[Iaşul istoric] Trăsurile lui Vodă Cuza

Publicat de Curierul de Iasi la data de 04/02/2014

un articol de Aurica ICHIM

 

Cu prilejul noilor amenajări muzeale din cadrul Complexului Muzeal Naţional „Moldova” din Iaşi, a revenit în atenţie o trăsură a domnitorului Alexandru Ioan Cuza, aflată în colecţia Muzeului de Istorie a Moldovei (nr. inv. 3879), care a stat mulţi ani demontată, în urma unor tentative nereuşite de restaurare, din lipsa mijloacelor şi resurselor necesare. Această trăsură a fost propusă din nou pentru restaurare, urmând a fi expusă în incinta Palatului „Cuza Vodă” de la Ruginoasa. Revăzând menţiunile documentare mai vechi privitoare la acest subiect, putem constata că au existat mai multe trăsuri ce au aparţinut Domnitorului Unirii, ele fiind menţionate în inventarele vechilor muzee ieşene. Acestea trebuie să fi fost folosite de Cuza Vodă mai ales în anii de început ai domniei, 1859-1862, rămânând la Iaşi după ce Bucureştii au devenit capitală unică.

În articolul de faţă ne propunem să urmărim periplul muzeal al trăsurilor lui Alexandru Ioan Cuza, încercând să schiţăm traseul lor şi să stabilim, în final, identitatea trăsurii din colecţia Muzeului de Istorie. Astfel va putea fi cunoscută valoarea materială şi memorială reală a acestor trăsuri.

 

Muzeul Militar Naţional. O trăsură atribuită domnitorului Alexandru Ioan Cuza, în stare bună de conservare, se află astăzi în colecţia Muzeului Militar Naţional din Bucureşti, fiind expusă în hangarul destinat acestor atelaje, alături de trăsurile regale[1]. Este vorba de o berlină, o trăsură închisă, cu patru locuri, dispuse faţă în faţă, care era trasă de mai multe perechi de cai, fiind destinată deplasărilor pe distanţe mai lungi (Fig. 1).

Fig. 1. Trăsura atribuită lui Cuza Vodă de la Muzeul Militar Naţional din Bucureşti

Fig. 1. Trăsura atribuită lui Cuza Vodă de la Muzeul Militar Naţional din Bucureşti

În termeni autohtoni, ar putea fi numită „rădvan”. Această trăsură a fost folosită ulterior de familia regală a României, întrucât are pictată pe portieră stema României model 1930. La o examinare atentă se vede însă că această stemă a fost adăugată ulterior. Acest tip de trăsură (poate chiar exemplarul acesta, în pofida lipsei unor detalii…) este înfăţişat într-o stampă de epocă, realizată de C. Danielis şi imprimată de M. D. Pappasoglu. Imaginea înfăţişează, potrivit inscripţiei, Sosirea Domnitorului Principatelor Unite Alexandru Ioan I în catedrala Capitalei Bucureşti, pentru deschiderea Camerei Naţionale din România, la anul 1860 februarie 29 (Fig. 2). În imagine se distinge silueta domnitorului, aflat în trăsură, purtând uniformă militară, cu bicorn. Pe portieră poate fi zărită stema Principatelor, într-o formă mai puţin folosită în domnia lui Cuza, în care scutul heraldic, despicat, încărcat cu acvila şi capul de bour, este aşezat peste şase drapele, dispuse trei şi trei. Diferenţa cea mai importantă faţă de trăsura conservată la Muzeul Militar este faptul că, în stampă, trăsura are în faţă, foarte vizibilă, capra vizitiului, pe când berlina amintită nu are un asemenea loc (cel puţin nu în starea de astăzi a piesei), locul vizitiului fiind probabil în şa, călare pe unul dintre cai.

 

Fig. 2. Trăsura lui Cuza Vodă, 1860 (ed. C. D. Pappasoglu, lith. de C. Danielis)

Fig. 2. Trăsura lui Cuza Vodă, 1860 (ed. C. D. Pappasoglu, lith. de C. Danielis)

Muzeul Municipal Iaşi. Interesul pentru trăsurile lui Cuza Vodă a apărut la Iaşi în 1921, odată cu întemeierea Muzeului Municipal din incinta Mănăstirii Golia, atunci când această instituţie se afla în procesul de constituire a patrimoniului său muzeal[2]. În şedinţa din 15 noiembrie 1921, comitetul Muzeului a hotărât să intervină pe lângă Mitropolitul Moldovei, I.P.S.S. Pimen pentru ca acesta să dispună cedarea către Muzeu a celor trei[3] trăsuri istorice domneşti de la Cuza Vodă, o sanie veche, sculptată în lemn şi butca Mitropolitului Meletie Istrate, cu cei trei M: „M (Meletie), M (Mitropolit), M (Moldovei)”[4]. În şedinţa din 5 mai 1922 (proces-verbal nr. 224) preşedintele Comitetului, Gh. Ghibănescu, anunţa că cele trei trăsuri au fost aduse de la Mănăstirea Cetăţuia, cu ajutorul colonelului Zamfirescu[5].

În acelaşi an, 1921, Muzeul a primit sub formă de donaţie, de la I. Cristian, comerciant din Iaşi, o altă trăsură ce a aparţinut lui Alexandru I. Cuza şi care provenea de la Ruginoasa. Se arată că, 14 decembrie 1922, această trăsură era deja adusă la Muzeul Municipal de la Golia (adresa nr. 35)[6].

