Palatul Culturii, o istorie de 90 de ani

Publicat de Curierul de Iasi la data de 26/10/2015

“Dulcele Târg al Ieşilor”, oraşul din inimă, “care a fost şi-şi zice încă astăzi, cu mândrie, Capitala Moldovei”, după cum nota cu admiraţie vremelnicul “trăitor de Iaşi”, Nicolae Iorga, această străveche şi strălucită vatră a istoriei, culturii, ştiinţei, tehnicii şi spiritualităţii româneşti, este prin definiţie un oraş al tradiţiei, adică un oraş care nu-şi uită uşor momentele pe care le-a trăit şi le trăieşte. Şi asta nu numai pentru că poartă însemnatele peceţi de distincţie ale “oraşului celor trei Uniri”, ale “Junimii”, “Convorbirilor literare”, “Vieţii Româneşti” şi ale atâtor şi atâtor “premiere naţionale”, ci şi pentru că Iaşul este conştient că tradiţia reprezintă atributul dăinuirii acestui pământ şi un bun exemplu pentru viitorime.

palat - CopyLa 11 octombrie 1925
După aproape două decenii de lucrări, suspendări şi reluări ale construcţiei, la 11 octombrie 1925 a fost inaugurat Palatul Administrativ şi de Justiţie Iaşi. După cum consemnează presa vremii, la acea dată “orologiul cu carillon, prevăzut cu un ansamblu de 8 clopote şi aflat în turnul semeţului donjon central, ornat cu creneluri şi firide şi o acvilă măreaţă cu aripile desfăcute, a început să bată pentru prima dată cadenţele muzicale ale Horei Unirii, vestind mulţimii adunate că s-au isprăvit lucrările acestui grandios Palat ieşean”. Ridicat pe ruinele fostei Curţii domneşti din îndemnul şi ambiţia regelui Carol I, Palatul Administrativ de la Iaşi, a cărei construcţie în stil neogotic, împodobită cu detalii ornamentale şi însemne heraldice a început în anul 1906, a fost terminat pe 11 octombrie 1925. Se împlinesc, de atunci, iată, 90 de ani. În ciuda contrastului evident faţă de stilul arhitectural moldovenesc al Cetăţii ieşene, Palatul Administrativ de la Iaşi a fost adoptat imediat drept un veritabil “brand” al oraşului, de largă recunoaştere în ţară şi peste hotare.

Curtea Domnească
În viziunea regelui Carol I, impunătorul edificiu, în stil neogotic flamboyant, urma să se ridice pe locul ocupat de fosta Curte Domnească, menţionată documentar din 1434. Era un loc care amintea de statutul de capitală a Iaşului, curtea domnească de aici fiind cea care a primit onorurile în timpul celei de a doua domnii a lui Alexandru Lăpuşneanu, când domnitorul, preţuind însemnătatea Cetăţii Iaşilor, a mutat Capitala Moldovei de la Suceava la Iaşi în 1565 (450 de ani de atunci). Prefăcut, distrus şi reconstruit, palatul n-a mai avut statutul de reşedinţă a domnitorilor în timpul lui Mihail Sturza care i-a oferit destinaţia de sediu administrativ. După Unirea de la 1859, Palatul Ocârmuirii, a suferit, surprinzător, în 1883, un devastator incendiu, ce avea să conducă la “iminenta” sa demolare.

Cu ajutorul lui Coandă
Pentru realizarea “visului ieşean”, Carol I l-a însărcinat pe arhitectul- şef al Casei Regale, Ioan Berindei, să iniţieze şi să conducă lucrările grandiosului Palat de la Iaşi. Lucrările au început în 1906. Pentru rezolvarea problemelor de rezistenţă ale deschiderilor mari ale tavanului viitoarei “Curţi cu juri”, arhitectul Berindei a solicitat ajutorul tânărului inventator, Henry Coandă, a cărui soluţie proprie a fost lambrisarea sălii cu “betonul bois”, adică betonul care, prin turnarea lui specială, părea a fi modelat din …lemn de stejar, fapt ce stârneşte şi astăzi uimirea vizitatorilor. Însuşi Coandă a rămas “uimit”, când a revenit peste ani la Iaşi, de “invenţia” sa din tinereţe. Sala îi poartă numele, fiind decorată cu o frescă uriaşă a unui Iaşi emblematic, prin trecutul şi prezentul său, realizată cu un deosebit simţ artistic de maestrul Costache Agafiţei.

