Beatrice Rancea: “Cel mai important este publicul!”

Publicat de Curierul de Iasi la data de 03/03/2016

În luna mai, Beatrice Rancea împlineşte cinci ani de când conduce Opera Naţională Română din Iaşi, transformând-o în cea mai cunoscută şi frecventată instituţie culturală la ora actuală. Artistă a dansului, Beatrice Rancea a invitat publicul ieşean la un “pas de deux” către împlinirea sufletească prin arta lirică, cucerindu-l prin eleganţa şi rafinamentul care transpar din fiecare apariţie publică a sa.

Rancea bun 2

Curierul de Iaşi: – Anul acesta împliniţi cinci ani de când conduceţi Opera Naţională Română din Iaşi. Cum vi s-a părut că a trecut această perioadă de timp? A fost mai greu decât v-aţi fi închipuit?

Beatrice Rancea: –  Este foarte dificil să vii într-o instituţie despre care, practic, nu se mai auzise dacă mai există. A fost mai greu decât mă aşteptam. Îmbucurător a fost însă că publicul şi imaginea instituţiei au apărut în spaţiul Iaşului, şi nu numai, mai devreme decât se aştepta toată lumea. Am început să existăm ca Opera Naţională Română din Iaşi mult mai devreme decât se preconiza. Cunoscuţii nu erau atât de optimişti că voi obţine atât de rapid impunerea Operei. E drept, aveam un brand în spate, dar nimeni nu se aştepta ca, în primii doi ani, să avem un boom de imagine atât de mare. La evaluarea pe care am avut-o după patru ani de manageriat, am ajuns la concluzia că s-au făcut lucruri extraordinare. Numeric vorbind, avem zece premiere mari, zece montări de spectacole de balet. Pentru patru ani, în condiţiile în care nu am avut cel mai mare buget din ţară, nu am avut scena ori de câte ori ne-am dorit-o, neputând repeta pe cât ne-am dorit, rezultatele sunt extraordinare. Cu un colectiv nu foarte numeros şi cu bani nu foarte mulţi, am reuşit să facem lucruri impresionante.

Rancea bun 3

C.I.: – Consideraţi că manageriatul domniei voastre de la Opera din Iaşi reprezintă cel mai de succes proiect al dumneavoastră? Vă simţiţi împlinită la cârma colectivului operei ieşene?

B.R.: – Din punct de vedere managerial, este o mare reuşită pentru mine. Ce-i drept, eu sunt un om nemulţumit şi de mine ca artist. Şi pe scenă când ies, am senzaţia că aş fi putut face mai bine. Şi când regizez, la fel. În condiţiile date, sunt mulţumită de tot ceea ce am realizat.

 

C.I.: – Cine vă oferă feedbackul care vă dă convingerea că sunteţi pe un drum bun? Critica, publicul?

B.R.: – Nici ca regizor nu am montat pentru critică. Singurul mod de a mă raporta a fost în primul rând să urmăresc reacţia publicului. Aici ar trebui s-o spunem pe cea dreaptă şi vorbesc de teatru: au fost piese foarte premiate, foarte elogiate de critica de specialitate, şi s-au jucat de trei – patru ori, iar alte spectacole sunt nebăgate în seamă sau despre care nu se scrie măgulitor, şi iată că au făcut săli arhipline ani de zile. Pentru mine, cel mai important este publicul, cel care vine mereu la spectacole şi cu care avem uneori discuţii mai neplăcute pentru că nu găseşte întotdeauna bilete la spectacolele noastre.

Rancea Bal

C.I.: – Discuţia noastră are loc imediat după spectacolul de teatru – dans Bal, în care deţineţi rolul principal. Revenirea pe scenă în postura care v-a consacrat, de artistă a dansului, reprezintă pentru dumneavoastră o eliberare de toată încărcătura birocratică pe care o presupune funcţia de manager? Ce sentimente vă trezesc scena, cabina de machiaj, febra spectacolului?

B.R.: – În momentul în care ajung în perioada de repetiţii, şi ajung tot mai greu pentru că am foarte mult de lucru la birou, îmi reproşez ce mi-a mai trebuit să mai şi dansez. Dar atunci când ajung în sala de balet şi în faţa publicului, mulţumirea sufletească este imensă. Energia pe care o preiau la sfârşit din reacţia spectatorilor mă încarcă extraordinar.

