[Iaşul istoric] 1821 – Eteria pornea de la Iaşi

Publicat de Curierul de Iasi la data de 19/07/2013

Revoluţia pentru eliberarea pământului Greciei, îşi are începutul în Iaşi. Aşa susţinea şi contemporanul ei, Costache Negruzzi, în vestita sa scrisoare a VII-a (Calipso) publicată prin 1857 şi dau mărturie două plăci de marmură, bătute în pereţii Sălii Gotice din ograda Trei Ierarhilor : “Aici la Mănăstirea Trei Ierarhi, la 27 februarie 1821 în prezenţa eteriştilor şi a simpatizanţilor greci şi români, Veniamin Costache, Mitropolit al Moldovei şi Sucevei, a sfinţit drapelul Eteriei şi a binecuvîntat pe şeful acesteia, prinţul Alexandru Ipsilanti, dînd prin aceasta semnalul luptelor pentru cauza sfântă a Libertăţii Greciei în cadrul mişcărilor de eliberare a popoarelor din Balcani” .

casa cantacuzino golia

Casa Cantacuzino de pe strada Golia a găzduit pe Alexandru Ipsilanti în 1821

Fiindcă puţini dintre acei care trec prin faţa plăcilor ştiu, cu adevărat, ce s-a întîmplat pe aici, se cuvine să facem iar un popas în faţa vestitei biserici din Uliţa Mare.  Mai ales că “precum în toate revoluţiile, asemene şi în aceasta s-au făcut mai multe eccesuri, căci totdeauna printre patrioţi se vîră oameni de acei care caută a se folosi de orice tulburare”, cum scrie C. Negruzzi.

 

Începutul

Era pe timpul ultimului domnitor trimis de la Poartă dintre trăitorii Fanarului pe scaunul domnesc al Moldovei. Primise firmanul din 12 iunie 1819, se numea Mihail Şuţu Vodă, era luminat şi depunea toată silinţa să ajute pe tinerii patrioţi greci – dintre care mulţi academişti – care socoteau că a venit vemea eliberării pămîntului strămoşesc de sub stăpînirea străină.

Animaţi de dorul ţării strămoşeşti, în anul 1814, mai mulţi intelectuali greci alcătuiseră la Odessa Societatea Amicală, a Prietenilor, numită pe greceşte Philike / Hetairia – Eteria. Conducător sau epitrop general (generalisim) al mişcării, ales în 1820, devenise Alexandru Ipsilanti, fiul lui Constantin Ipsilant fost domnitor la Iaşi (1799 – 1801 şi la Bucureşti (1802 – 1806) şi retras apoi în Rusia.

 

La Iaşi se strânge Eteria

În noaptea de 22 februarie 1921, Alexandru Ipsilanti, însoţit de doi fraţi trece Prutul pe la vama Sculeni şi înconjurat de vreo 200 de arnăuţi sosea la Iaşi. (Documente privind istoria României. Răscoala din 1821. vol IV, nr 67).

alexandru ipsilanti

Alexandru Ipsilanti, în uniformă de mavrofor – unitate de elită a Eteriei

Trăgeau la “casa principesei Cantacuzino”, pe strada Golia vizavi de palatul lui Dumitrache Sturza (unde-i acum Poşta) . Casa, cumpărată mai apoi de Camera de Comerţ ieşeană, a fost înlocuită prin 1925 de un nou imobil, existent şi acum, pe care s-ar cuveni o placă de amintire a zilelor anului 1821.

Momentul fiind de mare însemnătate căci tulbura şi schimba mersul liniştit al ţării şi cursul domniei, la gazdă venea, imediat, şi domnitorul Mihail Şuţu.

A doua zi generalul chema egumenul grec de la Trei – Sfetite şi-i dădea să tipărească proclamaţiile mişcării ce vesteau strângerea trupelor de volintiri, din toate straturile sociale, dispuşi să lupte sub steagul Eteriei, statul Major instalîndu-se chiar la Mănăstirea Trei Ierarhi, unde se făceau şi înscrierile şi se depuneau contribuţiile şi banii.

 

Eteria la Mânăstirea Galata

Vânzolelala în jurul Mănăstirii fiind mare, ca să nu tulbure liniştea capitalei şi să existe loc destul pentru adăpostire în chilii şi corturi, cât şi teren de instruire, Generalul muta Statul Major al Revoluţiei la Mănăstirea Galata, – închinată Sfântului Mormânt – unde cartiruia şi el. Pentru început, la 23 februarie, publica o proclamaţie către “norodul ţării Moldovei”, garantând “siguranţa persoanelor şi a averilor”, deşi unii dintre aderenţii săi, arnăuţii, au pornit prigonirea negustorilor turci din Iaşi.

