Cele douăsprezece semne literare ale Iaşului – episodul 5

Publicat de Curierul de Iasi la data de 19/11/2010

Locuri pe care nu trebuie să le ratezi – Casele memoriale ale Iaşului

Curierul de Iaşi continuă seria de prezentări a caselor memoriale cu “Muzeul Vasile Alecsandri” şi Muzeul “Constantin Negruzzi”

Muzeul „Vasile Alecsandri” (Mirceşti-Iaşi)

Numindu-se adesea „sihastrul de la Mirceşti”, Alecsandri s-a mutat din vechea casă părintească din Iaşi, în casa construită între anii 1861-1867 sub supravegherea soţiei sale, Paulina Alecsandri.  Aici a trăit pînă la moarte şi tot aici şi-a scris o mare parte a operei. Casa a fost deschisă publicului în 1928 cu sprijinul Academiei Române.

Prin întreaga construcţie, prin cele cinci încăperi vizitabile şi holul generos, casa păstrează o ambianţă puternic reverberantă, înscriindu-se în tipologia „locuinţelor portret”. Manuscrise, cărţi în ediţie princeps, reviste, fotografii, tablouri, obiecte ilustrează aspecte importante din opera şi viaţa lui Alecsandri.

Mărturii privind copilăria, studiile la Paris, începuturile teatrului românesc, perioada descoperirii „nestematelor din popor”, romanticul episod al iubirii Alecsandri-Elena Negri, revoluţia de la 1848, exilul, Unirea de la 1859, căsătoria, Războiul de Independenţă de la 1877, participarea la concursul de la Montpellier – întîiul premiu internaţional de poezie acordat unui poet român, legătura sa cu „Junimea” şi „Convorbiri literare”, colaborările la revistele „Dacia literară”, „Foaie pentru minte, inimă şi literatură”, relaţia Alecsandri-Eminescu şi numeroase alte momente se regăsesc în expoziţia permanentă.

Impresionează în mod deosebit atmosfera de epocă din încăperile în care sînt expuse mobile, obiecte de care s-a slujit – suvenire adunate prin călătoriile sale, cufărul de voiaj întrebuinţat în perioada în care era ministru plenipotenţiar al României în Franţa (1885-1890), cutia cupei acordată pentru Cîntecul Gintei Latine, bicornul, divanul turcesc etc.
În parcul din curtea casei se află mausoleul scriitorului, construit de Academia Română în 1928, după proiectul arhitectului Ghica-Budeşti şi pictat de Paul Molda în stitul vechilor ctitorii voievodale din Moldova.

Muzeul „Constantin Negruzzi” (Trifeşti-Iaşi)

În imediata vecinătate a Prutului, la Hermeziu, com. Trifeşti, jud. Iaşi, la circa 40 de km. de municipiul Iaşi se află conacul familiei Negruzzi. Casa a aparţinut mai întîi lui Dinu Negruţ – tatăl scriitorului, primită ca zestre, în 1807, cînd se căsătoreşte cu Sofia Hermeziu -, apoi fiului acestuia Constantin.

De această casă îşi leagă numele cîteva nume de rezonanţă ale culturii româneşti: Constantin Negruzzi (1808-1868), membru al Academiei Române chiar de la înfiinţare, preşedinte al Eforiei Iaşilor, director, în cîteva rînduri, al Visteriei Moldovei, efor al şcolilor, codirector al Teatrului Naţional (împreună cu M. Kogălniceanu şi V. Alecsandri), ministru al finanţelor, părintele nuvelei istorice româneşti (Alexandru Lăpuşneanu); Iacob Negruzzi (1842-1932), scriitor, preşedinte şi vicepreşedinte al Academiei Române, unul din cei cinci fondatori ai Societăţii „Junimea”, secretar perpetuu al „Convorbirilor literare”, mai bine de un sfert de veac; Leon C. Negruzzi (1840-1890), scriitor, fost primar şi prefect de Iaşi; generalul Mihai L. Negruzzi (1873-1958), memorialist, fost primar de Iaşi şi rezident al ţinutului Prut, în 1938; Ella L. Negruzzi (1876-1949), prima femeie avocat din România; Leon (Bob) M. Negruzzi, scriitor de limbă franceză, tradus şi la noi, el însuşi traducător în franceză a numeroase pagini de lite-ratură românească, împreună cu urmaşii acestora, dintre care unii locuiesc astăzi în ţară (Irina Fotiade) sau în Germania (Ioanna Rosetti şi fiica acesteia Catinca Gherghel), în Franţa (Dana Petrişor-Konya), acestea fiind şi principalele donatoare.

Casa, inaugurată ca muzeu la 7 octombrie 1995, i-a avut ca oaspeţi, de-a lungul timpului, pe Mihalache Sturdza, Al. I. Cuza, V. Alecsandri, M. Kogălniceanu, P. P. Carp, majoritatea scriitorilor junimişti şi reputaţi actori ai Teatrului Naţional ieşean, muzicieni ca Eduard Caudella, în prezenţa căruia cei doi fraţi, Leon şi Iacob, cîntau la pian şi flaut.

Muzeul Literaturii Române din Iaşi a restaurat casa în anii 1993-1995, reconstituind muzeografic viaţa şi activitatea acestei familii de cărturari.

În aceste locuri pot fi admirate şi alte construcţii ale membrilor familiei: biserica, şcoala (ctitorită de Iacob în 1870 şi vizitată de M. Eminescu – revizor şcolar în 1875), sediul vechii primării, precum şi plopii bicentenari ocrotiţi etc.

Muzeul a fost nominalizat între altele 65 din întreaga Europă, de către Fundaţia EMYA din Bristol pentru Premiul Muzeului European al anului 1996.

Comments

comments



Nu sunt comentarii

Comentati acest articol!




*