Iaşul a cinstit memoria unuia dintre cei mai mari poeţi ai săi, Cezar Ivănescu

Publicat de Curierul de Iasi la data de 30/05/2011

Marţi, în Sala Mare a Primăriei Iaşi, s-a desfăşurat festivitatea de deschidere a Festivalului naţional de Poezie Cezar Ivănescu – La Cimitirul Eternitatea a fost sfinţit monumentul funerar închinat memoriei poetului

Cezar Ivănescu, un poet incomod

“Am scris numai dintr-un imperativ moral şi adversitatea continuă care mi s-a arătat la fiecare rând scris de mine ar fi descurajat pe oricare altul ar fi căutat în literatură glorie, bogăţie, putere”, mărturisea poetul Cezar Ivănescu cu puţin timp înaintea morţii sale, confirmând într-un fel personalitatea sa controversată în peisajul literaturii române. Caracterul intransigent şi sinceritatea discursului l-au plasat pe Cezar Ivănescu într-o postură incomodă, atrăgând, deopotrivă, antipatii şi simpatii din partea lumii culturale. Acestor trăsături li s-a adăugat imensul talent poetic, un alt motiv puternic de invidie din partea unora dintre contemporanii săi. Toate aceste dimensiuni ale personalităţii lui Cezar Ivănescu au fost evocate la Palatul Roznovanu, de către invitaţii prezenţi la prima ediţie a festivalului dedicat poetului care a adus faimă Iaşului.

Memoria contemporanilor

“Îndrăznesc să-l aşez pe Cezar Ivănescu în primii zece poeţi al limbii române. La festival a venit multă lume, din dor de Cezar Ivănescu. A fost un anticomunist convins, un spirit liber şi puternic”, a declarat Daniel Corbu în deschiderea colocviului de la Iaşi. La rândul său, primarul Gheorghe Nichita a relevat personalitatea lui Cezar Ivănescu: “Nu am profitat să stau mai mult lângă Cezar Ivănescu. La trei ani de la plecarea lui la cele veşnice, pot spune că i-am simţit forţa, puterea morală. Îi plăcea să cunoască oameni, să scormonească caractere. Iubea frumosul, dar sancţiona dur neghiobia, duplicitatea, trădarea”.

Festivalul de la Iaşi, pas cu pas

Manifestările de la Iaşi ale festivalului au inclus lansarea numărului consacrat lui Cezar Ivănescu în Revista de pe Gard, la Casa de Cultură „Mihai Ursachi”, iar Muzeul „Eminescu” din Parcul Copou a fost gazda unei sesiuni de conferinţe şi evocări,  Cezar Ivănescu, poet al spaţiului românesc”. La prânz a fost sfinţit monumentul funerar al poetului, ridicat pe Aleea Scriitorilor din Cimitirul Eternitatea. Printre invitaţii acestei prime ediţii s-au numărat George Stanca, Cristian Simionescu, Ioan Pintea, Valeriu Matei, Sterian Vicol, Gellu Dorian, Clara Aruştei, Dumitru Ivănescu, Cassian Maria Spiridon, Simona Modreanu, Nichita Danilov, Vasile Tărâţeanu, Petru Ursache, Horia Zilieru. Seara, la Teiul lui Eminescu, a avut loc un spectacol de muzică şi poezie, prezentat de actori ai Teatrului Naţional Iaşi şi cantautorii  Florin Săsărman şi Radu Ştefan. Festivalul a fost organizat de Muzeul Literaturii Române Iaşi, Societatea Culturală Junimea’90”, Editura „Junimea”, Centrul „Mihai Eminescu” Bârlad, Uniunea Scriitorilor din România – filiala Iaşi, Casa de Cultură „Mihai Ursachi” Iaşi, în colaborare cu Primăria Municipiului Iaşi, Consiliul Judeţean Iaşi şi Primăria Municipiului Bârlad.

Născut la 6 august 1941, la Bârlad, Cezar Ivănescu a absolvit Facultatea de Filologie din Iaşi în 1968. Debutul poetic l-a realizat în Flacăra Iaşului, în iunie 1959, iar pe cel dramaturgic în 1969, cu piesa Mica dramă, pusă în scenă la Teatrul Al. Davila din Piteşti. Cu volumul de debut Rod, Cezar Ivănescu câştigă Marele Premiu al Festivalului naţional de Poezie Mihai Eminescu, organizat la Iaşi în 1968, în primă ediţie. Au urmat alte distincţii importante, precum Premiul Uniunii Scriitorilor din România pentru volumul Alte fragmente din Muzeon (1992), Premiul Naţional de Poezie Mihai Eminescu (1999), Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova (2000). Din 2000 şi până în anul morţii sale, a fost director al Editurii Junimea.

