Ioan Milică: „Chiar și în vremuri de criză, biblioteca a rămas în miezul vieții academice”

Publicat de Curierul de Iasi la data de 14/02/2019

Ioan Milică este conferenţiar univ. dr. la Catedra de Limbă Română şi Lingvistică Generală a Facultăţii de Litere din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi. Doctor în filologie cu teza „Stilistica argoului în limba română contemporană”, Ioan Milică a devenit pe 1 martie 2018 directorul Bibliotecii Centrale Universitare „Mihai Eminescu” din Iaşi. Om de litere, ataşat valorilor academice, cu o bogată experienţă jurnalistică şi didactică, Ioan Milică vorbeşte cu pasiune despre lumea cărţilor, un univers concentrat în mitica Bibliotecă de la poalele Copoului.

– Poate că nu întâmplător, Biblioteca Centrală Universitară “Mihai Eminescu”, aflată în clădirea Fundaţiei „Regele Ferdinand I”, se află la rădăcina dealului Copou, fiind o adevărată fundaţie pe care se înalţă edificiul academic al Iaşului. Cum priviţi rolul BCU în formarea intelectuală a miilor de studenţi care vin la Iaşi pentru a-şi clădi o carieră, un sens în viaţă?

-Într-un studiu publicat în urmă cu 85 de ani, Profesorul Karl Kurt Klein, înnoitorul funcționării bibliotecii universitare ieșene, nota că biblioteca constituie centrul nervos al activității didactice și de cercetare din învățământul superior. În opinia reputatului germanist, a neglija biblioteca echivala cu a distruge structura de rezistență a educației universitare. Pe urmele Prof. Klein, putem aprecia că biblioteca a rămas în miezul vieții academice, chiar și în vremuri de criză, când puternicii zilei trec în umbră sau neglijează până la limita prăbușirii în prăpastie buna desfășurare a educației și cercetării. Anual, pentru mii și mii de studenți, studiul în bibliotecile universitare ieșene rămâne un reper memorabil, pe care absolvenții și-l amintesc cu drag după mulți, mulți ani de la încheierea studiilor. Așadar, recursul la resursele bibliotecii sădește amintiri durabile și formează oameni de bine.

În urmă cu 15 – 20 de ani, exista un sistem destul de anevoios prin care puteai căuta o carte, celebrele fişe aflate în dulapuri enorme ce ocupai întreaga sală de împrumut. Între timp, au fost introduse noi tehnologii care au înlocuit atmosfera de arhivă din acei ani. Ce avantaje oferă aceste sisteme moderne? Au făcut să crească numărul de cititori?

-Rutina de acces la resursele de care dispune Biblioteca Centrală Universitară „Mihai Eminescu” s-a înnoit semnificativ în ultimii douăzeci de ani, dar nu e mai puțin adevărat că tehnologia întrebuințată cu nesăbuință poate avea urmări distructive, în sensul că îi poate înstrăina pe oameni de învățăturile folositoare pe care le pot oferi cărțile aflate în custodia bibliotecarilor. Spre deosebire de mecanismul cronofag de împrumut care înghițea momente prețioase din programul cotidian al studenților de altădată, actualul proces de împrumut online e, fără îndoială, mai eficient. De la selectarea unui document din catalogul virtual la obținerea lucrării dorite nu trece, în medie, o perioadă mai mare de 15-20 de minute. Totuși, tehnologia menită să creeze confort și să îmbunătățească accesul la o paletă bogată de resurse de informare poate da naștere unui efect advers, acela de a-i intimida de cititorii nefamiliarizați cu provocările și ispitele mediului digital. Deseori, aceștia preferă să se informeze pe cont propriu, și nu cu cele mai bune rezultate de învățare, decât să apeleze la ajutorul competent al bibliotecarilor. Nu tot ceea ce internetul ne oferă este și de folos, iar impulsurile autodidactice prost orientate pot otrăvi mințile celor ce nu știu cum să aleagă mijloacele de documentare necesare pentru a asigura o educație de calitate. Cu îndrumarea potrivită, tehnologia se poate dovedi un bun aliat al unui student sau cercetător. În absența călăuzelor de încredere – profesorul sau bibliotecarul – alegerea celor mai bune izvoare de informare se poate preface în eșec.

De mai mulți ani, numărul celor ce care apelează la oferta de servicii ale bibliotecilor universitare este în regres pe plan mondial, iar în România se înregistrează o cădere în picaj. Acest fenomen silențios și letal de ignorare a cărților care ne fac oameni și de renunțare la instanța fondatoare a lecturii este cunoscut și cuantificat statistic, dar e desconsiderat în sferele centrale de decizie politică și administrativă. În prezent, doar o minoritate din societatea universitară ieșeană, formată din peste 40.000 de studenți și aproape 6.000 de cadre didactice și cercetători, mai recurge periodic la resursele și serviciile celei mai mari și mai prestigioase biblioteci universitare din Moldova. Pe fondul declinului demografic și educativ galopant, e posibil ca în anul 2020 BCU Iași să înregistreze un efectiv anual de mai puțin de 10.000 de cititori activi. Numărul cititorilor activi din bibliotecile universitare românești s-a înjumătățit, de la 592.000 de utilizatori activi în anul 2009 la 292.000 de utilizatori activi în anul 2016, în condițiile în care numărul studenților a scăzut cu 40%, de la 999.523 de studenți înmatriculați în anul universitar 2009/2010 la 531.586 în anul universitar 2016/2017. Iată că egocentrismul tehnologic, corelat cu un dezastru demografic și cu eșecul unor reforme, nu îi apropie, ci îi îndepărtează pe tineri de accesul la cartea de valoare din bibliotecile universitare.

