Expoziţia de acuarelă Adrian Ioan Podoleanu, deschisă la Galeriile Municipale Iaşi

Publicat de Curierul de Iasi la data de 16/10/2018

Galeriile Municipale de Artă Iași găzduiesc pentru  o lună ( 3-30 octombrie) expoziția de pictură semnată de  Adrian Ioan PODOLEANU, acuarelist de prestigiu. La vernisajul organizat în data de 3 oct., la care a participat un numeros public iubitor de artă, unii participanți familiarizați cu stilul maestrului Adrian Podoleanu, plecat de câțiva ani în lumea umbrelor, au rămas puțin surprinși de noul stil. Au fost oarecum  contrariați de la identitatea de nume și stilul diferit, neobservând în primă instanță un subiect nou, Adrian PODOLEANU jr, nepotul de frate al primului, care deși a păstrat atmosfera generală a stilului Podoleanu, evoluând și exprimându-se pe alte coordonate spțio- temporale și de personalitate  era firesc și foarte normal să-și construiască expresia în alt mod, generând un stil nou.

Le styl c’este l’hommme, spunea perfect îndeptățit G. Buffon: În structura stilistică a creației unu artist se poate vedea sau simți o concepție generală, o viziune proprie, un  Weltanschaung, o influență de manieră, anumite influențe care țin de un  gen   de determinism spațio- gografic și cultural, dar și acestea asimilate. Stilul personal, așadar, este mult mai mult, este o sinteză organică, străină uneori  în cauzalitatea sa chiar autorului creator. Pe de altă parte, stilul apare ca un ansamblu de caractere formale individuale, ca un sistem organic de forme și culori, ca perfecțiune formală, ca autofinalizare a unui limbaj și a unei forme generice. Ca o  nouă entitate….

Plecând de la aceste trasături de ansamblu, autorul pictor, Adrian PODOLEANU jr a instaurat prin stilul său experimentat pe  peisaje, naturi statice, flori și portrete o viziune modernă, dar nu ruptă de clasic. ci continuând prin clasicism cu gând de perfecțiune spre rafinament, gingășie, eleganță, uneori chiar fragilitate. Formele  în compozițiile sale sunt dinamice, dar nu convulsive. Ductul liniilor de contur  este nervos dar nu tragico-dramatic într-un stil baroc.  Lumina ca un important element stilistic, este puternic filtrată și conduce forma spre un amurg cu caractersitici enigmatice. Forma și culoarea evoluând prin contraste slabe  se unesc intr-un sfumato  care pulverizează   conținutul formei, angajând expresia pe linia clar- onscurului caravagesc.

Lumina și culoarea cooperează în accente care produc un  gen de mister spre un elegiac dramatic, chiar spre un fel de noapte valpurgică în care totul e posibil. Deși atmosfera  este faustian- mefistofelică, gingășia și elegănța  supraviețuiesc definind rafinamentul invocat stilistic.

Pictorul a pus, involuntar, accentul în creația sa pe elementele de noutate modernă, pe reconfigurarea valorilor cromatice  în relație cu lumina. Stilul său, inclusiv în portrete,  nu este static sau rigid, este dinamic cu accente și tensiuni slabe între contraste,  însă invocând cu  subtilitae profesionistă   ritmuri  discrete de culoare și formă care mențin tonusul vieții  în compozițiile sale ca într-o scenă picturală de dans…

Mihai Păstrăguş

 

Comments

comments

Categoria: cultura si culte





Nu sunt comentarii

Comentati acest articol!




*