Discursul deputatului Mihail Kogălniceanu, rostit la Iaşi, în Adunarea Electivă cu prilejul alegerii colonelului Alexandru Cuza Domnitor al Moldovei în data de 5 ianuarie 1859

Publicat de Curierul de Iasi la data de 23/01/2012

Discursul deputatului Mihail Kogălniceanu, rostit la Iaşi, în Adunarea Electivă cu prilejul alegerii colonelului Alexandru Cuza Domnitor al Moldovei în data de 5 ianuarie 1859

“Măria Ta,

După una sută cincizeci şi patru de ani de durere, de umilinţă şi de degradaţie naţională, Moldova a reintrat în vechiul său drept consfinţit prin Capitulaţiile sale, dreptul de a-şi alege pre capul său, pre Domnul.

Prin înălţarea Ta pe Tronul lui Ştefan cel Mare s-a reînălţat însăşi naţionalitatea română. Alegându-te de Capul său, neamul nostru a voit să împlinească o veche datorie către familia ta, a voit să-i răsplătească sângele strămoşilor tăi vărsat pentru libertăţile publice. Alegându-te pre tine Domn în ţara noastră, noi am vroit să arătăm lumii aceea ce toată ţara doreşte: la legi nouă – om nou!

O, Doamne! Mare şi frumoasă îţi este misia; Constituţia din 7 august 1858 ne însemnează o epocă nouă şi Măria Ta eşti chemat să o deschizi! Fii, dar, omul epocii; fă ca legea să înlocuiască arbitrariul; fă ca legea să fie tare; iar tu, Măria Ta, ca Domn, fii bun, fii blând, fii bun mai ales pentru acei pentru care mai toţi Domnii trecuţi au fost nepăsători sau răi.

Nu uita că dacă cincizeci de deputaţi te-au ales Domn, însă ai să domneşti peste două milioane de români.

Fă, dar, ca Domnia ta să fie cu totul de pace şi de dreptate, împacă patimile şi urile dintre noi şi reintrodu în mijlocul nostru strămoşească frăţie. Fii simplu, Măria Ta, fii bun, fii Domn cetăţean; urechea ta să fie pururea deschisă la adevăr şi închisă la minciuni şi linguşire.

Porţi un frumos şi scump nume, numele lui Alexandru cel Bun. Să trăieşti, dar, mulţi ani ca şi dânsul; să domneşti ca dânsul, şi fă, o Doamne, ca prin dreptatea Europei, prin dezvoltarea instituţiilor noastre, prin simţămintele tale patriotice să mai putem ajunge la acele timpuri când Alexandru cel Bun zicea ambasadorilor Împăratului din Bizanţ că “România nu are de ocrotitor decât pre Dumnezeu şi sabia sa”.

Să trăieşti, Măria Ta!

Ziua Unirii reflectată în operele literare

Înfăptuirea Unirii, simbolizată în dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza, la 24 ianuarie 1859, ca unic domnitor al ţărilor româneşti, a constituit un eveniment de însemnătate istorică, punând temelia statului român modern, cu profunde ecouri în literatura noastră. Dintre numeroasele poezii scrise sub impresia imediată a acestui moment de înălţător patriotism, se află “Hora lui Cuza-Vodă” şi “Cuza-Vodă” de Vasile Alecsandri, “Măriii Sale Domnului Alexandru Ioan I”, “Anul 1859”, Pentru ziua intrării sale în Bucureşti” de Grigore Alexandrescu, “24 Ianuarie 1859” de C. D. Aricescu, “La Cuza-Vodă” de Dimitrie Bolintineanu, “Imn la 24 Ianuarie” de George Creţeanu, “Lui Alexandru Ioan I” şi “24 Ianuarie” de Grigore H. Grandea, “24 Ianuarie” de George Ranetti. Evocând momentul de neuitat, la care a participat, al alegerii lui Alexandru Ioan Cuza ca domnitor al Moldovei şi apoi ca domnitor al Munteniei, Nicolae Gane mărturisea în “Amintiri din timpurile Unirii”: “Când Kogălniceanu îşi isprăvi discursul, toată lumea plângea în tribune, căci bucuria mare ca şi durerea mare tot prin lacrimi se exprimă. Afară văzduhul clocotea de sunetul clopotelor tuturor bisericilor din oraş şi de bubuitul a 101 lovituri de tun. Eu unul mărturisesc că niciodată n-am avut o mai puternică strângere de inimă ca în faţa acestui mare act care era prima piatră aşezată la temelia statului român. în acel moment am simţit individualitatea mea de român sporită, neamul meu înălţat; am văzut dintre negurile trecutului răsărind un soare nou care avea să ne încălzească şi să ne lumineze calea spre un viitor şi mai frumos. Şi într-adevăr, după 19 zile se împlini în Bucureşti un act şi mai măreţ, alegerea lui Cuza-Vodă de domn Ţării Româneşti. Astfel că dorinţa cea mai vie, cea mai aprinsă, cea mai generală a naţiunii române, Unirea ţărilor surori, era acum îndeplinită.”