După anul 1935, activitatea Muzeului Municipal a încetat practic, iar valorosul său patrimoniu, adunat din diferite colecţii particulare, de către Gheorghe Ghibănescu, Mihai Costăchescu, O. Tafrali, N. A. Bogdan şi Sever Zotta[7] a fost preluat de alte instituţii, după 1939.

După desfiinţarea Muzeului Municipal, aceste trăsuri au rămas, pentru o vreme, în administrarea Arhivelor Statului Iaşi, instituţie care îşi continua activitatea tot în incinta Mănăstirii Golia. Cel desemnat a se ocupa de soarta pieselor de la Muzeului Municipal a fost Gh. Ungureanu, pe atunci subdirector la Arhivele Statului. Prin activitatea depusă, el va face ca acest tezaur muzeistic să nu se risipească, ci să fie depus acolo unde firesc le era locul.

N. Iorga, preşedintele Comisiunii Monumentelor Istorice, dorea ca aceste trăsuri să fie cedate Palatului Cuza (Muzeul Unirii de astăzi), dar acestea au fost mutate de Primăria Iaşi la Abatorul Comunal[8], de unde au fost luate şi prezentate în cadrul Expoziţiei de la Copou[9]. Este vorba despre Parcul „Expoziţiei”, inaugurat la 23 septembrie 1923, amenajat după proiectul arhitectului Nicolae Ghica-Budeşti[10]. Expoziţia respectivă avea rostul de a pune în evidenţă potenţialul economic (agrar şi industrial) al Moldovei, după revenirea Basarabiei în hotarele naţionale, în 1918. Tradiţia acestei Expoziţii a fost reluată în 1935, după depăşirea marii crize economice, de către primarul Oswald Racoviţă; atunci au fost instalate mai multe pavilioane şi „reconstituite” clădiri simbolice pentru Moldova, precum Arcul de triumf al Academiei Mihăilene, Crama Bolta Rece şi Hanul Ancuţei. Ştim că una sau mai multe dintre trăsurile lui Cuza Vodă au fost cu adevărat expuse în cadrul acestei expoziţii naţionale, în 1940 (Anexa 8).

 

Muzeul „Cuza Vodă”. Din iniţiativa lui Nicolae Iorga, în palatul de pe strada Lăpuşneanu, în care rezidase domnitorul Alexandru Ioan Cuza (1859-1863), s-a înfiinţat muzeul „Cuza Vodă“. După ce din clădire s-a retras Banca Creditului Funciar Urban, muzeul a ocupat câteva încăperi de la etaj. Muzeu „Cuza Vodă”, având ca for tutelar Comisiunea Monumentelor Istorice din cadrul Ministerului Cultelor şi Artelor, s-a deschis pe data de 16 octombrie 1938. La parterul imobilului s-au instalat, în aceeaşi perioadă, librăria şi tipografia Ligii Culturale pentru Unitatea Românilor, patronate tot de istoricul Nicolae Iorga.

Primul director al acestui Muzeu a fost memorialistul Rudolf Suţu, autorul celor două volume ale lucrării Iaşii de odinioară[11]. Ca director al Muzeului „Cuza Vodă”, Rudolf Suţu a întreţinut o bogată corespondenţă cu Nicolae Iorga, marele istoric conducând în acea perioadă şi Comisiunea Monumentelor Istorice.

Printre preocupările lui Rudolf Suţu a fost şi aceea de recuperare şi introducere în patrimoniul Muzeului condus de el a trăsurilor domnitorului Alexandru Ioan Cuza. Printr-o scrisoare din 30 decembrie 1938, acesta informa că atunci când istoricul Gheorghe Brătianu a părăsit Iaşii, pentru a se muta la Bucureşti, a lăsat în vechea sa casă din strada Coroi nr. 1 („Casa V. Pogor”, astăzi sediul Muzeului Literaturii Române) un inventar cu obiecte ce au aparţinut fostului domnitor. Tot din această scrisoare aflăm despre existenţa caleştilor ce au aparţinut lui Cuza Vodă, care erau depozitate la Abatorul Comunal din Iaşi. Suţu făcea o descriere a trăsurilor lui Cuza şi specifica faptul că ele aparţineau, de drept, Primăriei Iaşi.

În cele din urmă, trăsurile Domnitorului, sania folosită de acesta, împreună cu alte 22 de obiecte[12], au intrat, pe bază de inventar, în patrimoniul muzeului condus de Rudolf Suţu. Prin adresa din 12 iulie 1939 (Anexa 5), directorul muzeului arăta că aceste trăsuri nu ar putea fi depozitate la Muzeul „Cuza Vodă”, decât dacă s-ar face în curtea muzeului un adăpost special pentru aşezarea lor. Suţu revenea cu aceeaşi propunere într-o scrisoare din 20 decembrie 1939. El cerea lui N. Iorga, în calitate de preşedinte al Comisiunii Istorice, să aprobe amenajarea unui  „modest adăpost în ograda muzeului Cuza Vodă, unde să aducem toate aceste obiecte care ne-au fost cedate cu acte în regulă în urma intervenţiei d-voastre. Ele trebuie să intre definitiv în stăpânirea Muzeului „Cuza-Vodă” din Iaşi, care are singur expunerea şi întrebuinţarea lor” (vezi Anexa 7).

