Erica Moldovan: ,, Îmi plac rolurile negative. Mă bucur când văd comentarii pe internet și unii spun: hai să-i dăm foc, hai să o aruncăm de la etaj! ‘’

Publicat de Curierul de Iasi la data de 10/05/2018

Născută pe malul mării, la Constanța, actrița a lăsat briza litoralului pentru ,,dulcele Târg al Ieșilor.’’ Unii o cunosc de pe scena Ateneului din Iași, alții de la haioasele scenete de la Văleu. Pare a fi un cub Rubik uman, cu multe fațete, una mai interesantă ca cealaltă. Prin acest interviu am încercat să le punem cap la cap  și să obținem simetria perfectă a portretului ei.

Primii pași pe scenă i-ai făcut în 2006 pentru ,,a face sex’’…în regia lui Benoit Vitse, la Ateneul din Tătăraș A fost o experiență traumatizantă sau o ușurare?

În primul rând tu mă urmărești de atunci, nu? Măi voyeuristule! Ha ha! A fost o experiență înălțătoare zic eu, dar riscantă, țin minte că doamna profesor Mihaela Arsenescu Werner mi-a spus că nici nu mă încurajează, dar nici nu pot să nu mă duc. Erau două căi prin care să dobândesc acest proiect: fie să-mi rup gâtul, fie să devină rampa mea de lansare! Am avut noroc, l-am avut pe Benoit care a văzut atunci în mine un potențial, m-a ajutat să nu-mi frâng gâtul și chiar am primit o recenzie înălțătoare din partea Oltiței Cântec. Auzisem că nici nu se așteptau să fiu absolventă de anul I, credeau că sunt actriță venită de prin alt oraș. Povestea mai interesantă este că trebuia să joace o altă actriță, dar a fost nevoită să plece la Timișoara pentru două săptămâni. Eu întârziasem la cursurile domnului Paiu și dacă întârziai mai bine nu mai intrai. Așa am fost văzută pe scări, mă potriveam fizic . Mi s-a spus: ,,vino-ncoa!’’ Și de acolo a început odiseea mea artistică.

Din paleta artistică multicoloră a Ericăi vedem că ești actriță, producător și prezentator tv, profesor la o școală de televiziune, coordonator al trupei de teatru de la Ateneul din Iași, realizator și scenarist de sketchuri umoristice la Văleu. Nu te-ai gândit vreodată să pui stop la toate, să pleci pe o insulă pustie și să meditezi pe malul unui ocean?

 

Da, dar nu acum, de gândit, m-am gândit. Vreau să-mi iau o rulotă echipată full și să plec să călătoresc. Dar pentru asta trebuie să muncesc mai mult ca să-mi fac banii necesari. Apoi, retrasă fiind, mă apuc de scris. Memorii, toate volumele de poezii pe care le am în cap, toate poveștile și fantasmele care mă chinuie la ora trei dimineaț..

E un vis realizabil…Dacă și banii mai sunt o problemă pentru un actor…

Corect, ha ha ha!

Ești percepută de public și nu numai, ca fiind o actriță perfectă pentru roluri negative! Ești o femeie malefică și în realitate?

Asta putem afla doar întrebându-i pe cei din jur. Dar să știi că te contrazic, am jucat și în roluri pozitive. Și nu în puț.

Ajungem și acolo!

Eu mă bucur că joc în aceste roluri negative mai ales că ele sunt provocatoare. Citesc comentarii pe internet și observ că oamenii spun că hai să-i dăm foc, hai să o aruncăm de la etaj și pentru mine e îmbucurător! Bine, sper să nu ajung ca JR. (personaj controversat din serialul Dallas), să fiu împușcată pe stradă, he he. Nu știu dacă sunt o actriță perfectă, nu-mi mai pun problema cum mă percepe publicul, mă ocup doar de rolul meu, fiind sinceră cu rolul și cu mine însămi. E un element primordial să fiu sinceră, să mă cred eu pe mine acolo pe scenă, să dau cât trebuie. Vorba răposatului meu părinte spiritual, Bogdan Ulmu: ,,să dai totul cu măsură!’’

Ce e fascinant la tine e dincolo de actorie, unde tu plusezi cu un potențial creativ uimitor. Creezi show-uri, le produci, faci scenarii comice etc. De unde izvorăște creativitatea ta, de unde crezi că vine?

