Iaşul istoric – Electricitate, tramvai şi monumente

Publicat de Curierul de Iasi la data de 28/06/2012

Începutul secolului XX înseamnă pentru Iaşi continuarea modernizărilor. Aducerea tramvaiului electric reconfigurează străzile din centru. În 1904 sunt inaugurate după restaurare Sf Nicolae Domnesc şi Trei Ierarhi. În 1906 statuia lui Vasile Alecsandri înlocuieşte statuia lui Gheorghe Asachi în faţa Teatrului Naţional

Tramvaiul electric apare la Iaşi

Semnîndu-se, la 19 martie 1898, contractul între Primărie şi Societatea Algemeine Electricitäts Gesellschaft (AEG) din Berlin pentru aducerea tramvaiului electric la Iaşi, străzile fiind întortochiate, urmau numeroase probleme cu alinierea, retragerea caselor pe noile poziţii indicate de planul inginerului Gr. Bejan, pentru a se da drum liber „trăsurilor fără cai”.

Se făceau exproprieri, se cumpărau terenuri de la proprietarii aliniaţi, altora, după caz, vînzîndu-li-se , se mutau ziduri şi garduri, nu fără ponoase electorale la adresa înlocuitorilor lui Nicolae Gane, care făcuse „pozna” aducerii tramvaiului, lăsînd urmaşilor bătăi de cap.

Totodată, se executau şi lucrările de electrificare a oraşului, contractate de Primărie cu Societatea Continentale Gesellschaft für Electriche Unternehmungen din Nürnberg, la 15 noiembrie 1897. În ziua de 8 septembrie 1898 se punea piatra fundamentală la clădirea Uzinei, iar peste vreo 8 luni, mai bine zis la 6 mai 1899, „Uzina de lumină”, cum se mai numea, furniza curentul alternativ, cu tensiune înaltă de 3000 V şi tensiune joasă de 300/150 V, în reţelele oraşului. Se afla pe strada Moţoc, numită apoi „strada Uzinelor”, fiindcă tot acolo se construia şi Uzina electrică a tramvaielor, ce avea să fie dată în exploatare la 1 martie 1900.

Societatea de Electricitate îşi organizase un birou comercial în Casa Neuchötz din strada Ştefan cel Mare nr. 1 – unde este acum restaurantul „Select”. Luni dimineaţa, în ziua de 24 ianuarie 1900, începeau voiajurile experimentale ale primelor tramvaie, la 17 februarie/1 martie 1900 punîndu-se în circulaţie, pentru public, linia Gară-Hală, la 6/19 martie – linia Păcurari, iar la 7/20 martie – tronsonul Hală-Socola şi apoi celelalte.

Cu fast sunt redeschise Sf. Nicolae Domnesc şi Trei Ierarhi

Pe la începutul anului 1903, anunţîndu-se vizita de cîteva zile (din 14 ianuarie), a principelui moştenitor Ferdinand, se continua acţiunea apropierii augustei sale persoane de fosta capitală a Moldovei şi de aleşii săi. În acest scop, seara, după efectuarea inspecţiilor protocolare, lua masa în localul Primăriei (din strada Golia), laolaltă cu oficialităţile şi personalităţile locale.

Primarului C.B. Pennescu, îi revenea plăcuta misiune de a reda oficiilor religioase biserica „Sfîntul Neculai cel Mare” sau „cel Bogat”, în care se ungeau vechii domni ai Moldovei, cît şi biserica Trei Ierarhi. Terminîndu-se lucrările principale începute prin anul 1884 – la prima şi în 1882 – la a doua, cu toate că mai erau de făcut clopotniţele, grilajul şi Sala gotică din fostul Palat al lui Vasile Lupu, s-a hotărît sfinţirea şi deschiderea lor.

În acest scop, vineri, 1 octombrie 1904, la ora 4 p.m., sosea la Iaşi, pentru o săptămînă întreagă, familia regală cu regele Carol, regina Elisabeta, principele Ferdinand, principesa Maria şi moştenitorii lor.

Potrivit obiceiului, lumea fusese anunţată – prin ziare şi afişe – să le iasă înainte pe întreg parcursul, la gară întîmpinîndu-i, cu pîine şi sare, primarul, Consiliul comunal şi toţi oficialii şi demnitarii locali. Ca întotdeauna, întreg cortegiul de trăsuri a mers mai întîi la Mitropolie şi apoi la sediul Comandamentului Corpului IV(din Copou), unde s-a stabilit reşedinţa suveranului. Seara a avut loc o masă de gală ,la care primarul şi-a arătat recunoştinţa pentru sprijinul acordat terminării celor două monumente. A doua zi, sîmbătă, 2 octombrie, s-a săvîrşit sfinţirea ctitoriei lui Ştefan cel Mare, iar duminică, 3 octombrie, sfinţirea ctitoriei lui Vasile Lupu. Participau sumedenie de invitaţi, trimişii Rusiei şi Austriei, Corpul Consular, miniştri, ofiţeri şi mulţi ieşeni.