Peste o zi, în 24 februarie mai dădea şi încă alte trei proclamaţii: ”Către grecii de pretutindeni (La arme prieteni!Patria vă cheamă!)”; “Către fraţii din Eterie” şi ”Către grecii din Moldova şi din Ţara Românească”. Proclamaţia din 24 ianuarie vestea: “Iată după atâtea secole de suferinţe îşi întinde iarăşi Fenixul Eladei aripile sale cu mândrie şi cheamă sub umbra sa pe adevăraţii şi ascultătorii ei fii.“ Acei ce nu luau armele pentru eliberarea Greciei urmau a fi priviţi” ca bastarzi nedemni de numele elen”

Colectare de bani

Tot de la Trei Ierarhi se lansau cererile pentru arme, praf de puşcă şi gloanţe (de care duceau mare lipsă) şi galbeni pentru plata şi întreţinerea armatei, “cei bogaţi” fiind chemaţi “să jărtfească o parte din averea lor”, cum spusese la 24 februarie. Unul dintre aceştia, marele bancher Andreiu Pavli încercând să se opună, s-a retras la Golia, dar n-a rezistat decât un timp, până la urmă fiind silit să deschidă punga şi să dea vreo 600000 de lei, contribuind astfel cu aproape jumătate din fondul de vreo 1500000 cât reuşise să adune mişcarea.

Multe ajutoare, entuziaste, soseau din Chişinău, Ismail şi Odessa, de acolo venind la Iaşi şi mulţime de tineri voluntari (volintiri) dar şi arnăuţi şi alţi cutreietori de lume.

 

Cu mitropolitul la Trei Ierarhi

Al Ipsilanti 1821

Sfinţirea drapelului Eteriei la Trei Ierarhi. Era începutul Revoluţiei

Începerea Revoluţiei se proclama în ziua de 27 februarie 1821, în faţa bisericii Trei Ierarhi când întrega armată eteristă în uniforme strălucitoare şi mulţime de privitori, ascultau cuvintele generalului ce anunţau începutul luptei de eliberare a Greciei, iar Mitropolitul Moldovei Veniamin Costache după sfinţirea steagurilor, îi încingea sabia la brâu, deşi la Iaşi erau mai mulţi arhimandriţi greci. Prin gestul său, de unii boieri neîmpărtăşit, întîiul stătător în scaunul sfânt al bisericii Moldovei lega Ţara de soarta Revoluţiei, chiar dacă înaltul ierarh fusese invitat la slujbă printr-o misivă nu prea politicoasă din ziua precedentă semnată de un aprig susţinător al generalului: (Documente IV, nr 79).

Probabil că mitropolitul, cu sufletul copleşit de îndoieli – căci domnitorul, “trup şi suflet” cu mişcarea, mai prudent, nu se grăbea să participe la sfeştanie –, ar fi ezitat, gîndindu-se la “trăsnetele” ce aveu să coboare asupra ţării din cerul Inaltei Porţi. Mai ales că în jur se găseau destui boieri intrigaţi de faptul că musafirii de peste graniţe “invadaseră înarmaţi o ţară lipsită de orice apărare” (A.D.Xenopol).

 

Parada pe Uliţa Mare

Despre acest însemnat eveniment dădea mărturie acelaşi general Inzov, bine informat scriind: “Prinţul Şuţu a obligat încă din seara zilei de 26 februarie pe mitropolitul Moldovei, Veniamin să oficieze a doua zi, adică duminică, Liturghia şi Tedeumul în biserica Trei Ierarhi şi să sfinţească deasemenea steagurile armatei greceşti. Pentru aceasta armata a fost adunată la ora fixată şi prinţul Ipsilanti cu cei doi fraţi ai săi, precum şi prinţul Cantatacuzino, colonel în retragere şi alţi funcţionari au intrat înarmaţi în biserică. În timpul liturghiei ei s-au împărtăşit cu sfintele taine; steagurile lor sunt de culoare albastră închisă având pe o parte o cruce de aur, iar pe cealată o flacără care se ridică din cenuşă şi din care zboară Fenixul cu inscripţia – «Mă ridic din cenuşă!»”

“După sfinţirea steagurilor acestea au fost împărţite trupelor”, pe Uliţa Mare, în faţa intrării la Mănăstire, petrecându-se cea dintâi mare defilare a trupelor Revoluţiei Eteriei în frunte cu Batalionul Sacru format din mavrofori, “tineri greci plini de entuziasm ca să se jerfească pe altarul Patriei” (Xenopol V). Erau îmbrăcaţi înr-o uniformă specială, neagră, cu capul de mort la chiveră şi la braţ, semn că se înfrăţiseră cu moartea pentru eliberarea patriei şi nu aveau decît un gînd: “victorie sau moarte”.

Comments

comments



Stiri similare

  1. [Iaşul istoric] Mica Grecie de la Trei Ierarhi
  2. [Iaşul istoric] Cum a fost adusă Sf. Parascheva la Trei Ierarhi
  3. [Iasul istoric] Mavrocordat i-a scos pe ţărani de sub robie
  4. Iaşul istoric: Sărbătorile de iarnă în Iaşul străbunilor
  5. [Iasul istoric] Primul “soare electric”, la Iaşi, acum 145 de ani


Nu sunt comentarii

Comentati acest articol!