Din viață, din faptul că eu îmi țin mereu antenele la orizont, supapele deschise și indiferent ce mi se întâmplă, dacă e de bine sau de rău, nu ascund sub preș. Primesc și îmbrățișez orice experiență, o introduc în laboratorul propriu, o prelucrez ca un alchimist și din ea încerc să obțin forța creatoare. Cele mai frumoase poezii sunt cele care s-au scris din suferință. Cele mai frumoase acte artistice au fost cele în care a curs sânge. Eu de asta mă consider artistă, căci încasez fiecare experiență. Nu ridic bariere. Încasez. Și zic: dați, loviți, cu drag, iar eu mă duc acasă și sortez. Ce e de prisos arunc, ce pot folosi, folosesc în direcția creatoare.

Dacă redactorul-șef al Curierului de Iași te-ar ruga să scrii rapid un articol pentru ieșeni, care ar fi titlul acestuia?

,,Hai că putem!’’

Se spune că asemeni Lunii de pe cer, și oamenii au o parte întunecată. Poți să ne cartografiezi zona ta de obscur?

(Tăcere 20 de secunde)…teama că s-ar putea să nu mor un om bun.

Este curios contrastul dintre stilul tău personal de ,,drama queen ‘’ și simțul umorului debordant. Unde înclină balanța la tine mai greu, spre glumă sau spre dramă?

Recunosc că-mi place foarte mult să joc dramă pentru că asta gâdilă capacitatea mea de actor. Mă simt un 51% mai bine pe dramă și 49% pe umor. Personajele dramatice mă încântă mai tare. Dar cred că dezleg câteva coduri și din comedie. Ea se naște din surpriză. Și e foarte greu să mai surprinzi publicul în ziua de azi.

Felicitări pentru că ai devenit mămică de curând! S-a schimbat ceva la nivelul ființei tale de când ai adus un suflețel pe pământ?

Măi, nu mult, 99%! He he. Totul se schimbă. Am devenit mai bună. Producătorul de la ,,Lara’’ s-a oprit din filmare, m-a întrebat dacă totul e ok acasă și mi-a atras atenția că sunt prea pozitivă, pentru că eu joc rolul Faustei și trebuie să fiu o scorpie. Zece minute m-am concentrat într-un colț, m-am asigurat că totul e bine acasă și mi-am reintrat în rolul malefic.

Deci ai redevenit tu însăți!

Aha ha! Cam așa ceva! Din momentul în care ești mamă ai mai multă toleranță, mult mai multă înțelegere, mult mai multă empatie, plâng la televizor la documentarele de pe Nat Geo Wild…

Din ceea ce am citit despre tine, dacă tot m-ai acuzat de voyeurism, nu am putut să nu detectez apetența ta către basmul popular românesc. Te regăsești în vreunul?

Nu, dar atunci când voi urca în rulotă am să-l scriu. Va fi basmul meu. Eu voi fi personaj principal. Egocentrismul meu nu-mi va da voie să fie altcineva! Tratez basmele copilăriei cu pragmatism. Noi, fetele din generația mea, am crescut puțin îndobitocite căci unele încă-l mai așteptăm pe acel Făt-Frumos. Și este păcat! Realitatea este aici! Prin aceste basme, la nivel subliminal, în creierul nostru reptilian, a rămas că încă-l așteptăm pe acest cavaler cu cal. Dacă nu ai apărut pe un cal alb, nu mi-ai adus flori, nu m-ai apărat, vom ajunge să te răstignim! Și pentru ce? Este o spălare pe creier pe care eu nu o aprob! Slavă domnului că n-am fetiță să-i citesc aceste basme. Am băiețel și am să-i spun da, mamă, să știi că-n realitate când Lupul le-a păpat pe Scufiță și pe Bunică, le-a păpat! Până aici îți citește mama! Aici se termină! He he he.

Dacă ai avea o funcție publică și ai ține un speech în fața comunității ieșene, cu ce frază ai începe și cum ai încheia?

Cred că aș începe cu: ,,Vă înțȘi eu sunt ca voi, ieșeancă!’’ și aș încheia cu ,,și vă înțeleg, căci sunt ieșeancă!’’

Un interviu de Ciprian Moraru (Don Machiavelli)

Comments

comments

Categoria: cultura si culte,interviu

Cuvinte cheie:



Nu sunt comentarii

Comentati acest articol!




*