*

Documentele păstrate până în prezent permit reconstituirea traseul trăsurilor lui Cuza Vodă, între diverse instituţii ieşene. Trebuie să acceptăm că, iniţial, aceste atelaje umpleau anexele reşedinţei domneşti de pe strada Lăpuşneanu; acestea se aflau în partea din spate a incintei, spre biserica Mitocul Maicilor; imaginea acelor acareturi s-a păstrat în unele fotografii făcute pe la 1917. Vreme de jumătate de secol nu cunoaştem unde au fost adăpostite trăsurile lui Cuza; nu este exclus să apară documente care să limpezească şi acea perioadă. Înainte de 1920, trăsurile s-au păstrat în gospodărirea Mitropoliei Moldovei, care le-a depozitat, în  cele din urmă, la Mănăstirea Cetăţuia de lângă Iaşi. În 1921 trăsurile au fost aduse la nou înfiinţatul Muzeul Municipal, aflat în incinta mănăstirii Golia din Iaşi. După  desfiinţarea acestui Muzeu, pe la 1939, trăsurile au rămas temporar în grija Arhivelor Statului, din incinta aceleiaşi mănăstiri. Ulterior trăsurile au fost retrase de Primăria Iaşi, care intenţiona să le etaleze în cadrul Expoziţiei de la Copou. Ulterior, Primăria a depozitat trăsurile într-o şură de la Abatorul Comunal.

Sursele documentare amintite oferă câteva detalii privitoare la înfăţişarea trăsurilor de care s-a servit cândva Domnitorul Unirii.

O descriere a trăsurilor care au aparţinut lui Cuza Vodă a fost făcută de Rudolf Suţu, în scrisoare sa către N. Iorga din decembrie 1938) (Anexa 2).

Fig. 3. Trăsură a lui Cuza Vodă (foto Muzeul Unirii Iaşi)

Fig. 3. Trăsură a lui Cuza Vodă (foto Muzeul Unirii Iaşi)

Trăsura 1. Era un cupeu ce a aparţinut lui Cuza, având perna caprei acoperită cu postav albastru, brodată cu fir de aur şi „marca” domnitorului. La Muzeul Unirii din Iaşi se păstrează o fotografie alb-negru a acestui cupeu, pe când era în stare foarte bună (Fig. 3). Cupeul era capitonat la interior şi avea, la partea din faţă, două felinare pentru a lumina drumul pe timp de noapte. Se observă stema domnească, metalică, aplicată pe uşa trăsuri.

Probabil că aceasta era trăsura care, prin dimensiunile sale mici, permitea expunerea sa, în interiorul Muzeului Cuza Vodă. Rudolf Suţu (9 ianuarie 1939): „Ştiut însă că numai una din aceste trăsuri, în urma măsurătorilor ce am făcut-o, ar putea fi aşezată în o cameră a muzeului şi anume în una din încăperile din fund” (Anexa 3).

Ne aşteptam ca după montarea pieselor componente ale trăsurii de la Muzeul de Istorie să rezulte acest cupeu, ceea ce nu s-a confirmat. Nu se ştie însă dacă cupeul mai există astăzi şi care este locaţia sa actuală.

 

Trăsura 2. Un cupeu de călătorie a lui Vodă, „care nu se deosebeşte de cupelele obişnuite, afară că pe lângă geamuri are jaluzele ca la ferestrele locuinţelor”. Aceasta era destinată, probabil, lungilor deplasări între Iaşi şi Bucureşti, făcute foarte des în anii 1859-1862, când ţara avea două capitale, două guverne şi un singur domnitor.

 

Trăsura 3. Aceasta era o caleaşcă ce a aparţinut lui Cuza Vodă, fiind oferită în dar de împăratul francez Napoleon III. În scrisoare se arată că această caleaşcă a fost lucrată la Paris, de furnizorul curţii imperiale, Treffil. Rudolf Suţu preciza că „marca fabricii se poate vedea şi acum pe mutelcele roţilor”. Este vorba de o trăsură deschisă, un landou, care se află astăzi în inventarul Muzeului de Istorie a Moldovei (nr. inv. 3879) şi urmează să fie suspusă unui proces restaurare. Din păcate, starea de conservare este foarte precară, ceea ce va face ca reconstituirea acestei trăsuri să fie destul de dificilă. Pe feroneria trăsurii se poate vedea înscrisă marca „TRÉFFIL  A PARIS” şi, alături, un „N” ceea ce îi conferă autenticitatea. După cum se vede, aceasta este o trăsură fabricată în Franţa. Aceasta trebuie să fie trăsura dăruită lui Cuza Vodă de către împăratul Napoleon III.

            În acest moment, trăsura are feroneria aproape completă, dar este lipsită de roți; a fost recuperată și partea de lemn, dar care este destul de uzată. Din ceea ce se vede, aceasta a fost o trăsură deschisă (caleașcă), cu doar două locuri, în partea din spate (landoul clasic avea două banchete de câte două locuri, dispuse față în față).

