CURIERUL DE IAŞI prezintă istoria primarilor Iaşului, cei care au condus destinele oraşului din 1864 până în prezent.
Ca primar al Iaşului, Leon Negruzzi a rămas în conştiinţa ieşenilor drept ctitor al electrificării, deoarece a fost protagonistul luptei pentru introducerea electrificării în instituţiile importante, începând cu Primăria şi Teatrul Naţional.
Studii la Berlin şi Viena
Leon C. Negruzzi s-a născut la data de 5 iunie 1840 în municipiul Iaşi, fiind fiul mai mare al scriitorului Constantin Negruzzi şi frate cu Iacob Negruzzi. Cele dintâi învăţături le-a primit în casa părintească, apoi în anul 1852 a fost trimis, împreună cu fratele său Iacob, la Berlin, unde a terminat studiile liceale. A urmat apoi cursuri de filosofie şi drept la Universităţile din Berlin şi Viena. În anul 1864 s-a întors în ţară, fiind numit judecător la Tribunalul din Iaşi şi înaintat apoi ca membru şi ca procuror general la Curtea de Apel. A fost prefect al judeţului Iaşi (1871-1876), apoi primar al Iaşului (3 februarie 1883 – 7 decembrie 1886), senator şi, din 1888, iarăşi prefect.
Prodigioasă activitate literară
Leon Negruzzi a făcut parte din Societatea Junimea, traducând proză românească în limba franceză şi scriind mai multe nuvele, toate în Convorbiri literare, din primul an al apariţiei revistei şi până în anul 1882. Specia literară cultivată de el a fost nuvela-foileton, scrierile sale descinzând din literatura de aventuri, specie apreciată la noi în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Prima sa nuvelă, “Vântul soartei”, a apărut în revista Junimii în anul 1867, ulterior fiind publicate alte două astfel de scrieri: “Serghie Pavlovici” (1881) şi “Osândiţii” (1881-1882). În afară de aceste foiletoane, Leon Negruzzi a reuşit să treacă dincolo de limitele speciei, realizând câteva din cele mai reuşite nuvele din literatura română a celei de-a doua jumătăţi a secolului al XIX-lea: “Evreica” (1868), “O răzbunare” (1874) şi “Ţiganca” (1877). În majoritatea nuvelelor, există un conflict de ordin moral, care constă în disputa dintre două exclusivisme. Nuvela Evreica dezvăluie şi o altă latură a artei lui Leon Negruzzi, aceea de portretist.
„Leon Negruzzi, înalt la statură, lat la faţă şi la piept, cu umbletul balansat ca al marinarilor, cu gestul larg şi râsul zgomotos al temperamentului sanguinic, era mai întâi de toate un om bun la inimă, milos, cinstit, vesel până la uşurinţă. Cu veşnicul său optimism, era dispus să primească toate întâmplările din partea lor cea bună şi niciodată ura, invidia, descurajarea nu a găsit loc în sufletul lui” – Titu Maiorescu.
Casa familiei Negruzzi
Casa Memorială Costache Negruzzi de la Hermeziu, în care a locuit şi Leon Negruzzi, conţine cinci săli de expoziţie, precum şi o sală multifuncţională pentru manifestări de amploare. În holul central este amenajată o expoziţie documentară, care însumează manuscrise, cărţi în ediţii princeps şi cu autografe, fotografii editate şi inedite, fotocopii, obiecte care au aparţinut scriitorilor (pipă, medalii, ştampile, ceasornic solar etc.), numeroase extrase din operele lor, precum şi ale exegeţilor acestora, fişe bio-bibliografice şi genealogice, tablouri şi portrete în ulei şi busturi în ghips. De asemenea, sunt reconstituite muzeografic patru camere memoriale (salonul de muzică, biblioteca-birou, sufrageria şi dormitorul), fiind aduse aici piese de mobilier, instrumente muzicale (flautul lui Iacob, pianul lui Leon etc.), fotografii, portrete ale membrilor familiei sau ale prietenilor, realizate de artişti plastici ieşeni contemporani, stampe de epocă, covoare, piese de iluminat, mobilier de sufragerie original.
Stiri similare
Loading ...