofetării Tuffli şi a bisericii Sf. Nicolae cel sărac. Amândouă zidirile nu mai există astăzi, fiind înlocuite de parcarea, parcul şi clădirea Casei de Cultură a Studenţilor. Intrăm în fosta uliţă a Rollei – numele unui vestit doctor din vremea bonjuriştilor, înlocuit apoi cu cel al filosofului Vasile Conta, pentru a zăbovi pe vremea unioniştilor de la 1850 şi a marilor personalităţi ce au trecut pe aici.

Prin 1920, în fosta grădină parcelată a lui Constantin Rolla  s-au ridicat noi clădiri, printre care şi palatul din faţă al medicului oculist Sava Goiu, terminat în 1928. Acum, clădirea adăposteşte Parchetul

Prin 1920, în fosta grădină parcelată a lui Constantin Rolla
s-au ridicat noi clădiri, printre care şi palatul din faţă al medicului oculist Sava Goiu, terminat în 1928. Acum, clădirea adăposteşte Parchetul

Oaspeţi de seamă
În spatele înaltei clădiri a Parchetului se ascunde în modestie o străveche casă cu poalele întinse peste cerdacul larg, bătrânesc, ce se înfăţişa pe la 1853 „în dosul otelului Binder”, chiar în coasta bisericii Sfântul Neculai cel sărac astfel denumită ca să se deosebească de biserica Sf. Nicolae cel bogat de lângă Curtea Domnească. Casa a fost locuită de Costache Rolla şi duioasa soţie Catinca Alecsandri, la care trăgea când se afla la Iaşi şi iubitul frate şi poet Vasile Alecsandri. Erau oaspeţi şi amicii Dumitrache Ralet şi Alecu Russo, cum mărturisea istoricul V.A. Urechia şi el musafir prin 1853. Deschis şi ospitalier, salonul lui Rolla primise, în martie 1846, şi pe Nicolae Bălcescu, recunoscător după aceea, multă vreme, distinsei gazde „Madame Rolla“, cum îi spunea în scrisorile din 1847. Cu aceeaşi plăcere l-a vizitat, deseori, şi alt oaspete ales: poetul francez Edouard Grenier, şi cronicar fin al Iaşului din preajma Unirii, unde venise ca secretar intim al domnitorului Grigore Ghica (1849 – 1854). Musafir al lui Rolla prin 1850, muzicologul şi pianistul H. Ehrlich (1822 – 1899) i-a dedicat Catincăi un caiet de cântece româneşti.

„Neobosit oştean al şcoalei“
În casa lui Rolla, a fost invitat de Vasile Alecsandri, pe la 1853, un tânăr sfios ce tocmai scrisese o lucrare apreciată de marii intelectuali ieşeni ai vremii. Întâlnirea cu Costache Rolla şi Alecu Russo avea să îl marcheze pe musafir şi, din ziua aceea, tânărul autor Vasile Alexandrescu Petreanu (născut la Piatra Neamţ) nu a mai lăsat în părăsire condeiul, silindu-se să merite onoarea de a fi primit în cercul făuritorilor Unirii. A devenit istoricul, scriitorul, omul politic, parlamentarul, publicistul, muzeograful, ministrul Vasile Alexandrescu Urechia, „neobosit oştean al şcoalei“ şi autor al Istoricului şcolilor româneşti şi partizan al idei de organizare în Europa a unei confrerii (federaţii) latine – o Europă unită – pentru înfăptuirea căreia, atunci când a ajuns ministrul Instrucţiunii în Moldova (1860), trimitea studenţi în Franţa, Spania, Portugalia, Italia, cerând ministrului Camillo Cavour „să-i facă latini“.

Rolla, „vrednic patriot”
Spirit cumpătat, credincios cauzei reînnoirilor de la 1848, pentru libertatea cugetului în slujba cărora îşi pusese toată energia, participând la întrunirea din hotelul Petersburg, unde se discutau reformele şi la redactarea celor 35 de cerinţe scrise în casa lui Costache Sturza la 29 martie 1848 şi înfăţişate tot de el domnitorului Mihalache Sturza, „vrednicul patriot“ Costache Rolla s-a aflat „pretutindeni unde interesele naţionale cereau fapte priincioase“. Numele şi locuinţa sa, în care „reprezentanţi ai cercurilor progresiste, unioniste, ale Iaşilor, se întâlneau cu plăcere“, au fost amestecate în toate marile acţiuni pentru Unire: petiţia unioniştilor către domnitor, din februarie 1856; întrunirea unionistă de la Socola, din iunie 1856; alegerea comitetului electoral al Unirii şi proclamaţia „litografisitâ“ adresată poporului, în martie 1857; protestul împotriva falsificării alegerilor de către caimacamul Neculai Vogoride, alegerea Divanului Ad-Hoc, Rolla devenind secretarul acestuia.

