Emoţie şi recunoştinţă la Iaşi, de 1 Decembrie – Ziua Naţională a României

Publicat de Curierul de Iasi la data de 01/12/2010

Ziua Naţională a României a fost sărbătorită azi în Piaţa Naţiunii din Iaşi, în prezenţa oficialităţilor locale şi a unei numeroase asistenţe. Împlinirea a 92 de ani de la Marea Unire a reprezentat un prilej de emoţie pentru simţirea românească, recunoscătoare înaintaşilor care au făurit statul unitar român.

Au rostit discursuri primarul municipiului Iaşi, Gheorghe Nichita, preşedintele Consiliului Judeţean, Constantin Simirad şi prefectul judeţului Iaşi, Dragomir Tomaşeschi.

ÎPS Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, a oficiat o slujbă de pomenire a eroilor neamului. Oficialităţile locale, organizaţiile locale ale partidelor precum şi alte asociaţii ale societăţii civile au depus coroane la monumentul din Piaţa Naţiunii.

Discursul primarului Gheorghe Nichita, rostit cu ocazia Zilei Naţionale a României

Înalt Prea Sfinţia Voastră Părinte Mitropolit Teofan,
Prea cuvioşi şi prea cucernici părinţi,
Stimaţi invitaţi,
Dragi ieşeni,

Ne aflăm aici, în Piaţa Naţiunii, pentru a sărbători naşterea unei naţiuni, România!

Este o zi sfântă, o zi care, prin voia lui Dumnezeu, vine imediat după sărbătoarea Sfântului Andrei, ocrotitorul spiritual al românilor!
Este o zi care a încununat în mod fericit lupta poporului român pentru independenţă.
Vreau să adresez mulţumiri ofiţerilor şi subofiţerilor Armatei Române, tuturor soldaţilor şi cadrelor active, celor aflaţi în rezervă, precum şi veteranilor de război, continuatori ai celor care au luptat pentru ca noi să existăm ca stat naţional.

De asemenea, mulţumesc Bisericii Ortodoxe şi Romano-Catolice deopotrivă, pentru că au insuflat ostaşilor credinţa aducătoare de izbândă.

Dragi ieşeni,

Actul Marii Uniri de la 1 decembrie 1918 a fost gândit la Iaşi, oraş care a fost capitala de facto a României, după anul 1916. În Palatul Roznovanu îşi avea biroul Regele Ferdinand, tot acolo se întrunea Consiliul de Război, iar în Aula Universităţii Alexandru Ioan Cuza îşi desfăşura şedinţele Guvernul României.
În cei doi ani petrecuţi la Iaşi de către conducerea ţării a fost desfăşurată o intensă activitate diplomatică având un singur scop: reîntregirea României Mari.

Astfel, pe 1 martie 1918, elitele politice de pe ambele maluri ale Prutului se întâlneau la Iaşi, unde aveau să cadă de acord asupra unirii cu Basarabia. În cadrul şedinţei guvernului de la Iaşi din 23 martie s-a decis trimiterea unei delegaţii la Chişinău, care să supună chestiunea unirii în Sfatul Ţării, unire care va fi înfăptuită pe 27 martie 1918.

În noiembrie, acelaşi an, o delegaţie a oamenilor politici bucovineni a mers la Iaşi, unde a remis regelui Ferdinand I actul unirii Bucovinei cu România. La 18 decembrie era promulgat decretul lege pentru consfinţirea unirii Bucovinei.

Iată, deci, cum România se întregea, pas cu pas, prin intermediul Iaşului. Un singur “of” mai aveau românii: unirea cu Transilvania!

La Iaşi, studenţimea, intelectualitatea, clericii, oamenii politici îşi manifestau tot mai făţiş dorinţa unirii politice naţionale într-un singur stat independent.
Contextul era favorabil. Războiul se încheiase, imperiile se destrămaseră, iar în faţa ameninţării bolşevice nu aveam decât o soluţie: Unirea.

Astfel, la 1 decembrie 1918, deputaţii Adunării Românilor din Transilvania şi Ungaria decide, în unanimitate, unirea Transilvaniei cu România,

Iar Nicolae Iorga descria astfel epopeea Unirii create la Iaşi: “Pentru vechea capitală a Moldovei se încheie un capitol de istorie. Pe pământul binecuvântat al Moldovei, în cetatea lui Ştefan cel Mare şi a lui Cuza Vodă, Regele şi Regina au trăit zilele cele mai grele, dar şi cele mai mari din viaţa poporului român!”

Dragi ieşeni,

Aşadar, Iaşul a fost mereu un oraş al începuturilor, un oraş care a dat startul marilor transformări naţionale.
La Iaşi s-au aprins flăcările tuturor mişcărilor politice care au schimbat România. În 1859, Alexandru Ioan Cuza era ales domnitor dând semnalul unităţii. În 1918, aici a prins formă România Mare. Pe 14 decembrie primul pas al Revoluţiei a fost făcut la Iaşi transformându-se într-un uriaş marş pentru libertate la Timişoara şi apoi la Bucureşti.