Fig. 4. Mitropolitul Nicodim în trăsura lui Cuza Vodă, (Iaşi, 1935) (Fototeca Ortodoxiei Româneşti)

Fig. 4. Mitropolitul Nicodim în trăsura lui Cuza Vodă, (Iaşi, 1935)
(Fototeca Ortodoxiei Româneşti)

 

Pentru a putea reconstitui înfățișarea originală a caleștii, foarte utilă este o fotografie din 1935, în care este înfățișat noul mitropolit Nicodim Munteanul, care se deplasa, la ceremonia de înscăunare, cu o veche trăsură a lui Cuza Vodă[13] (Fig. 4). La partea din spate a landoului se poate vedea că acesta era dotat și cu un semi-acoperiș pliat. Este posibil ca, în caz de vreme rea, landoul să fi fost protejat în întregime de un cupeu rabatabil. În fotografie se mai observă că landoul avea și două moderne felinare-faruri la partea din față.

 

Trăsura 4. În aceeași scrisoare a lui Rudolf Șuțu mai este amintită și o trăsură de bagaje ce a aparţinut lui Vodă Cuza, despre a cărei înfățișare nu avem cunoștință.

 

Fig.5. „Butca Mitropolitului Meletie” expusă la castelul Miclăuşeni

Fig.5. „Butca Mitropolitului Meletie” expusă la castelul Miclăuşeni

Trăsura 5. 1921Butca” Mitropolitului Meletie Istrate, cu cei trei M: M (Meletie), M (Mitropolit), M (Moldovei) este un cupeu clasic. Aceasta a rămas în proprietatea instituţiei eclesiastice, aflându-se astăzi la Palatul Sturdza de la Miclăuşeni, devenit proprietate a Mitropoliei Moldovei (Fig. 5). Aceasta a fost restaurată şi expusă în aer liber, sub un şopron acoperit al unei clădiri administrative anexe. Se poate vedea că este vorba despre un cupeu având pe portieră monograma „I.N.M.M” cu litere aurite. Literele amintite ar putea fi, mai curând, monograma  mitropolitului Iosif Naniescu (1875-1902) decât a mitropolitului Meletie, aşa cum s-a încetăţenit. Este un cupeu fabricat la Viena, pe butucul roţii putând fi văzută marca „Jacob Lohner Wien” .

 

Trăsura 6. O caleaşcă a familiei Roznovanu, cu care era condus Regele Carol I, de câte ori venea la Iaşi[14], şi cu care a fost condus duminică, 17 decembrie curent, noul Mitropolit Irineu al Moldovei. Din denumirea de „caleaşcă” deducem că era vorba despre o trăsură deschisă, cu patru locuri dispuse faţă în faţă, deci un landou. Scrisorile lui Rudolf Suțu mai amintesc de „caleaşca roznovănească, ce a servit acum patru zile la conducerea I.P.S.S. Irineu, noul Mitropolit al Moldovei, de la gară la Mitropolia Moldovei. Iaşi (20 decembrie 1939)”.

 

Fig. 6 Sania lui Cuza Vodă (Muzeul Unirii Iași)

Fig. 6 Sania lui Cuza Vodă (Muzeul Unirii Iași)

Trăsura 7. În acelaşi an, 1921, Muzeul Municipal de la Golia primeşte sub formă de donaţie de la I. Cristian, comerciant din Iaşi, o altă trăsură ce a aparţinut lui Al. I. Cuza la Ruginoasa[15]. Despre soarta acesteia nu se mai ştie nimic astăzi.

Cea mai uşor de identificat este sania lui Cuza Vodă, aflată astăzi în colecţia Muzeului Unirii din Iaşi. Este o sanie joasă, de mici dimensiuni, lucrată exclusiv din lemn, cu banchetă din lemn, cu spătar. În sanie încăpeau cel mult două persoane (Fig. 6).

 

*

În anul 1941, Comandamentul Militar al Municipiului Iaşi se interesa foarte insistent de trăsurile domnitorului Alexandru Ioan Cuza. Acesta se adresa Mitropoliei Moldovei, la  23 septembrie 1941, cerând să le fie predate acele atelaje. Mitropolitul Irineu a răspuns că fosta trăsură a lui Cuza Vodă se păstra la Arhivele Statului de la biserica Golia, de unde Primăria le-a luat şi expus la Expoziţia de la Copou (1940, n.ns.). Înaltul ierarh arăta că „Sfânta Mitropolie n-are a se opune ca să fie luate de Muzeul Militar, numai să fie găsite unde ele se află”. În zilele următoare Comandamentul Militar s-a adresat Primăriei Iaşi, cu aceeaşi solicitare (28 septembrie 1941). Demersurile Armatei au avut succes, de vreme ce se ştia că, în anul 1941, una din trăsurile lui Cuza se afla în custodia Comandamentului Militar din Iaşi şi servea ca landou pentru transportul familiei regale[16].

Pe baza informaţiilor din corespondenţa susţinută de Rudolf  Suţu cu N. Iorga ca preşedinte al Comisiunii Monumentelor Istorice şi a lui N. Iorga cu Primăria Iaşi, putem reconstitui istoria trăsurilor lui Cuza Vodă. În primă fază, trăsurile au fost preluate de la  Primăria Iaşi respectând legislaţia acelei epoci. Urmărind însă, în timp, traseul parcurs de acestea, putem afirma că o trăsură, cea oferită lui Cuza de împăratul Napoleon al III-lea se află în patrimoniul Muzeului de Istorie a Moldovei, una se află la Muzeul Militar Naţional, iar sania se află la Muzeul Unirii din Iaşi; soarta celorlalte două trăsuri urmează a fi cercetată în continuare.

