Bobi Dumitraș: ,,Sunt artist, compozitor, comediant, dacă învăț să pun gresie și parchet am să fiu român complet!’’

Publicat de Curierul de Iasi la data de 19/04/2018

Au făcut furori începând cu anii 2001 prin muzica lor plină de sarcasm, umor și fină ironie. Fără Zahăr a fost printre primele trupe moldave care au cucerit România cu un stil muzical unic: un reușit melanj de hip hop, rock și folk alternativ care nu reflecta viața dură de cartier, ci parodia cu inteligență și umor viața rurală a românilor acelor vremuri.

-Bobi, v-ați lansat pe orbita showbizului în 2001 la cenaclul Moldavia de la Casa de Cultură a Studenților Iași, în 2003 ați scos primul album Amenintarea Faitonului și celebra piesă Săndel, în 2004 ați început colaborarea cu Suplimentul de Cultură apoi ați lansat un nou album, Neamul lui Peneș Ești general manager la Fără Zahăr și te-ai apucat de stand-up comedy. Eu cu cine stau de vorba acum: cu Bobi de la Fără Zahăr sau cu Bobi de la stand-up comedy?

– Acum stai de vorbă cu același Bobi Dumitraș pe care-l știi de ani de zile: artist, compozitor, umorist, comediant, aș putea spune că încă învăț să pun gresie și parchet ca să fiu un român complet.

-Când urci pe scena de stand-up comedy, te disociezi complet de Bobi de la Fără Zahăr?

 -Nu că mă disociez, dar în muzica ești un interpret, chiar dacă ți-ai compus tu propriile melodii. În stand-up ești doar un om cu microfon, trebuie doar să-ți creezi un personaj care să-și facă treaba 50-60 de minute în care să încerce să cucerească încrederea publicului. Fenomenul ăsta de stand-up e clar inevitabil puțin mai vulgar decât ce va face vreodată Fără Zahăr. Noi suntem un produs cuminte care se adresează și părinților și copiilor lor. Stand-up comedy atacă tabuuri, sparge tipare, dar comediantul nu vorbește totuși mai urât decât vorbești acasă cu prietenii tăi.

-Ce faci când nu râde nimeni la un show? Ți s-a întâmplat așa ceva?

-Când nu râde nimeni, urc eu pe scenă. Se poate întâmpla, orașele diferă mult ca și calitatea publicului, și nu mă refer că unii sunt mai deștepți și alții mai puțin deștepți, depinde de fiecare în ce mediu cultural se dezvoltă și la ce fel de umor rezonează de obicei. Dacă-i dai unui om o viață întreagă să mănânce friptura de vită, poate nu va mânca mămăligă cu brânză.

-Și atunci te pregătești dinainte, studiezi structura lor socială, mediul cultural în care s-au dezvoltat ei?

N-ai cum! Se întâmplă să merg într-un weekend în 4 orașe, joi, vineri, sâmbătă și duminică! Cum fac? Îmi trimit dinainte înaintașii, openerii, apoi văd cum reacționează lumea la ei și îmi dezvolt discursul cu glume astfel încât să-I aduc mai aproape de partea mea.

-Cine are mai mult suces, Bobi de la Fără Zahăr sau Bobi de la stand-up?

Bobi de la Fără Zahăr este un artist consacrat, are atâția ani în spate, Bobi de la stand-up încă are de muncit mult ca să confirme. Din fericire s-a produs un fel de bum de imagine prin prezența la respectiva emisiune-concurs de umor. Asta am și urmărit. Mergi acolo, îți asumi un risc, un risc chiar foarte mare, dar și când se pupă, e cum spune englezu: ,,It pays.’’ Dar merită, dacă îți atingi scopul, atunci în orice oraș din țară mergi, pui afișul, îți faci promovarea, lumea știe că ești ăla de pe sticlă. Și își manifestă măcar curiozitatea de a veni să te vadă.

-Manager la Fără Zahăr, cântăreț, scriitor, comediant. Next level?

Next level-ul l-am atins azi când în sfârșit mi-am tuns iarba în curte. Nu știu ce urmează, tot timpul mă așteaptă noi provocări și noi proiecte. Să nu uităm că am scris muzica de teatru, împreună cu Bobo am lucrat la o piesă de teatru numită ,,Familia Fără Zahăr’’ montată sub Teatrul Mic din București, în regia lui Radu Apostol și această piesă a fost nominalizată la Festivalul Național de Teatru 2017. Îmi doresc tare mult să aducem și-n Iași această piesă de teatru. Noi nu cântăm în ea, doar am scris versurile și muzica. Sunt actori normali, profesioniști, și zic că o piesă care a fost nominalizată în cadrul Festivalului Național de Teatru merită adusă în Iaș

-Ce-ți place la Iași și ce nu-ți place?

Îmi place tot. Pentru un copil ajuns din Dorohoi, Iașul avea tot ce aveam nevoie. Și mediul cultural și mediul de dezmăț, pentru că nu se poate una fără alta, e foarte greu să spun că ceva nu-mi place, așa cârcotaș e foarte ușor să fii. Văd de la an la an cum se modifică și cum se dezvoltă. Nu simt niciun regres. Nu-mi place traficul, dar poate e și vina mea. Ce caut pe stradă cu mașina?

-Ce pasiuni secrete ai?

Pasiunile mele secrete sunt cele care vor rămâne secrete. Sunt pasionat de pescuit dar dacă ar fi toți pescarii ca mine, peștii ar duce-o foarte bine. Sunt extrem de ghinionist. Fac sistem ,,catch and release’’ în tigaie. Îmi place fotbalul și nu știu de ce, oricât de mult m-aș uita pe Eurosport, nu reușesc să slăbesc.

-Dacă ai sta față în față cu Bobi adolescentul, ce i-ai spune?

I-aș spune băi continuă să te stresezi că va fi bine! Continuă să fii altfel, să te simți ciudat în comparație cu media, că ciudățenia și felul de a fi altfel vor fi răsplătite într-o zi.

-Spune-ne două-trei defecte de-ale tale!

În primul rând încrederea prea mare în oameni, ha ha ha! Din cele trei sute pe care le am, îl aleg pe cel pe care îl au toți artiștii, sentimentul valorii de sine, îl capeți și-l menții atât timp cât primești confirmarea din exterior, din partea publicului. Mai sunt leneș uneori, adică sunt bărbatul căruia dacă-i aduci aminte la fiecare 6 luni că are ceva de făcut, după un an jumate probabil că va face.

 

Un interviu de Ciprian Moraru (Don Machiavelli)

Comments

comments



Nu sunt comentarii

Comentati acest articol!




*