Sunt repere istorice care ne obligă să ne cinstim cum se cuvine bravii noştri înaintaşi. În aceste vremuri ale dezamăgirii, ale lipsei de speranţă, ale sărăciei, ambiţia şi curajul celor care au făurit o naţiune trebuie să însemne pentru noi steaua călăuzitoare către recâştigarea demnităţii şi mândriei de a fi cetăţeni ai acestei ţări.

Din păcate, de la efervescenţa şi entuziasmul lui 1 decembrie 1918, am ajuns la tristeţea şi disperarea de azi. De la cea mai mândră naţiune a Europei, am ajuns cea mai săracă ţară a Europei. Ne place să trăim aşa? Putem suporta această umilinţă? Ne gândim oare la soarta copiilor noştri, cei care ne vor cere socoteală peste ani despre cum am gospodărit această ţară?

În acest context dificil, dragi ieşeni, vă îndemn să ne regăsim crezul patriotic. Din vechile zidiri ale Iaşului ne privesc secole de istorie glorioasă. Din bisericile care ne împresoară au răsunat clopotele victoriei şi bucuriei. Din clădirile garnizoanei militare din Copou au plecat ostaşii care, prin sacrificiul lor, ne-au reîntregit neamul.

Oare noi, cei care trăim şi muncim astăzi în acest oraş, nu suntem în stare să ne găsim un ideal, un ţel, un scop pentru care să luptăm până la capăt?
Trebuie să redevenim pragmatici, să ne recăpătăm conştiinţa că aparţinem unui oraş în care s-au luat decizii grele pentru România.
Dacă de la Iaşi a pornit drumul României în lume, tot de la Iaşi trebuie să renască spiritul unităţii în atingerea unui ideal. Iar idealul nostru trebuie să fie cel de a scoate Iaşul, Moldova, România, din sărăcie! Avem proiecte, avem oameni, avem specialişti! Însă ne lipseşte unitatea de voinţă, ne lipseşte armonia clasei politice!

Vă chem, dragi ieşeni, să susţineţi proiectele de dezvoltare ale oraşului!

Vă chem să acţionăm împreună pentru viitorul copiilor noştri, aşa cum predecesorii noştri au luptat pentru o Românie prosperă şi fericită!

Aşa să ne ajute Dumnezeu !
Dumnezeu să binecuvânteze Iaşul!
La mulţi ani, români ! La mulţi ani, România !

Cum s-a sărbătorit Unirea la Iaşi, pe 1 decembrie 1918

La Iaşi, ecoul hotărârii adoptate la Alba Iulia, la 1 decembrie 1918, a fost deosebit de puternic. Pentru Nicolae Iorga, se realizase cea mai mare faptă din toată viaţa neamului nostru. Pentru unii e un vis nebun, care se îndeplineşte. Pentru noi e o necesitate istorică ajunsă la recunoaştere şi o suferinţă nemângâiată, o muncă ce-şi găseşte răsplata. La Catedrala Mitropolitană s-a oficiat serviciul divin, Mitropolitul Pimen rostind o pioasă rugăciune de mulţumire către Dumnezeu. De la Mitropolie, un mare număr de manifestanţi s-a deplasat în Piaţa Unirii, unde s-a încins tradiţionala Horă a Unirii. După amiază s-a desfăşurat, în sala Teatrului Naţional, o serbare în care participanţi din provinciile istorice româneşti au rostit cuvântări, preamărind actul Unirii.

Regele întregitor de ţară

Data de 10 octombrie 1914 avea să rămână în cronologia Romaniei drept momentul în care monarhia avea să se consolideze prin prezenta celui de-al doilea rege al statului roman modern. La vârsta de 49 ani, Ferdinand I devine rege al României depunând juramantul solemn si lunandu-si in fata tarii angajamentul ca va fi un “bun român”. Din admiraţie şi respect pentru religia naţională a românilor, Ferdinand renunţă la cultul catolic şi se boteză de bunăvoie creştin-ortodox pentru a fi în rând cu ţara şi poporul său. Cu toată sorgintea sa germanică şi cu numele de Hohenzollern, Ferdinand a ales să acţioneze in razboi de partea Antantei pe data de 14 august 1916, luptând împotriva Puterilor Centrale conduse de Germania. La aflarea veştii, familia sa din Germania l-a renegat la castelul Hohenzollernilor din Prusia, arborându-se în doliu stindardul heraldic al familiei. Bucureştiul a fost ocupat de armatele germane în noiembrie 1916, Ferdinand si intregul guvern român fiind forţat să se refugieze la Iaşi. Luptele eroice de la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz, purtate de Armata Română, au dat însă un alt curs primului Război Mondial. În anul 1922, pe data de 15 octombrie, Ferdinand este incoronat Rege al României Mari la Alba Iulia, oraşul care trăise a doua Mare Unire.

Comments

comments



Nu sunt comentarii

Comentati acest articol!




*