Grigore Ilisei, spiritul Moldovei

Publicat de Curierul de Iasi la data de 14/03/2012

CURIERUL DE IAŞI vă prezintă personalităţile care au primit titlul de „Cetăţean de onoare” al municipiului Iaşi în ultimele două decenii. Literatura lui Grigore Ilisei este generos reprezentată, probă a unei vocaţii multiforme.

Omul sfinţeşte locul

Scriitorul şi jurnalistul Grigore Ilisei s-a născut în 1943, în comuna Mălini, judeţul Suceava. Cultul valorilor, religioase şi morale, întreţinut acasă, de un părinte extrem de exigent, era fericit completat de ambianţa liceală, unde se creştea în cultul lui Sadoveanu, al lui Lovinescu şi Anton Holban, al lui Labiş şi al atîtora alţii, scriitori, artişti şi oameni de ştiinţă. Mai târziu a absolvit Facultatea de Filologie din cadrul Universităţii “Al. I. Cuza” din Iaşi. Devenit ieşean, încă de la mijlocul anilor ’60, Grigore Ilisei a devenit o prezenţă de spirit, fiind totodată o confirmare a zicerii: omul sfinţeşte locul. Cîteva instituţii îi datorează raţiunea de a fi sau de a deveni ceea ce sunt: Radio Iaşi, “renăscut din propria cenuşă” pe 22 Decembrie 1989, TVR Iaşi, ctitorită îndeosebi graţie efortului şi aportului său, Asociaţia Scriitorilor unde, de cînd îi este secretar, spiritul lui constructiv şi echilibrat se dovedeşte benefic pentru viaţa societăţii.

Descendent literar al lui Sadoveanu

Grigore Ilisei a debutat ca scriitor în revista Cronica în 1970. De atunci a mai publicat două volume de povestiri, 15 volume de publicistică (însumînd reportaje, tablete, interviuri, jurnale de călătorii, eseuri despre artă) şi patru romane. La Editura Polirom au aparut o serie de interviuri grupate în două volume: Oleaca de taifas (1998) şi Divanuri duminicale (2001). Pagina lui Ilisei vibrează, fie că autorul scrie proză de ficţiunea, descinde în realitatea imediată, face portret în peniţă, comentariu de expoziţie sau îşi aşterne impresiile de călătorie. Deşi a scris mult despre Fălticeni, cu siguranţă cel mai mult dintre scriitorii contemporani, Grigore Ilisei reuşeşte de fiecare dată să-şi surprindă, să-şi captiveze şi să-şi farmece cititorul. Filologul etalează în scrierile sale, acel gust post sadovenian al exprimării frumoase, uşor arhaizate, pline de savoare şi parfumuri indicibile. Pentru scriitorii precum Grigore Ilisei, limba română nu s-a polizat, nu s-a aplatizat, ea deţine, în straturile de adîncime, zăcăminte ce merită a fi explorate. Grigore Ilisei este un astfel de explorator.

Reporter între oameni

Perspectiva reporterului şi a călătorului, vocaţia de povestitor care respectă codul narativ şi cultivă virtutea simbolică a cuvintelor, prezente în Năvod pentru scrumbii albastre, se regăsesc şi în publicistica din volumul într-o cabină de transmisie (1972), în reportajele din Periplu moldav (1973), în naraţiunile din Reîntoarcerea verii (1975) sau în impresiile de călătorie din Stampe europene (1976). La Ilisei, povestirea poartă pretutindeni pecetea unui spaţiu geografic şi spiritual, Moldova de dincolo de Siret. Personajele fac parte din familia interiorizaţilor cu reacţii greu descifrabile. Scriitorul cultivă elemente ale modernităţii, dovedind un ochi format pentru mişcările fine, adevărate „tropisme” ale unor suflete care au oroare de exhibarea trăirilor, nu la modul sadovenian, ci în chip impresionist, difuz.

Aprecierile criticii

Oameni şi instituţii au recunoscut meritele scriitorului şi jurnalistului Grigore Ilisei. De-a lungul timpului, a fost distins cu numeroase premi literare, ordine şi medalii: Premiul pentru proză al Asociaţiei Scriitorilor Iaşi în anul 1980 pentru romanul “Ceasul oprit”; Premiul pentru proza al revistei “Ateneu” – 1996; Premiul pentru publicistică al Filialei Iaşi a Uniunii Scriitorilor în 1999 pentru “De la apa Iordanului la fiordurile norvegiene”; Ordinul Meritul cultural alasa a III-a; Diploma de onoare a Uniunii Ziaristilor profesionisti; Premiul “V.Pogor” acordat de Primaria Iaşi pentru întreaga activitate jurnalistică şi literară. Fiecare dintre acestea a marcat o etapă, în devenirea scriitorului şi a omului. Grigore Ilisei a fost distins cu titlul de Cetăţean de onoare al Iaşului în anul 2003.

“De scris proză, mai ales roman, aveam nevoie de o abstragere din realitate, de o trăire numai cu personajele mele şi cu istoriile lor. De aceea mă trăgeam spre mănăstiri, mai ales la Văratic, şi, după vorba lui Ionel Teodoreanu, (…) cădeam cloşcă.” – Grigore Ilisei

Comments

comments



Nu sunt comentarii

Comentati acest articol!




*