Jurământul lui Alexandru Ioan Cuza

La 24 ianuarie 1859 colonelul Alexandru Ioan Cuza a fost ales Domn al Principatelor Unite. După alegere făcu înaintea Adunării următorul jurământ:

“Jur în numele Prea Sfintei Treimi şi în faţa Ţării mele, că voi păzi cu sfinţenie drepturile şi interesele Principatelor Unite, că voi fi credincios constituţiei în textul şi în spiritul ei, că în toată domnia mea voi veghea la respectarea legilor pentru toţi şi în toate uitând toată prigonirea şi ura, iubind deopotrivă pe cel ce m-a iubit şi pe cel ce m-a urât, neavând dinaintea ochilor mei, decât binele şi fericirea naţiei române. Aşa Dumnezeu şi compatrioţii mei să-mi fie ajutor”!

Fragmente din corespondenţa domnitorului Alexandru Ioan Cuza

Pe 21 octombrie, Alexandru Ioan Cuza îi scria lui Napoleon al III – lea, împăratul Franţei, referindu-se la reformele politice şi situaţia internă şi externă a ţării şi sprijinul Franţei. Iată un fragment din acea scrisoare:

“…Am fost destul de fericit să realizez unirea, visul secular al românilor, pentru a restitui ţării mele a cincea parte din teritoriul său uzurpat de călugării străini; am făcut dintr-un milion ţărani clăcaşi, un milion de proprietari şi cetăţeni. Am promulgat coduri, copiate după Codul lui Napoleon, care stabilesc realmente egalitatea tuturor în faţa legii şi drepturi egale pentru toţi în familie, care impun căsătoria civilă şi pun, frîu divorţului. Am dat drept de proprietate străinilor. Administraţia justiţiei, care lasă mult de dorit, s-a ameliorat sub influenţa Curţii de casaţie. Reorganizarea finanţelor noastre, supusă la încercări pe care le cred premature, n-a putut răspunde aşteptărilor mele; Curtea de conturi şi Casa de consemnaţiuni vor asigura reuşita reformelor devenite foarte urgente. Am făcut instrucţiunea primară obligatorie şi gratuită, am instituit sistemul zecimal, am creat spitale, şcoli pe care Maiestatea Voastră imperială a binevoit să le onoreze cu încurajările sale. Am mărit căile noastre de comunicaţii; am construit poduri care lipseau aproape peste tot; o linie de patru sute de kilometri de cale ferată este în construcţie, o alta va fi construită in primăvară. Sînt în preajma concesionării privilegiului unei Bănci naţionale, în sfîrşit, am voit ca forţele noastre naţionale să fie organizate în mod serios, capabile să menţină în orice ocazie liniştea internă, capabile să-şi ia în mod onorabil locul lor dacă împrejurările, întotdeauna posibile, ar ameninţa un imperiu pe care armatele Franţei l-au consolidat şi de soarta căruia destinele noastre sînt strîns unite.”

Comments

comments



1 Comentariu

  1. geo

    imi place ce am gasit …e exact ce.mi trebuie … 🙂




*