Nicolae Gane, primarul vizionar

Publicat de Curierul de Iasi la data de 07/09/2011

CURIERUL DE IAŞI prezintă istoria primarilor Iaşului, cei care au condus destinele oraşului din 1864 până în prezent.

Născut în 1838 la Fălticeni, judeţul Suceava, Nicolae Gane a fost de cinci ori primar al Iaşului, etalându-şi de fiecare dată spiritul gospodăresc, dedicându-se trup şi suflet oraşului care pierduse nu de mult titulatura de capitală.

Un gospodar pe cinste

Nicolae Gane a fost cel mai fervent susţinător al proiectelor care vizau începerea şi definitivarea lucrărilor de captare şi aducţiune a apei de la Timişeşti şi de realizare a lucrărilor de rectificare a albiei Bahluiului. De asemenea, a încheiat în anii 1872-1873 un contract de asfaltare şi întreţinere a străzilor şi trotuarelor cu un englez pe nume W.O. Callender. Acest contract, care a fost aprobat de regele Carol I, prevedea că 25% din lucrare să fie plătită în numerar, iar restul în obligaţiuni comunale, amortizabile în 15 ani, cu dobândă de 6% pe an. În perioada administraţiei sale, a fost întocmit un studiu asupra diverselor sisteme de tracţiune pentru realizarea transportului public urban. La data de 6 mai 1899, Gane a inaugurat Uzina Electrică Comunală, iar un an mai târziu începea exploatarea tramvaielor electrice. La 1 decembrie 1896, a inaugurat clădirea Teatrului Naţional, operă a celebrilor arhitecţi vienezi Fellner şi Helmer.

Marele proiect al aducţiunii cu apă

La sfârşitul secolului 19, începutul secolului 20, Nicolae Gane îl angajează pe inginerul englez, William Heerlein Lindley pentru a elabora primul proiect de alimentare centralizată cu apă a oraşului. Studiile au fost întocmite în perioada 1897 şi 1898. Inginerul englez a studiat în amănunt toate pânzele de apă freatică din judeţul Iaşi, inclusiv pe cele din zona Hârlău, Bivolari, Valea Sireului etc. În final, concluzia sa a fost că, din punctul de vedere al debitului şi al igienei, cea mai bună alegere o reprezentau izvoarele din zona Văii Nemţişorului, aflate la confluenţa cu Valea Moldovei. În raportul său, Lindley a ţinut cont şi de măsurătorile topometrice conform cărora din comuna Timişeşti şi până în municipiul Iaşi apa putea ajunge fără pompare, doar prin cădere. Nicolae Gane a fost pe deplin convins de cercetările inginerului Lindlez şi a alocat fondurile necesare realizării investiţiei. O parte din bani a provenit de la băncile străine, iar firma austriacă Union Baugesellschaft a realizat întreaga lucrare, astfel încât, din 1911, Iaşul a beneficiat de apă potabilă.

Influenţe politice la nivel înalt

În anul 1883, datorită atracţiei exercitate de către I.C. Brătianu, trece de la conservatori în Partidul Liberal (fără a rupe legăturile de prietenie cu junimiştii), dar şi în camera superioară a parlamentului, ajungând vicepreşedinte al Senatului în mai multe rânduri (1888, 1895 – 1897), şi chiar preşedinte în 1898. De câte ori s-a urcat la tribună, Nicolae Gane a ridicat probleme importante, esenţiale, mai ales referitoare la viaţa Iaşului, dar şi de altă natură, cum ar fi proiectul din primăvara anului 1893, prezentat Camerei Deputaţilor, privind alocarea sumei de 700.000 de lei pentru o reşedinţă regală la Iaşi, intervenţia în Senat privind siguranţa arhivelor tribunalelor, sau cea legată de propunerea junimistului Ioan Ianov de introducere a votului uninominal, ambele în decembrie 1888. În acelaşi an, la 23 noiembrie, se pronunţă de la tribuna Senatului în favoarea acordării pensiei viagere poetului Mihai Eminescu aflat în suferinţă. Nicu Gane era raportor al comitetului delegaţilor şi, în această calitate, îi punem pe seamă redactarea, formulările din argumentaţia pro – Eminescu. Spre deosebire de cele petrecute în Camera Deputaţilor (unde aceeaşi propunere fusese susţinută de prietenul său Iacob Negruzzi), în Senat nu se înscrie nimeni la cuvânt şi se aprobă proiectul de lege cu 65 de voturi din tot atâtea posibile.

