Muzeul Municipal, reînfiinţat cu bani europeni

Publicat de Curierul de Iasi la data de 07/11/2011

“Iaşii, un oraş care vorbeşte prin sine de trecutul său şi al neamului, avea nevoie de un muzeu municipal, care să arate într-un mănunchiu vizitatorilor locali şi străini ce bogaţii se cuprind în el” – Buletinul Muzeului Municipal din Iaşi – 1921.


Istoria Iaşului adunată în muzeu – Clădire restaurată pentru Muzeul Municipal

Consiliul Local a aprobat după dezbateri intense documentaţia pentru proiectul european ce vizează reînfiinţarea Muzeului Municipal Iaşi. Proiectul va fi depus pentru finanţare nerambursabilă, valoarea totală ridicându-se la 19,5 milioane lei. Cu aceste fonduri va fi restaurată clădirea de patrimoniu din strada Zmeu nr. 3, clădire ce va găzdui Muzeul Municipal.

Istoria, tradiţiile şi cultura Iaşului vor fi prezentate locuitorilor şi turiştilor în cadrul Muzeului Municipal Iaşi. Iniţiativa mai veche de a reînfiinţa muzeul dedicat oraşului are acum oportunitatea fondurilor europene. Primăria ieşeană este în ultima etapă pentru depunerea proiectului ce vizează restaurarea clădirii de patrimoniu din strada Zmeu nr. 3 şi transformarea acesteia în sediu pentru viitorul Muzeu Municipal. Consiliul Local a aprobat aseară (2 noiembrie) documentaţia ce va fi depusă pentru accesarea fondurilor europene. Conform liniei de finanţare Uniunea Europeană va suporta 98% din valoarea totală a lucrărilor. Aceasta este estimată în acest moment la 19,5 milioane lei.

După restaurarea clădirii ce va dura aproximativ doi ani, clădirea Burchi – Zmeu va adăposti Muzeul Municipal. Astfel se restituie Iaşului nu numai o clădire patrimoniu ci şi una dintre instituţiile mai vechi ale municipiului. Trebuie menţionat că Muzeul Municipiului a funcţionat în perioada interbelică şi prin noul proiect european se reînfiinţează vechiul Muzeu Municipal al cărui act de naştere a fost semnat în urmă cu aproape un secol, la 1 octombrie 1920.

Valoarea totală a proiectului depus pe Axa 1 a Planului Operaţional Regional al Comisiei Europene este de 19.488.616 lei, din care 314.866 lei reprezintă contribuţia municiplităţii ieşene, durata de implementare a proiectului, cuprinsă între data semnării contractului de finanţare şi data finalizării ultimei activităţi de proiect, fiind de 34 luni, din care durata de realizare a lucrărilor de investiţie este de 24  luni.

Primul Muzeu Municipal al Iaşilor

În luna septembrie a anului 1920, profesorul Gheorghe Ghibănescu a înaintat Comisiei interimare a Primăriei Iaşi un raport prin care propunea constituirea unei societăţi istoric – arheologice cu sediu, statut şi obiect de activitate proprii. Rosturile societăţii erau adunarea “materialului istoric cu privire la Iaşi”, înfiinţarea unei biblioteci, a unui muzeu şi a unei publicaţii periodice istorico-arheologice consacrate Iaşilor. Prin decizia din 1 octombrie 1920 a lui Mihail I. Negruzii, preşedintele Comisiei interimare, se forma Societatea culturală “Muzeul oraşului Iaşi”, având drept obiective punerea bazelor unui muzeu municipal al Iaşilor, adunarea în acest scop tot felul de obiecte vechi de artă sau cu însemnătate istorică-arheologică, veşminte, icoane, tablouri, monede, documente, inscripţiuni, cărţi (tipărite la Iaşi şi relative la acest oraş), hărţi care privesc Iaşii sau Moldova, publicarea unui buletin istorico-arheologic,  trezirea în public a cultului trecutului, preucm şi înfiinţarea unei şcoli de paleografie şi epigrafie.

Din comitetul iniţial al Societăţii culturale “Muzeul oraşului Iaşi” făceau parte GH.Ghibănescu, M.Costăchescu,A.D.Atanasiu, Sever Zotta,Th.Burada, Gh.Lascăr,Eugen Herovanu şi N.A.Bogdan.

Muzeul a funcţionat la acea vreme pe strada Cuza Vodă, nr.10, în curtea Mânăstirii Golia, în localul preluat (contra sumei de 15.000 lei) de la Societatea Invalizilor de Război. La această adresă el putea fi găsit, potrivit informaţiilor furnizate de Al doilea Anuar-Ghid al Municipiului Iaşi, Moldovei, Basarabiei şi Bucovinei şi în  anii 1936-1937.