Palat impunător
Legenda spune că Palatul are 365 de camere, cât zilele unui an. În realitate acestea sunt numai 298. Construit pe două nivele şi mansardă, Palatul are impresionanta suprafaţă de 36.000 de metri pătraţi. La parter există “Sala Gotică”, cu coloane înalte având stucaturi deosebite, cu imensul său mozaic zodiacal şi însemnele unor date istorice. La etajul I se află vestita “Sală a Voievozilor”, unde există, în medalioanele de sus, cu chenare de epocă, portretele tuturor Domnitorilor Moldovei şi ale tuturor Regilor României, în succesiunea lor cronologică, realizate de pictorul Ştefan Dimitrescu şi elevii săi. Tot aici se află realizat şi “arborele genealogic al României” în vârful căruia “tronează semnificativ”, aşa cum şi-a dorit, regele Carol I. Din păcate, acesta stingându-se din viaţă, la 10 octombrie 1914,  nu şi-a mai putut vedea împlinirea ideii sale, “încolţite în 1883”. Din cauza războiului, lucrările Palatului au fost terminate în 11 octombrie 1925 şi inaugurat de Regele Ferdinand, în 1926.

Gazdă a muzeelor
Despovărându-se de funcţiile sale administrative de dinainte şi de după al doilea război, din 9 iunie 1955, acesta a devenit Palatul Culturii din Iaşi, în interiorul acestuia fiind mutate în spaţii largi, adecvate activităţii, trei mari muzee ieşene: Muzeul de artă, care a luat fiinţă în 1860, odată cu inaugurarea primei Universităţi din România, Muzeul de Istorie, înfiinţat în anul 1916 şi Muzeul Etnografic al Moldovei, înfiinţat în 1943. Pe baza acestora s-a înfiinţat, tot atunci în 1955, Complexul muzeistic Iaşi, devenit ulterior Complexul muzeal “Moldova”, cu sediul în interiorul Palatului. Adăugând şi bogata activitate a Bibliotecii regionale, devenită în 1968 Biblioteca judeţeană “Gh. Asachi”, aflată în aripa de est, se poate spune că denumirea de Palatul Culturii este cu adevărat una exponentă a culturii ieşene. Au trecut de atunci 60 de ani fiind o la fel de expresivă aniversare.

Muzeul politehnic
Şi ca să încheiem tripleta aniversară să subliniem cu admirabilă plăcere şi prima acţiune de mare succes a complexului muzeal de la Palatul Culturii: înfiinţarea la acea vreme a noului Muzeu Politehnic, în fapt, o primă şi izbutită încercare de a scoate în evidenţă şi în atenţia vizitatorilor şi latura de mare însemnătate a ştiinţei şi tehnicii ieşene, româneşti şi universale. Astfel, se împlinesc 60 de ani de trudă muzeistică şi strădanii împlinitoare în acest domeniu important al evoluţiei descoperirilor ştiinţifice şi tehnice de pe întreg mapamondul. Aşadar, în spiritul tradiţiei ieşene, să consemnăm împlinirea, la 11 octombrie 2015, a celor 90 de ani ai Palatului Culturii din Iaşi şi să ne bucurăm ca ieşeni de tripla sărbătoare aniversară a existenţei acestui simbol al dulcelui târg de pe 7 coline. (un articol de Mihai Caba)

Comments

comments



Nu sunt comentarii

Comentati acest articol!




*