Note


[1] Mulţumim domnului col. Constantin Lupu de la Muzeul Militar Naţional din Bucureşti, pentru imaginea acestei trăsuri, pusă la dispoziţia noastră cu promptitudine şi amabilitate.

[2] Însemnări privitoare la acest subiect sunt prezente şi în studiul Inei Chirilă, Societatea culturală, istorico-arheologică „Muzeul oraşului Iaşi” – destinul unei instituţii uitate, din acest volum. Mulţumim doamnei Ina Chirilă, custodele sălii de studiu a Arhivelor Naţionale Iaşi, pentru sprijinul acordat la întregirea documentaţiei pentru articolul de faţă.

[3] Într-o chitanţă din 20 mai 1922, se arată ca au fost aduse şase trăsuri (ANI, Muzeul Municipal Iaşi, dosar 3/1922, f. 107).

[4] „Ioan Neculce”. Buletinul Muzeului Municipal Iaşi (IN), fasc. 2 (1922), p. 369. În nota revistei se arată că, în epocă, cei trei „M” ai monogramei mitropolitului erau interpretaţi, peiorativ, ca cifre, sume de bani: M = 40, adică mii, mii, mii, 40.000+40.000+40.000.

[5] Ibidem, fasc. 2 (1922), p. 370; fasc. 3 (1923), p. 199.

[6] Ibidem, fasc. 3 (1923), p. 216.

[7] Sever Zotta, directorul Arhivelor Statului din Iaşi, a fost şi conservatorul Muzeului Municipal de la Golia.

[8] ANI, Primăria Iaşi, Caziere, dosar 415, f. 24.

[9] Ibidem, dosar 438, f. 168.

[10] Ion Mitican, Cum s-a născut Parcul Expoziţiei, în „Ziarul Lumina”, Iaşi, miercuri, 14 noiembrie 2007.

[11] Rudolf Suţu s-a născut la 27 iulie 1880, în Iaşi. El era absolvent al Facultăţii de Litere a Universităţii ieşene, devenind cunoscut ca publicist, scriitor, traducător, membru al Comisiunii Monumentelor Istorice şi director fondator al cotidianului ieşean „Evenimentul”. Rudolf Suţu a fost şi efor al spitalului Sfântul Spiridon din Iaşi, precum şi membru fondator al Sindicatului ziariştilor profesionişti din Iaşi (1922).

[12] Cele 22 de obiecte au fost expuse în Sala nr. 5 a Muzeului ,,Cuza-Vodă”. Lista cuprindea următoarele piese: tocul de la pieptenele de barbă, la Mitropolitului Sofronie Miclescu (1790-1863); pieptenele de barbă, la Mitropolitului Sofronie (lucrare de mână, în lemn de odogaci); un vultur de lemn aurit; o lampă antica de teracotă din săpăturile de la Constanţa – epoca romanilor; un ciocan din timpul bronzului – sec. X; floare de mac, pictat, cu inscripţia Maria (Regina României) 1900; un program de la Expoziţia a doua din Iaşi, de pe uliţa Paşcanului (Cuza Vodă) alături de Petru Bacalu (Piaţa Unirii); ochelarii Principesei Elena Cuza, cu canafuri; fotografia mormântului lui Vasile Alecsandri de la Mirceşti; Iaşul văzut din dealul Sărăriei (1860); un bucium; tabloul încoronării ca Rege şi Regină a României, a M.M., L.L. Carol I şi Elisabeta – 10 mai 1881; două scări de şea din timpul lui Ştefan cel Mare; o cană (oală de lut), formă primitivă găsită în pământ, în săpăturile făcute la Cucuteni-Iaşi; figură sfântă, găsită la o adâncime de 2m şi jumătate într-o ogradă din bulevardul Brătianu din Iaşi când s-a făcut canalizarea Calcainei; un urcior (1835).

[14] Se ştie că cel care conducea landoul care îl purta pe regele Carol I de câte ori acesta vizita oraşul Iaşi era birjarul Vasca, unul dintre scapeţii din Păcurari. El primise de la rege chiar şi o decoraţie, pro mottu, pe care o purta cu mândrie. Vasca era angajat, de obicei, şi de familia Keşco, urmaşii Roznovenilor, pentru deplasările prin Iaşi. De aceea, este foarte probabil ca acest vestit birjar, cu o înfăţişare frumoasă, să fi condus chiar trăsura menţionată aici (cf. Rudolf Suţu, Iaşii de odinioară, Iaşi, Editura Viaţa Românească, 1928, vol. II, p. 355 (cu un portret la p. 356).

[15] Ibidem, fasc. 3 (1923), p. 216.

[16] Ibidem, f. 167, 178.

 

ANEXE

Nr. 1

Mitropolia Moldovei şi Sucevei

Către,

Muzeul Municipal Iaşi

29 aprilie 1922

 

Domnule Preşedinte,

La adresa Domniei-Voastre nr. 3 a. c., avem onoarea a vă răspunde că acceptăm propunerea ce ne-o faceţi, de a ridica de la Mănăstirea Cetăţuia cele trei trăsuri ale Domnitorului Cuza Vodă şi butca Mitropolitului Meletie, precum şi pietrele mormântale aflate în curţile bisericilor din Iaşi, întrucât o găsim bună pentru conservarea acelor vechi rămăşiţe istorice.