-Prin ce se diferenţiază Biblioteca Centrală Universitară din Iaşi de alte instituţii similare? Care ar fi atuurile acesteia şi care sunt, în general, criteriile care fac deosebirea calitativă între biblioteci?

-Actuala Bibliotecă Centrală Universitară „Mihai Eminescu” are multe atuuri: este moștenitoarea celor mai vechi și mai importante biblioteci academice din Moldova, dar nu numai, este cea mai prestigioasă bibliotecă din acest colț de lume, este biblioteca cu cel mai bogat și mai prețios fond de importanță strategică, peste 2,5 milioane de documente, în sfârșit, este o instituție emblematică pentru istoria agitată a unei capitale istorice românești. Nu putem realiza comparații cu bibliotecile publice de interes local și regional, deoarece criteriile de stabilire a asemănărilor și deosebirilor sunt de alt ordin. Conform legii, bibliotecile centrale universitare românești, patru la număr, aflate în Iași, București, Cluj și Timișoara, au importanță națională, pot găzdui, ca și universitățile, centre de cercetare, se pot asocia unor consorții și pot acorda asistență profesională bibliotecilor universitare din raza lor de influență. În parteneriat cu Biblioteca Națională a României și cu Biblioteca Academiei Române, bibliotecile centrale universitare formează rețeaua de rezistență a educației superioare. Or, a segrega, cu mize bănești, educația universitară și cercetarea academică de studiul în bibliotecă echivalează cu un nefericit somn al rațiunii, iar cine crede în înflorirea unor universități lipsite de biblioteci moderne care să le deservească se înșeală amarnic.

Cum vedeţi evoluţia bibliotecii, a cărţilor tipărite, în contextul digitalizării, al excesului de informaţie furnizată prin diverse canale online, un adevărat junk food intelectual?

-Istoricul german Jürgen Osterhammel, profesor la Universitatea din Konstanz, scrie că bibliotecile publice sunt sanctuare ale memoriei, create în veacul al XIX-lea pentru a-i onora pe înaintași, dar întru binele urmașilor. Împărtășesc acest punct de vedere pertinent, însă nu e mai puțin relevant să constatăm că biblioteca rămâne indisolubil legată de soarta cărții, deoarece bibliotecile sunt atât beneficiare ale inovării tehnologice, cât și furnizoare de cunoaștere menită să favorizeze apariția de tehnologii noi. Ca și oamenii prezentului, bibliotecile se adaptează la urmările unei mari migrații: trecerea de la formatul tipărit la cel digital. Migrația informațională provoacă bibliotecile să își reconfigureze oferta de servicii în acord cu deziderate și mize specifice mediului online: accesibilitate, simplitate, multiculturalitate, multimedialitate. Accesul la miracolul literei tipărite va rămâne, totuși, un blazon al omului educat și e foarte posibil ca, la un moment dat, plăcerea de a lectura o carte, simțind catifeaua paginilor și mirosul inconfundabil al tiparului de calitate, să reflecte, fie și metaforic, deosebirea stilistică dintre oamenii eleganți și manierați care frecventează restaurantul de bon ton și persoanele care se înghesuie mânate de instinct în tejgheaua unui fast-food pitoresc prin forfotă, mirosuri și culori. Cum s-ar zice, suntem ceea ce mâncăm.

-Vă apropiaţi de împlinirea unui an de directorat la Biblioteca Centrală Universitară? Care credeţi că au fost, pentru dumneavoastră, împlinirile şi neajunsurile acestei perioade?

-Prefer să răspund acestei întrebări amintind doar câteva dintre măsurile bune pe care colegii din BCU le-au adoptat în ultimul an. Merită, în primul rând, menționată crearea unei biblioteci digitale, gândită mai degrabă să susțină travaliul de cercetare, prin asigurarea accesului facil la publicații științifice dificil de procurat. În al doilea rând, a fost impulsionată organizarea de evenimente culturale și științifice menite să semnaleze că o bibliotecă universitară de ținută este un centru cultural capabil să găzduiască o galerie bogată de evenimente: conferințe, concerte, dezbateri, expoziții, lansări de carte. În al treilea rând, am încercat să venim în întâmpinarea doleanțelor mărturisite ale cititorilor care dețin abonamente la serviciile pe care noi le oferim. Am realizat un sistem de alertă prin e-mail menit să-i avertizeze pe cititori că se apropie termenul-limită de restituire a documentelor împrumutate la domiciliu, am consolidat strategiile de comunicare cu publicul prin intermediul rețelelor de socializare, am creat câteva facilități mărunte, dar de impact, pentru îmbunătățirea confortului de durata studiului în cabinetele individuale și în sălile noastre de lectură. De asemenea, ne bucură faptul că am reușit să consolidăm colaborarea instituțională cu partenerii de nădejde, în frunte cu universitățile și cu Primăria Municipiului Iași. Ar mai fi și alte aspecte de menționat, dar consider că cititorii care ne vizitează zi de zi sunt mult mai în măsură să aprecieze dacă ceea ce s-a făcut e și de real folos.

-Cum vedeţi Iaşul universitar din perspectiva oferită de funcţia de director al BCU?

-Cred că armoniile discrete de oraș universitar, nu de fabrică de diplome, de cetate a educației, nu de tabără de analfabeți, de lume a cărții, nu de bâlci zgomotos al vanităților deșarte, de remediu contra ignoranței și barbariei, nu de focar de sălbăticire, alcătuiesc o muzică insuficient ascultată și prețuită de cei au puterea de a schimba răul în bine.

Un interviu de Gabriel Andronache

Comments

comments

Categoria: diverse

Cuvinte cheie: , ,



Nu sunt comentarii

Comentati acest articol!




*