Biserica Trei Ierarhi, abia scoasă dintre schele, impresiona întreaga asistenţă cu dantelăria exterioară de piatră, catapeteasma din marmură de Carara, mozaicul Sfintei Paraschiva şi podoabele sale strălucitoare, fiind considerată o capodoperă. În aceeaşi zi de duminică, după amiază, invitaţii vizitau Şcoala Militară.

Anul 1905 aducea o mare realizare economică: deschiderea Atelierelor C.F.R. Nicolina, sorocite să dea Iaşului putere industrială şi peste 1000 de locuri de muncă.

Alături de elevii aşezaţi în flancuri, pentru defilare şi exerciţii militare, înalţii oaspeţi găseau şi pe micul principe Carol (viitorul rege Carol al II-lea), fiul lui Ferdinand, înscris la Şcoala ieşeană. Luni, 4 octombrie, se vizita Seminarul „Veniamin Costache”, aflat în sărbătorile Centenarului şi apoi restul instituţiilor şi al şcolilor principale, miercuri, 6 octombrie, călătoria la Iaşi încheindu-se.

Vasile Alecsandri ia locul lui Gheorghe Asachi în faţa teatrului

La 15 octombrie 1906 fosta capitală a Moldovei trăia din nou bucuria unei sărbători. Se dezvelea statuia din bronz a poetului Vasile Alecsandri. O realizase sculptorul Wladislav Hegel, fondurile obţinîndu-se prin subscripţia publică deschisă în luna august 1890,  în timpul primariatului lui Vasile Pogor. Statuia era aşezată pe soclu încă din anul precedent şi i se mai anunţase o deschidere fastuoasă prin luna august.

Pînă atunci locul ei fusese ocupat de statuia din marmură de Carara a cărturarului Gh. Asachi, dezvelită în 14 octombrie 1890 la Trei Ierarhi, adusă aici în septembrie 1897, după terminarea Teatrului – drept recunoştinţă pentru realizarea primului spectacol în limba română – şi iarăşi mutată, dar în faţa şcolii de lîngă vechiul amplasament (1905).

Ca de obicei, operei lui Hegel gazetele îi I descopereau cusururi: „ nici atitudinea, nici chipul, luminos ce avea marele nostru poet nu se regăsesc în I bronz “, scria „ Ecoul Moldovei” din 13 decembrie 1905.

Fiindcă se întîrzia dezvelirea, aceeaşi gazetă îi * publica presupusele gînduri (în 11 iunie 1906), scriind că eroul vrea să iasă de sub giulgiul acoperitor şi I întreba dregătorii oraşului „pe cînd, tiranilor, îmi j ridicaţi muşamaua sub care mă înăduşiţi ? “.

La inaugurare participau delegaţi din toate părţile ţării şi un mare grup de ţărani bucovineni -bărbaţi şi femei îmbrăcaţi în frumoase costume naţionale -, conduşi de vreo 30 de preoţi, învăţători şi scriitori bucovineni.

Defilarea lor prin faţa statuii stîrnea un mare entuziasm, înlăcrimînd ochii privitorilor. Între coroanele depuse la picioarele poetului se afla şi una a regimentului vasluian Racova, pe care scria  Statuia poetului Vasile Alecsandri : „Urmaşii celor nouă şi cu sergentul zece”.

Cuvîntau 15 oratori între care şi tipograful I.S. Ionescu, din partea fostei tipografii a Junimii, cît şi veteranul junimist Nicolae Gane. Prin vorbe calde şi emoţionante, acesta evoca amintirea poetului care „a întruchipat toate dorinţele şi speranţele neamului nostru” .

Socotind că vajnicii bucovineni ce înfruntaseră opreliştile autorităţilor de ocupaţie austriacă şi trecuseră „cordunul” (graniţa) pentru a veni în România vor păstra semnele de iubire frăţească, le amintea versurile poetului:

„Amîndoi sîntem de-o mamă,/ De-o făptură şi de-o samă./ Ca doi brazi dintr-o tulpină,/ Ca doi ochi într-o lumină./ Amîndoi avem un nume/ Amîndoi o soartă-n lume./ Eu ţi-s frate, tu-mi eşti frate,/ În noi doi un suflet bate.”

Ion Mitican

Comments

comments



Nu sunt comentarii

Comentati acest articol!




*