Cele douăsprezece semne literare ale Iaşului – episodul 4

Publicat de Curierul de Iasi la data de 12/11/2010

Curierul de Iaşi continuă seria de prezentări a caselor memoriale cu Muzeul Sfântul Ierarh Dosoftei – Mitropolitul şi Muzeul Nicolae Gane.

Muzeul „Sfântul Ierarh Dosoftei – Mitropolitul”

Casa “Dosoftei” este muzeul care se ocupă, în cadrul Muzeului Literaturii Române, de literatură română veche. Ea se află în cea mai veche parte a oraşului, în preajma curţii domneşti, astăzi vis-a-vis de biserica Domnească şi Palatul Culturii (Complexul Naţional Muzeal “Moldova”) şi nu departe de Biserica “Trei Ierarhi” – sediu al primei tiparniţe din Moldova în perioada lui Vasile Lupu şi a lui Varlaam.

Dosoftei a învaţat la Iaşi, probabil la Colegiul întemeiat în 1640 la mănăstirea “ Sf. Trei lerarhi”, apoi la şcoala Fraţiei ortodoxe din Lvov, unde a făcut Studii umaniste şi de limbi. Cunoştea limba elenă, latina, slavona şi polona. Datorită relaţiilor sale cu patriarhul Moscovei şi cu Nicolae Milescu, aflat acolo, a adus din Rusia un teasc de tipografie cu litere, cu care a tipărit la Mitropolia din Iaşi, în româneşte, principalele cărţi liturgice, unele traduse de el însuşi. Călugărit la Probota (c. 1648), sub numele Dosoftei, a fost ales episcop la Huşi (1658 – 1660) şi Roman (1660 – 1671), apoi mitropolit al Moldovei (1671-1674 şi 1675 – 1686). A fost unul dintre cei mai mari cărturari din istoria română, fiind primul poet naţional, primul versificator al Psaltirii în tot Răsăritul ortodox, primul traducător din literatura dramatică universală şi din cea istorică în româneşte, primul traducator al cărţilor de slujbă în româneşte în Moldova. Clădirea actualului muzeu este considerată una dintre cele mai vechi construcţii din Iaşi, fiind atestată documentar în perioada lui Antonie-vodă Ruset şi a cărturarului şi a mitropolitului Dosoftei, intre 1673 şi 1679. Într-o primă fază, documentele semnalează clădirea ca făcând parte dintre anexele curţii domneşti, după mutarea capitalei de la Suceava la Iaşi.

Până în anii 1686 clădirea adăposteşte tiparniţa mitropolitului Dosoftei. Aici au fost tipărite cărţi, a căror contribuţie, în procesul de extindere a folosirii limbii române în instituţiile de cult, este de mare importanţă. Spaţiul de expunere cuprinde trei încăperi: două la parter şi una la etaj. Exponatele sunt oferite vizitatorului în asa fel încât este demonstrat modelul de circulatie şi interferenţă cu celelalte regiuni ale ţării. Datorită acestui criteriu de expunere este mai simplu de urmărit evoluţia în dezvoltarea literaturii române vechi la Iaşi, centru spiritual al Moldovei. Numai astfel este motivată prezenţa în expoziţia permanentă a unor mărturii de veche limbă românească de circulaţie în teritoriile locuite de români (indiferent de locul tipăririi sau copierii lor).

Muzeul „Nicolae Gane”

Casa „N. Gane” funcţionează cu două secţiuni: Memorialul „N. Gane” şi Muzeul Administraţiei Publice a oraşului Iaşi. Integrarea, parţială, a casei scriitorului N. Gane în circuitul cultural muzeal s-a realizat la 13 octombrie 1993.
Casa „N. Gane”, construită în secolul al XIX-lea, este situată într-o zonă privilegiată a Iaşului, în vecinătatea altor clădiri locuite odinioară de boieri cu nume ilustre.

Acum, Memorialul „N. Gane” sugerează atmosfera preocupărilor şi climatul în care a trăit patronul spiritual al acestui edificiu. Nicolae Gane (1838-1916) a intrat în literatură ca nuvelist, ca un remarcabil povestitor şi memorialist al epocii sale. A fost, de asemenea, un foarte preţuit politician – deputat, primar, preşedinte al Senatului României şi ministru.
Valoarea literară a creaţiei lui N. Gane a fost recunoscută prin primirea lui în Academia Română.

Amplasarea Muzeului Administraţiei Publice a oraşului Iaşi în Casa „N. Gane” ilustrează o dublă realitate. În fruntea Primăriei oraşului s-au aflat numeroase personalităţi culturale: scriitori, istorici, oameni de ştiinţă. Dintre aceştia N. Gane a ocupat funcţia de primar al Iaşului în cinci legislaturi (1872-1876, 1881, 1887-1888, 1896-1899, 1907-1911). Un memorialist al epocii nota că a fost „un excelent primar”.

De primariatul lui N. Gane sunt legate o seamă de înfăptuiri edilitar-istorice: aducţiunea apei potabile pentru Iaşi de la Timişeşti, inaugurarea actualului edificiu al Teatrului Naţional “V. Alecsandri” (al cărui ctitor este şi V. Pogor, alt mare primar al urbei), asfaltarea centrului oraşului, construirea uzinei electrice şi introducerea tramvaiului electric, amenajarea peisagistică de la Rîpa Galbenă ş.a.

Dintre primarii şi eforii ieşeni intraţi în istoria culturii noastre, cităm şi alte cîteva nume de referinţă nu doar pentru Iaşi: Costache Negruzzi, D. Gusti (desemnat primar de cinci ori), Th. Codrescu, T. Burada, Teodor Tăutu, Scarlat Pastia, Leon Negruzzi, Vasile Pogor, Ioan G. Diamandi, Matei B. Cantacuzino, Gheorghe G. Mârzescu, Mihai Negruzzi, Petru Pogonat, Eugen Herovanu, Osvald Racovită, Petru Bogdan.

În perspectivă, Muzeul Literaturii Române din Iaşi preconizează ca în Casa „N. Gane” să fie concretizate două proiecte culturale de referinţă pentru specificul Iaşului: Centrul de muzeologie literară şi Muzeul instrumentelor de scris.

Comments

comments



Nu sunt comentarii

Comentati acest articol!




*