Veţi binevoi însă a cunoaşte că butca Mitropolitului Meletie şi pietrele mormântale sunt şi rămân proprietatea Mitropoliei, şi dacă se va înfiinţa în Iaşi un muzeu bisericesc ele vor fi ridicate din Muzeul Municipal şi aşezate în muzeul bisericesc.

De primirea acestor obiecte de la Mănăstirea Cetăţuia şi de la epitropiile bisericeşti, se va lăsa câte o dovadă, semnată de delegatul Domniei-Voastre, lăsând acte la biserici; delegatul Domniei-Voastre se va pune în înţelegere cu P. C. Sa.

Primiţi, vă rog, Domnule Preşedinte, asigurarea deosebitei Noastre consideraţiuni şi Arhiepiscopale binecuvântări.

 

† Pimen [Mitropolit]                                                                          Director, Pârvu

 

După „Ioan Neculce”. Buletinul Muzeului Municipal Iaşi, 1922, fasc. II, p. 369-370.

 

*

Nr. 2

Ministerul Cultelor şi Artelor

Comisiunea Monumentelor Istorice

Muzeul Cuza-Vodă

Str. Lăpuşneanu nr. 37

Iaşi

 

 

30 decembrie 1938, Iaşi

 

Domnule Preşedinte,

 

Am onoare a vă aduce la cunoştinţă următoarele, cari privesc Muzeul Cuza Vodă din Iaşi.

Domnul Rezident regal al ţinutului Prut, a primit o adresă de la Dumneavoastră, cu referire la obiectele care au aparţinut lui Vodă Cuza, din casa d-lui profesor Gh. Brătianu din Iaşi. Rezidenţa, care a închiriat această casă, nu s-a mutat încă în ea. La mutarea sa la Bucureşti, domnul profesor G. Brătianu a lăsat în păstrarea Rezidenţei, cu inventar în regulă, obiecte care au aparţinut lui Vodă Cuza, printre altele: biroul său, fotolii, o bibliotecă mare cu cărţi, cu cifru domnesc, arme etc.

Aceste preţioase obiecte nu şi-ar avea locul decât într-un muzeu şi anume în muzeul Cuza Vodă, am insistat şi insist şi acum pe lângă D(omnul) rezident din Iaşi ca în viitor să se gândească numaidecât să le dea muzeului nostru.

Deocamdată, Rezidenţa nemutându-se încă în noul ei local, unde sunt depozitate aceste obiecte, care îi sunt date în păstrare, rămâne ca, după ce D(omnul) rezident regal va trata cu domnul profesor G. Brătianu, să dispuie ca aceste obiecte, după insistenţele noastre, să fie predate Muzeului.

O identică adresă a primit dăunăzi şi Primăria Municipiului Iaşi, şi anunţa să predea Comisiunii Monumentelor Istorice obiectele care îi aparţin şi care au legătură cu epoca lui Vodă Cuza. În adevăr, Primăria are depozitate la Abatorul comunal mai multe trăsuri care au aparţinut lui Vodă Cuza şi familiei Roznovanu din Iaşi. Am fost întrebat de Primărie ce fel de trăsuri sunt acestea şi am dat următoarele informaţii: este o cupea din timpul lui Cuza, cu perna caprei acoperită cu postav albastru,  brodată cu fir de aur şi marca Domnitorului. Deosebit, mai este o cupea de călătorie a lui Vodă, care nu se deosebeşte de cupelele obişnuite, afară că pe lângă geamuri are zaluzele ca la ferestrele locuinţelor. Mai este o caleaşcă a lui Cuza Vodă, oferită de Împăratul Napoleon III. Această caleaşcă a fost lucrată la Paris, de furnizorul curţii imperiale Trefil. Marca se poate vedea şi acum pe mutelcele roţilor. Şi mai este o trăsură de bagaje tot a lui Vodă Cuza. Domnul primar al Iaşului a dispus ca aceste trăsuri să fie puse la dispoziţia Comisiunii Monumentelor Istorice.

Domnul profesor A. C. Cuza, la care m-am prezentat şi ieri, în vederea oferirei a trei copii de pe documentele aparţinând lui Vodă Cuza, le va da pe acestea când vom avea un dulăpior special din sticlă, spre a fi în siguranţă.

Am intrat în tratative cu domnul profesor A. D. Atanasiu pictor, ginerele pictorului decedat Stahi, pentru a da Muzeului, deocamdată sub formă de împrumut, după cum aţi dispus dumneavoastră, apoi mai târziu să se cumpere aceste tablouri, dacă vor fi mijloace. Peste două zile, având numărul tablourilor şi ce reprezintă ele, îmi veţi permite să fac un raport special.

 

                                                                                                  Directorul Muzeului

                                                                                                   R. Suţu

 

*

Nr. 3

Ministerul Cultelor şi Artelor

Comisiunea Monumentelor Istorice

Muzeul Cuza-Vodă

Str. Lăpuşneanu nr. 37

Iaşi

 

9 ianuarie 1939, Iaşi

 

 

Domnule Preşedinte,

 

Primăria Municipiului Iaşi, prin adresa nr. 18 din ianuarie a. c., aduce la cunoştinţă că, în urma cererii Comisiunii Monumentelor Istorice de a i se încredinţa pentru Muzeu obiectele aflate în păstrarea Municipiului şi care au aparţinut Domnitorului Cuza, ne pune la dispoziţie următoarele obiecte şi anume : trăsuri, caleaşcă, cupea etc.

