CODRIN DĂNILĂ: ,,Meseria de actor nu e ușoară. A trebuit să-mi bărbieresc picioarele, să repet mergând pe tocuri, am purtat ciorapi de damă și perucă. Așa am înțeles cât e de greu să fii femeie.‘

Publicat de Curierul de Iasi la data de 03/05/2018

Codrin este exponentul unei noi generații de actori. Dezinvolt, liber în simțiri, haios și în aceeași măsură profesionist în această meserie. Absolvent al Colegiului de Artă Octav Băncilă, a urmat Universitatea de Arte George Enescu și este angajat actor al Ateneului din Iași. Este membru fondator al Trupei de Teatru și Improvizație Idiot și se laudă cu numeroase colaborări cu trusturi media. Laconic spus, este un personaj…complex.

– Mulți dintre spectatorii care te-au urmărit pe scena teatrului sau la televizor au afirmat că la tine, în special în actul tău artistic, totul se amplifică! De ce crezi că unii îți spun asta?

– Fiecare actor are atuurile sale. Așa cum un actor poate fraza mai bine, altul arată mai bine, altul poate juca roluri mai serioase, așa eu sunt mai mult pe comedie, dar asta nu înseamnă că nu pot juca și dramă. Dar conformația mea, statura, fața mea de chinez, toate astea mă fac să merg pe rolurile comice. De asta probabil ies în evidență.


– Ești perceput ca actorul haios al scenelor serioase. Dincolo de aparențele teatrale, la tine un ochi plânge și unul râde?
– În timpul facultății am primit foarte multe roluri de comedie. Ei, ăla era ochiul care râde. Ochiul care plânge îmi cerea și roluri să le zicem serioase pentru publicul larg. Adică roluri dramatice. Am avut ocazia asta după angajare la Ateneul din Tătărași datorită unui foarte bun prieten de al meu, cunoscut actor și regizor ieșean, Radu Ghilaș, care m-a luat și m-a distribuit ca actor principal într-un rol serios. Fără nimic comic. Și după aia a început să-mi placă ideea să mi se confirme că pot face și dramă.
– Unul dintre rolurile preferate interpretate de tine este cel al guvernantei rele din Gaițele, comedia în trei acte a lui Alexandru Kirițescu. Deși e un rol de travesti, ți-ai intrat foarte bine în rol. E o fantezie de a ta?

– Ha ha ha, nu, nu e chiar așa. Într-adevăr e unul dintre rolurile mele preferate, l-am făcut cu drag, în facultate, la clasa doamnei Mihaela Arsenescu Werner care avea nevoie de cineva care să poată face un travesti. Și a avut încredere în mine și mi-a spus: ,,Hai, Codrin!’’ Este prima dată când mi-am bărbierit picioarele, ha ha.

– Te-ai simțit în largul tău în rol de travesti?
– M-am simțit bine. Să știi că nu e ușor. A trebuit să repet mergând pe tocuri, am purtat ciorapi, m-am învățat cu peruca. Am făcut unele sacrificii iar rolul zic eu că a ieșit pentru că multă lume mă ține minte din facultate cu acel travesti.
– Deci așa ai înțeles cât e de greu să fii femeie…
– Am înțeles mai demult. Am stat într-o casă de femei, ai mei s-au despărțit, așa că am stat cu bunica, dacă nu era bunica era mama și dacă nu era mama era sora. Și știu cât e de greu să fii femeie, de asta nici nu am învățat să gătesc.

– Este adevărat că în spatele ludicului și al comediei se ascunde un suflet sensibil si dramatic?

– Sensibil poate. Nu știu câtă lume știe, eu am suferit trei intervenții chirurgicale pe la 3 ani, la 6 ani și la 9 ani. Ultima intervenție a fost pe inimă. Am suferit de o boală care se numește tetralogie Fallot, adică aveam practic trei găuri în inimă. Apoi boala a devenit pentalogie pentru că abia în 1995 am reușit să mă operez. Până atunci nu exista tehnica necesară și nici corpul meu nu era dezvoltat. Poate acolo doctorul mi-a atins coarda sensibilă, a început să-mi vibreze inima și de asta am și vrut teatru!

– Ce te face în viață să sari în sus de bucurie?

– O reușită. Cum ar fi să-mi iasă un rol la intensitatea muncii depuse precum și atunci când, la finalul piesei, vin spectatorii și-mi spun că s-au simțit bine și-mi mulțumesc. Atunci normal că sar în sus de bucurie. Așa cum medicul tratează trupul, așa actorul poate trata sufletul.

– Dacă ești pus în situația de a ține un monolog despre Iași, ce ai spune?

– E un oraș plin de istorie. Aici poți citi dar poți și face istorie. Avem oameni în Iași care pot scrie istorie. De exemplu de șapte ani de zile trupa noastră, Idiot, scrie istorie. Suntem singura trupă de teatru din Moldova de acest gen. Și singurii care jucam aproape în fiecare săptămână, suntem prolifici. Și suntem și prima trupă de actori angajați ai Ateneului din iași.
– Fiind considerat de ceilalți drept programat genetic pentru improvizație, primești de la echipa redacției Curierul de Iași,  șase cuvinte: Curierul, Primărie, cetățean, teatru, oraș, actor. Am să te rog să improvizezi o frază care să le conțină pe toate șase.

– Mă plimb prin oraș de multe ori și trec prin fața Primăriei apoi dau de Teatru și-mi aduc aminte că sunt actor și ca un bun cetățean citesc Curierul.

– Ce modele ai din tagma actoricească de aici și de peste hotare?

– Preferații mei ca actori români sunt Horațiu Mălăele și pe locul doi e Marcel Iureș. Iar din străintate Al Pacino și Marlon Brando.
– Se spune că actorii sunt ființe înaripate, visătoare, le place viața dar pe măsura strălucirii lor pe scenă au și propriile umbre. Care sunt umbrele lui Codrin Dănilă?

– He he he, îmi plac femeile în general și duc o viață destul de boemă. Fiecăruia cred că-i place să se plimbe cu o femeie, să bea o bere, să se bucure de un film.

– Mesajul tău către ieșeni?

– S-a mai spus și se va mai spune: mergeți la teatru!

Un interviu realizat de Ciprian Moraru (Don Machiavelli)

 

Comments

comments

Categoria: interviu

Cuvinte cheie:



Nu sunt comentarii

Comentati acest articol!




*