Finanţarea Muzeului Municipal s-a făcut, în principal, din fondurile Primăriei Iaşilor, care a prevăzut un capitol de buget pentru această activitate. Fondurile disponibilizate de Primărie (cifrându-se în primul an la 100.000 lei) au fost folosite pentru chiria localului , pentru plata salariaţilor şi achiziţii, pentru tipărirea Buletinului “Ioan Neculce”şi plata colaboratorilor.Acestei sume i s-au adăugat încasările din vânzarea Buletinului şi banii obţinuţi prin donaţii (între 5.000 şi 10.000 lei anual).

O clădire cu istorie

Sediul viitorului Muzeu Municipal este una din clădirile de patrimoniu din municipiu. O clădire, acum într-o avansată stare de degradare, dar care aminteşte de istoria Iaşului şi de o familie boierească importantă în secolul XIX.  Istoria casei este legată de familia Burchi care se numea  de fapt Zmău. Acest Burchi (Zmău) era în serviciul vistiernicului Iordache Roset-Roznovanu, dobândind rangul de căminar în vremea domniei lui Scarlat Calimachi (1812-1819). Ilie Burchi ajunge spătar în vremea lui Ioan Sandu Sturdza (1822-1828), postelnic în 1843 şi apoi vornic în 1848, în vremea lui Mihail Sturdza. De această familie se leagă devastatorul incendiu din 1827, care a distrus mare parte din centrul oraşului, inclusiv Palatul Domnesc. Incendiul a pornit de la una din casele lui Ilie Zmeu ce se afla în zona Pieţei Unirii, lângă Liceul Naţional şi Academia Mihăileană. De la această casă incendiul s-a extins în lungul Uliţei Mari (Bulevardul Ştefan cel Mare) până la Curtea Domnească arzând şi Palatul Domnesc, palatul Moruzi, ce a rămas în ruine până în 1843. Se presupune că actualul imobil din strada Zmeu a fost construit de Ilie Burchi după devastatorul incendiu, alegând o zonă pe care o considera mai protejată.

În documentele sale, N. Stoicescu presupunea că imobilul Burchi Zmeu a fost construit între 1800 şi 1832 şi a fost refăcut după incendiul din 1827.

Destinaţia construcţiei a fost de locuinţă, realizată în stil neoclasic, astfel cum se edifica în Moldova la începutul secolului al XIX-lea. După al doilea război mondial, clădirea este transformată şi găzduieşte diferite instituţii ale statului şi chiar unităţi de producţie.

Patrimoniul Muzeului

Patrimoniul muzeului s-a constituit în timp,din donaţii şi achiziţii sau împrumuturi. Mare parte a patrimoniului a fost risipit, iniţiativa municipalităţii vizând reconstituirea patrimoniului de la muzee sau Arhivele Statului.

Primul fond al muzeului a fost acela donat de chiar Primăria Iaşilor, care a pus la dispoziţie toate documentele cu valoare istorică (arhiva Eforiei dintre 1832-1865), precum şi biblioteca. În 1925 a trecut în patrimoniul muzeului şi arhiva Primăriei dintre 1866-1894.

La începutul anului 1921, Muzeul Municipal trimitea tuturor autorităţilor locale din ţară (primari, prefecţi) o scrisoare prin care le solicita sprijinul pentru îmbogăţirea patrimoniului.Un apel similar a fost adresat cititorilor primelor numere ale Buletinului “Ioan Neculce

În aceeaşi perioadă, Muzeul Municipal a făcut achiziţii de la persoane particulare, printre acestea numărându-se 6 hărţi dintre 1730-1763, cărţi, broşuri, documente, 6 bucăţi mozaicuri de la Sarmisegetuza, 15 documente referitoare la Biserica Zlataust o stampă a Iaşilor vechi, săbii şi albume turceşti, 6 condici turceşti şi 7 caiete greceşti din prima jumătate a sec. al XIX-lea conţinând copii după actele Porţii Otomane referitoare la Moldova şi multe altele.

Potrivit inventarului întocmit de Ioan Bogdan şi Traian Ichim în 1924, muzeul avea, după 3 ani de funcţionare, 4658 de obiecte, pentru ca numărul acestora să ajungă în anul 1931 la 9112. Un asemenea fond, incluzând colecţii arheologice, de arme, de monede şi medalii, de tablouri şi stampe, de veşminte, de mobilier, de etnografie, făcea ca Muzeul Municipal din Iaşi să fie unul din cele mai bogate muzee de acest profil din România.

Cel de-al doilea război mondial a risipit avuţia adunată de Muzeul Municipal al Iaşilor. Depozitate în condiţii improprii, mutate dintr-un loc în altul, o parte dintre piese s-a deteriorat, altă parte s-a distrus şi o alta s-a pierdut. Sigur este că după război, miile de documente strânse în fondurile muzeului au ajuns la Arhivele Statului.

Comments

comments



Nu sunt comentarii

Comentati acest articol!




*