Trăsurile până acum erau depozitate într-o şură la Abatorul Comunal. Ştim de mult de existenţa lor şi, din vreme, am avut onoarea de a vă ruga ca, prin intervenţia Dumneavoastră, ele să fie predate Muzeului nostru, ceea ce s-a făcut. Aducându-vă la cunoştinţă, am onoare a vă ruga să dispuneţi. Ştiut însă că numai una din aceste trăsuri, în urma măsurătorilor ce am făcut-o, ar putea fi aşezată în o cameră a muzeului şi anume în una din încăperile din fund.

 

 

                                                                                                  Director

                                                                                                   R. Suţu

 

 

Domniei Sale

Domnului Preşedinte al Comisiunii Monumentelor  Istorice

Bucureşti

 

*

Nr. 4

Ministerul Cultelor şi Artelor

Comisiunea Monumentelor Istorice

Str. General Berthelot nr. 28, S II

 

Domnului Primar al Municipiului Iaşi

3 iulie 1939

Domnule Primar,

 

Avem onoare a vă face cunoscut că s-a primit la Muzeul Cuza Vodă din Iaşi cele 22 obiecte cedate de la fostul Muzeu Municipal, pentru care vă aducem mulţumirile noastre cele mai vii. Pentru restul obiectelor ce urmează a ne fi cedate, vă rugăm să binevoiţi a aproba să mai fie păstrate acolo unde se află, până vor putea fi depozitate în Muzeul Cuza Vodă.

 

Preşedinte,

N. Iorga

 

                                                                                Secretar Director General

Victor Brătuleanu

            Rezoluţia, scrisă de mână, arăta că „Domnul Tutunaru, chiar mâine dimineaţă, ora 8, veţi lua contact cu Dl. R. Suţu şi afla ce piese a predat Muzeului Cuza Vodă; de asemenea va vedea şi raftu cu ce piese mai vrea să mai dea R. Suțu”.

Într-o altă notă, scrisă de  mână de R. Suţu, pe acest document, se arată că „Obiectele care au făcut parte acest Muzeu au fost date în păstrare Arhivelor Statului din Iaşi, de unde am primit aceste obiecte.

 

„Restul de obiecte de la punctul 2, au fost cedate de Primăria Municipiului Iaşi, prin adresa nr. 18 din 2 februarie 1939, către Muzeul Cuza Vodă din Iaşi, şi anume: trăsuri şi landouri din timpul lui Cuza Vodă, cari sunt actualmente depozitate la Abatorul Comunal”.

 

ANI, Primăria Municipiului Iaşi,

Caziere, dosar 415, f. 24

 

*

Nr. 5

Ministerul Cultelor şi Artelor

Comisiunea Monumentelor Istorice

Muzeul Cuza-Vodă

Str. Lăpuşneanu nr. 37

Iaşi

 

 

12 iulie 1939, Iaşi

 

 

Domnule Preşedinte,

 

La Primăria Municipiului Iaşi s-a primit adresa cu nr. 1461, din 3 iulie a. c., din partea Onor Comisiei Monumentelor Istorice, prin care se confirmă şi se mulţumeşte Municipiului pentru cedarea a 22 obiecte care au aparţinut fostului Muzeu Municipal din Iaşi muzeului Cuza Vodă din str. Lăpuşneanu (adresa din 31 mai a. c., a muzeului Cuza Vodă către onor Comisiunea Monumentelor Istorice venim cu onoare a vă face cunoscut că Primăria Municipiului Iaşi, nu mai are nici un soi de proprietate asupra fostului Muzeu Municipal – o parte de obiecte care au rămas de la acest muzeu, desfiinţat, fiind în păstrarea Arhivelor Statului Iaşi. A rămas numai denumirea de fostul Muzeu Municipal şi atâta).

Primirea obiectelor, în număr de 22, am confirmat la timp primirea lor cu inventar în regulă, pe care l-am înaintat d-lui Gh. Ungureanu, directorul Arhivelor Statului Iaşi, care are asupra sa împărţirea rămăşiţelor de obiecte ce mai sunt, de la fostul Muzeu Municipal. Numai în ce priveşte trăsurile, cupélele şi caleaşca care au aparţinut Domnitorului Cuza, Primăria Municipiului Iaşi are stăpânire asupra lor.

În urma intervenţiei d-voastre personale, Domnule Preşedinte, Primăria Municipiului Iaşi a cedat Muzeului nostru „Cuza-Vodă”, aceste trăsuri (adresa Comisiunii Monumentelor Istorice către Primăria Mun. Iaşi, nr. 3101 din 1938), trăsuri ce actualmente sunt depozitate la Abatorul Comunal.

Adresele noastre nr. 2 din 9 ianuarie şi nr. 24 din1 mai 1939, aducând la cunoştinţă conţinutul adresei Prim(ăriei) M(unicipiului) Iaşi, către muzeul nostru, prin care acestea se cedează muzeului. Am avut onoarea de a vă arăta atunci că aceste trăsuri nu ar putea fi depozitate la muzeul nostru, decât dacă s-ar face în curtea muzeului un adăpost special pentru aşezarea lor.