Despre Cezar Ivanescu

„Îmi exprim admiraţia şi gratitudinea pentru cei care au organizat această sărbătoare pentru poezia ieşeană, pentru poezia românească. De asemenea, îi mulţumesc domnului primar Nichita pentru monumentul ridicat lui Cezar Ivănescu la Cimitirul Eternitatea. L-am cunoscut pe poet în perioada în care era director al Editurii Junimea. Am căutat să-i citesc poezia, voiam să-i văd adevărul ei. Prin poezia sa, Cezar Ivănescu exprima un adevăr aproape inexprimabil. Mi l-am fixat în mintea mea ca pe un om de legendă, un om cu tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte. Îmi aduc aminte de o scrisoare adresată lui în 1980 de către Constantin Noica şi care se încheia astfel: Te citesc, te urmăresc şi cu dragoste te iubesc”- academician Valeriu Cotea.

“Am avut onoarea să-i acordăm Premiul Omnia, al revistei Convorbiri literare. Consider că Iaşul a dat literaturii române trei mari poeţi: Cezar Ivănescu, Mihai Ursachi şi Dan Laurenţiu. Acest festival trebuie să continue, iar bustul lui Cezar Ivănescu să-şi găsească locul pe aleea scriitorilor din Copou” – Cassian Maria Spiridon, redactor – şef Convorbiri literare.

„Cezar Ivănescu este o mare voce în conştiinţa umană. Toţi care am avut privilegiul de a-l cunoaşte am fost marcaţi de existenţa lui. Foarte mulţi scriitori veneau pentru a-l vedea şi a-l auzi. Fiecare gest al lui era un ritual. Cezar Ivănescu era un mare povestitor, în prezenţa lui te simţeai transfigurat. Era exigent până la intransigenţă, dar, în acelaşi timp, era un om care a simţit mereu nevoia de a respira iubirea şi sacrul” – Simona Modreanu, director Editura Junimea.

„Am venit aici pentru a mă întâlni cu lumina lăsată de către Cezar Ivănescu la Iaşi. A fost un luptător, un om care nu s-a putut împăca cu nedreptatea, cu minciuna, cu falsul. Cărţile sale erau scrise într-o caldă şi dulce limbă românească. L-am cunoscut la Chişinău, am avut multe întâlniri cu el şi am parcurs multe drumuri împreună, rămânând fermecat de felul său de a fi”, scriitorul Vasile Tărâţeanu.

„Pentru generaţia noastră, Cezar Ivănescu a fost o prezenţă fluorescentă. Am avut surâzătoarea şansă de a fi colegul său de facultate, la Litere. Pot spune că Cezar Ivănescu era un fel de mistreţ cu colţii de argint, dar, de fapt, dincolo de aparenţe, era un suflet tandru, cu vocaţia prieteniei” – scriitorul Grigore Ilisei.

Către discipoli (I) (fragment)

! sufletul nostru-i nemuritor,
iubit discipol, fii-mi ajutor,
poartă-mi pe braţe, pe braţ să-mi porţi
sufletul trupului meu dintre morţi,
înalţă-mi sufletul meu de tot
când trupu-mi sângeră şi nu mai pot,

înalţă-mi sufletul meu de tot
când trupu-mi sângeră şi nu mai pot!

! fii, dară, liber cum sufletu-i,
ca tine nimeni pe Lume nu-i,
tu îi porţi faţa lui Dumnezău
şi mult mă bucur de chipul tău,
Domnul ca înger şi îngeră
în tine plânge şi sângeră,

Domnul ca înger şi îngeră
în tine plânge şi sângeră!

! dacă eşti singur şi eşti lovit,
dacă ţi-i foame şi umilit
umbli pe drumuri, să ştii mereu
că-nduri acestea ca Dumnezeu,
lovit cu pietre, râs şi scuipat,
roagă-te zilnic şi fii curat,

lovit cu pietre, râs şi scuipat,
roagă-te zilnic şi fii curat!

Cezar Ivănescu

Comments

comments



Nu sunt comentarii

Comentati acest articol!




*