Bogată activitate literară

Nicolae Gane a fost scriitor, membru al Academiei Române, dar şi un prestigios om politic al epocii. A debutat în revista Convorbiri Literare a societăţii Junimea din Iaşi, al cărei membru a devenit în 1865. Deşi a avut o activitate literară prodigioasă (poet, prozator, memorialist, eseist şi traducător), Nicolae Gane a rămas în istoria literaturii în primul rând prin Novelele sale, tipărite în 1880 la Iaşi, reluate apoi în mai multe ediţii şi prin romanul Trecute vieţi de doamne şi domniţe. Memorialistica lui Nicolae Gane este reprezentată în volumele Pagini răzleţe (1901), Zile trăite (1903), Păcate mărturisite (1904). Activitatea poetică este cuprinsă în două volume (Poesii, 1873 şi 1886). În anul 1905 traduce Infernul de Dante.

Înfrângerea lui Gane

Cu toată experienţa de vechi dregător administrativ şi politician cu experienţă, Gane a avut şi o problemă pentru care a luptat înfocat, dar n-a reuşit s-o rezolve după dorinţa inimii sale. Urmărind sa înceteze uitarea domnitorului Alexandru Ioan Cuza , după aducerea pe tronul din Bucureşti a principelui Carol, în anul 1903 istoricul A. D. Xenopol tipărea cartea „Domnia lui Cuza Vodă”, iar la Iaşi se alcătuia un comitet hotărât să-i ridice eroului o statuie, prin subscripţii publice. Existau în vedere două locuri. Unul, în Piaţa Nouă din faţa Palatului Cantacuzino-Paşcanu, unde urma să se mute Primăria (intenţionându-se cumpărarea clădirii) şi altul în Piaţa Unirii unde o doreau unii dintre locuitorii oraşului. Primarul Neculai Gane considera primul loc, cel mai potrivit, pentru a situa Primăria într-o piaţă atrăgătoare cu o statuie impunătoare, ca în marile oraşe europene, urmând ca în Piaţa Unirii să se instaleze o statuie a Unirii. Disputa devenise vehementă. Opozanţii, animaţi de politicieni şi mari personalităţi atrase în dispută, ţineau morţiş să aşeze statuia în Piaţa Unirii, realizată prin anii 1896-1900, când se cumpăraseră şi se demolaseră alte vechi zidiri. Marea bătălie avea să se încheia abia prin mai 1911. Atunci consiliul, îmboldit de noul primar D. A. Greceanu hotăra aşezarea statuii în Piaţa Unirii, lăsând soclul din Piaţa Cuza Vodă pentru o cişmea ornamentală şi altor statui. Susţinătorii ultimului amplasament arătau că, la răspântia din faţa hanului Petrea Bacalu, fuseseră manifestaţiile pentru Unire in anii 1857–1859 şi se serbaseră, zilele de 5 ianuarie 1859 (alegerea colonelului Al. I. Cuza ca domnitor al Moldovei), şi 24 ianuarie (alegerea şi ca domn al Munteniei). Aşa că la 27 mai 1912 se săvârşea dezvelirea în Piaţa Unirii, de faţă cu regele Carol I.

Foto casa nicolae gane.jpg

Casetă

Casa “Nicolae Gane” propune publicului vizitator un memorial al scriitorului şi un muzeu al Primăriei Iaşi. Memorialul Gane reconstituie camera de lucru a scriitorului care a stăpânit această casă. S-au folosit obiecte autentice, de epocă, din secolul al XIX-lea şi obiecte, manuscrise, corespondenţă, documente, fotografii, tablouri, cărţi care au aparţinut omului de cultură care a fost un membru marcant al Societăţii “Junimea”. Dintre numeroasele exponate originale amintim doar câteva: un tablou al lui Nicolae Gane, pictat în anul 1878 de pictorul Kabaltz, donaţie a lui Gh. Gane din München, nepotul lui N. Gane; un birou de epocă frumos sculptat, pe care se află o trusă de scris din bronz, cu decoraţii în email; o statuetă din bronz, reprezentându-l pe Dante, pe care N. Gane o avea mereu în faţa sa; cărţi şi manuscrise din biblioteca scriitorului.

Casetă

Cinci mandate

Nicolae Gane a îndeplinit de cinci ori funcţia de primar al Iaşului, însumând unsprezece ani şi o lună de conducere a administraţiei locale.

– 17 iunie 1872 –19 mai 1876

– 27 aprilie – 23 iunie 1881

– 4 iunie 1887 – 4 martie 1888

– 19 noiembrie 1895 – 22 aprilie 1899

– 11 iulie 1907 – 6 ianuarie 1911

Comments

comments



Nu sunt comentarii

Comentati acest articol!




*