Zile de suferinţă
În ceasurile acelea de zbucium şi luptă, cu toată fiinţa în slujba ţării, inima i-a fost, însă, înjunghiată de o mare durere. Acasă, Catinca, bolnavă de ftizie (TBC), se topea văzând cu ochii, iar în decembrie 1857 se şi pierdea, îndelung jelită de clopotele Iaşilor şi de poetul înstrăinat la Paris, unde-i murmura, printre lacrimi, versurile îndurerate: „Dusu-te-ai blândă stea şi dulce surioara mea/Şi-ai luat în zborul tău/Dorul sufletului meu.“ („Surorii mele“). Distrus sufleteşte, împovărat de împrumuturile pentru cheltuielile luptei electorale unioniste şi dornic să achite drepturile de moştenire cuvenite copiilor Catincăi din prima ei căsătorie, în ianuarie 1858, vrednicul cetăţean, de felul lui „om tare“, s-a despărţit de cuibul „visurilor fericite“ din preajma Bisericii „Sfântul Neculai“, înstrăinându-l.

Spre sfârşitul vieţii, Constantin Rolla a locuit la prietenul său Bogdan Lupu, în conacul din Gădinţi, jud. Neamţ. Lângă biserica Sf. Gheorghe din sat, a fost şi înmormântat în 1879

Spre sfârşitul vieţii, Constantin Rolla a locuit la prietenul său Bogdan Lupu, în conacul din Gădinţi, jud. Neamţ. Lângă biserica Sf. Gheorghe din sat, a fost şi înmormântat în 1879

Dedicat ţării
Restul vieţii, toată dragostea a închinat-o doar României, aşa cum ceruse Bălcescu. A participat la alegerea lui Cuza, în clădirea Muzeului de Istorie Naturală (unde şi locuia atunci), l-a sprijinit în guvern, ca ministru al Instrucţiunii şi înlocuitor la Externe, când Alecsandri a plecat în „misie“ la Paris. S-a retras apoi, sărac, bolnav şi uitat în casa unui prieten, înduioşat de soarta-i nemiloasă şi mizeria ultimelor sale zile (1879). Vasile Alecsandri a notat: „Întorcându-mă la Mirceşti am dat peste o veste dureroasă. Rolla, cumnatul meu, a murit după mai mulţi ani de suferinţe, la moşia lui Bogdan Lupu, la Gădinţi. Încă unul din luptătorii dela 1840—1859, ce se duce să găsească pe cei pribegiţi din lume! Rolla a avut o mare influenţă asupra societăţii laşului, pe când s’a întors el dela Munich, dând mâna cu toţi tinerii din acea epocă pentru introducerea marelor reforme sociale şi, mai cu seamă, pentru redeşteptarea simţului de demnitate personală”.

Uitata clădire
Casa bătrânească, cu numărul 30, din uliţa Sfântul Neculai (zisă şi a Rolei, acum Vasile Conta) a trecut în mâinile vestitului magistru în „Hirurgie“ şi doctor în ştiinţe la Halle, Ludovic Russ-senior (1816-1888), diriguitor al Spitalului „Sfântul Spiridon“, chirurg eminent şi profesor al Facultăţii de Medicină. Prin 1920, în grădina parcelată s-au ridicat noi clădiri, printre care şi palatul din faţă al medicului oculist Sava Goiu, terminat în 1928. Zidirea cea nouă de la stradă a găzduit comandamente militare în al doilea război mondial, apoi birouri ceferiste, Procuratura şi în zilele noastre Parchetul extins cu o zidire în grădina din spate umbrind uitata clădire istorică. (de Ion Mitican)

Comments

comments

Categoria: iasul istoric

Cuvinte cheie: , , ,



Nu sunt comentarii

Comentati acest articol!




*