Înălţarea Domnului este prăznuită la 40 de zile după Înviere, în Joia din săptămâna a VI-a, după Paşti. Este cunoscută în popor şi sub denumirea de Ispas. În această zi creştinii se salută cu “Hristos S-a înălţat!” şi “Adevărat S-a înălţat!”. Cea mai veche menţiune despre sarbatoarea Înălţării Domnului o gasim la Eusebiu din Cezareea, în lucrarea “Despre sarbatoarea Pastilor”, compusa în anul 332.
Din aceasta lucrare reiese ca Înălţarea Domnului era sarbatorita in acea vreme odata cu Rusaliile, la 50 de zile de la Invierea lui Hristos. Spre sfarsitul secolului al IV lea, inceputul secolului V, sarbatoarea Inaltarii s-a despărţit de cea a Pogorarii Sfantului Duh (Rusaliile), fiind praznuita in a 40-a zi dupa Inviere, data care va ramane stabilita pentru totdeauna în calendarul bisericesc. In sec. IV, Sf. Ioan Gura de Aur ne-a lasat o frumoasă predica la aceasta sarbatoare, pe care el o numeste “cinstita si mare”.
Înălţarea lui Hristos intru slava si sederea Sa de-a dreapta Tatalui este chipul deplinei indumnezeiri a umanitatii Lui. Prin toate actele Sale, intrupare, moarte, inviere El a indumnezeit treptat firea omeneasca pe care a asumat-o, dar prin Inaltare a transfigurat-o pe deplin. Datorita transfigurarii supreme a trupului Sau, Hristos poate deveni interior celor care cred in El. Înălţarea Domnului nu înseamnă retragerea Sa din creaţie, pentru că El continuă să fie prezent şi lucrător prin Sfântul Duh.
Stiri similare
Loading ...