 

Director

R. Suţu

 

 

 

Domniei Sale

Domnului Preşedinte al Comisiunii Monumentelor  Istorice

Bucureşti

 

*

Nr. 6

Primăria Municipiului Iaşi

23 septembrie 1939

Nr. 1388

 

12 iulie 1939

Domnule Şef,

După informaţiile căpătate de la Dl. R. Suţu, prezenta greşit a fost îndreptată acestui sem …[1] . La punctul 2 ni se pune în vedere că trăsurile şi landoul pot fiu păstrate în incinta Abatorului Comunal, unde se găsesc depozitate. Binevoiţi ca prezenta să fie restituită locului în drept, aparţinând Arhivelor Statului. Semnat indescifrabil.

ANI, Primăria Iaşi, dosar 415, f. 24 verso

*

Nr. 7

Ministerul Cultelor şi Artelor

Comisiunea Monumentelor Istorice

Muzeul Cuza-Vodă

Str. Lăpuşneanu nr. 37, Iaşi

 

Iaşi 20 decembrie 1939

 

 

 

Domnule Preşedinte,

 

[Prin] adresele noastre numerele 2 din 9 ianuarie, 24 din 1 mai, 29 din 31 iunie şi 45 din 12 iulie, am avut onoarea a vă aduce la cunoştinţă că, în urma intervenţiei Onor Com. Mon. Istorice către Primăria Municipiului Iaşi (adresa C. M. I. Nr. 3101-1939 către Primăria M. I.), această Primărie a cedat şi a pus la dispoziţie Muzeului Cuza Vodă din Iaşi următoarele obiecte, care deocamdată sunt adăpostite într-o şură la Abatorul Comunal: o caleaşcă oferită Domnitorului Cuza de către împăratul Napoleon III, o caleaşcă a familiei Roznovanu, cu care era condus Regele Carol I, de câte ori venea la Iaşi şi cu care a fost condus duminică, 17 decembrie curent, noul Mitropolit Irineu al Moldovei,  un cupeu cu perna caprei cu postav albastru, brodată cu fir de aur, cu marca Domnitorului Cuza, o cupea de călătorie, trăsuri de bagaje etc.

Primăria Municipiului Iaşi, prin adresa nr. 18 din 2 ianuarie a. c., făcându-ne cunoscut că a cedat aceste obiecte muzeului nostru, ne-a comunicat să le luăm în primire. Din cauză că muzeul nu are deocamdată unde să le adăpostească, ele continuă să fie păstrate la Abatorul Comunal.

Aceste obiecte sunt deci ale muzeului nostru. O caleaşcă, cea roznovenească, a servit acum patru zile la conducerea I.P.S.S. Irineu, noul Mitropolit al Moldovei, de la gară la Mitropolia Moldovei. Se mai vehiculează ideea ca aceste trăsuri să fie duse la Expoziţia de la Copou, unde să fie adăpostite (1939).

De aceea, avem onoare, Domnule Preşedinte, de a vă ruga să bine voiţi a aproba să se poată face un cât de modest adăpost în ograda muzeului Cuza Vodă, unde să aducem toate aceste obiecte care ne-au fost cedate cu acte în regulă în urma intervenţiei d-voastre. Ele trebuie să intre definitiv în stăpânirea muzeului Cuza-Vodă din Iaşi, care are singur expunerea şi întrebuinţarea lor.

 

                                                                                                               Directorul Muzeului

                                                                                                               R. Suţu

 

Domniei Sale

Domnului Preşedinte al Comisiunii Monumentelor  Istorice

Bucureşti

 

*

Nr. 8

23 septembrie 1941

 

 

Sfânta Mitropolie a Moldovei şi Sucevei

 

Onor, Comandamentul Militar al Municipiului Iaşi,

 

La adresa D.-Voastre nr. 5787/1941, prin care cereţi a fi predate trăsurile lui Vodă Cuza Muzeului Militar, avem deosebita onoare a vă comunica că fosta trăsură a lui Cuza Vodă a fost luată de Primăria Iaşi. La început s-a păstrat la Arhivele Statului de la biserica Golia, de unde Primăria le-a luat şi expus la Expoziţia de la Copou. Unde se găsesc aceste trăsuri tot Primăria vă poate da relaţii.

Sfânta Mitropolie n-are a se opune ca să fie luate de Muzeul Militar, numai să fie găsite unde ele se află.

 

Cu binecuvântări arhiereşti,

† Irineu, Mitropolitul Moldovei

 

ANI, Primăria Iaşi, dosar 438, f. 168 verso

 

*

Nr. 9

28 septembrie 1941

Comandamentul Militar al Municipiului Iaşi

 

Către,

 

Primăria Municipiului Iaşi,

 

La (adresa) Nr. 47062, din 1941.

Am onoarea vă înainta adresa din faţă, a Sfintei Mitropolii Iaşi şi vă rog a dispune să se cerceteze şi să ni se dea relaţii unde se găsesc în prezent aceste trăsuri.

După cum afirmă Sft. Mitropolie, trăsurile ar fi la D-tră.

Cu rezultatul vă rog a ni se înnapoia întreaga corespondenţă.

 

Comandantul Militar al Municipiului Iaşi,

                                                                                                                V. Popescu

ANI, Primăria Iaşi, dosar 438, f. 168


[1] Indescifrabil.

Comments

comments



Nu sunt comentarii

Comentati acest articol!




*