 

C.I.: – Sunteţi percepută ca o persoană foarte intransigentă, autoritară, puternică. Pe de altă parte, sunteţi o foarte mare iubitoare de animale, în special de câini, ceea ce implică o anumită vulnerabilitate sentimentală. Ce ar trebui să facă un om ca să vă câştige încrederea? Ce apreciaţi şi ce vă dezamăgeşte la cei din jur?

B.R. (zâmbeşte) : – Mie îmi place orice animăluţ, nu numai câinii. Cât priveşte oamenii, cel mai important pentru mine este să-şi facă treaba, fiecare pe domeniul pe care este angajat sau chemat să lucreze în această instituţie. Este important să se dedice instituţiei, să fie cu sufletul alături de noi, cei care încercăm să ducem Opera din Iaşi acolo unde, de fiecare dată, am spus că merită un loc mult mai bun decât îl avea înainte. Să fie fidel şi să fie devotat acestei instituţii. Dacă aş avea probleme personale cu cineva, asta nu ar implica activitatea sa artistică. Atâta timp cât un om îşi face treaba cât mai bine pe scenă, este singurul lucru care mă interesează pe mine, ca manager. Importantă este calitatea artiştilor, spectacolelor, a produsului cu care ne prezentăm în faţa publicului. Dacă aş avea un prieten foarte bun sau o rudă care nu ar performa şi ar exista artişti mai buni decât el, evident, acea persoană nu ar intra pe scenă, oricât de buni prieteni am fi. Important este să fii cât poţi de bun, fie maşinist, creator de costume, sau interpret, şi în momentul acela facem echipă. Apreciez foarte mult la invitaţii sau colaboratorii Operei loialitatea faţă de instituţia care i-a angajat, care i-a invitat.

Bal spectacol

C.I.: – Nu s-ar putea spune că aveţi prea mare largheţe în abordarea administrativă. De obicei, artiştii sunt mai boemi…

B.R.: (zâmbeşte) – Ca manager, nu am voie să fiu boem. Dar îi ajut pe artişti să fie boemi. Eu urmăresc doar calitatea şi antrenamentul lor. Ăsta este motivul pentru care la solişti, balet şi orchestră, am adus multe nume noi şi importante din ţară şi străinătate pentru a avea repere de urmat şi a învăţa prin masterclasurile pe care le-am organizat.

 

C.I.: – Prin spectacolele pe care le organizaţi anual în parcul de la Teatru sau pe pietonal, aţi adus arta lirică în mijlocul unor oameni care, probabil, n-au fost niciodată la o reprezentaţie de operă, percepând-o drept apanajul unui public elitist. De ce ar trebui să vadă cineva un spectacol de operă? Ce aduce în plus opera faţă de, să spunem, teatrul sau cinematograful?

B.R.: – În primul rând, spectacolul de operă îţi umple sufletul cu muzică de calitate. Opera se adresează în mod special sufletului, emoţiilor, ochiului, pentru că reprezentaţiile de operă sunt foarte spectaculoase vizual. Pe de altă parte, avantajul spectacolelor de operă şi balet este, evident, muzica. Muzica este cea care leagă oamenii de Dumnezeu, şi, aşa cum spunea Nietzsche, este cea mai pură dintre arte.

Bal final

C.I.: – Ştiu că aveţi un program foarte încărcat, fiind prezentă 12 ore pe zi în mijlocul artiştilor de la Operă. Mai aveţi timp să participaţi la viaţa culturală a oraşului, să mergeţi la diverse evenimente, să vă faceţi prieteni?

B.R.: – Iubesc foarte mult Iaşul. Din păcate, ies mai puţin decât mi-aş dori. Am primit invitaţii la absolut tot ceea ce s-a întâmplat în viaţa culturală ieşeană, m-am bucurat şi am mulţumit pentru ele, dar, din nefericire, nu le-am putut onora. Dacă n-am de lucru în birou, am de lucru la repetiţii. Când mai am timp, mă duc în sala de balet să mă antrenez şi să dansez. În general, cei care-şi dedică timpul meseriei, în special de Operă, trebuie să facă un antrenament deosebit până a ajunge în repetiţii. Pe de altă parte, performanţa nu ţi-o poţi întreţine decât antrenându-te, de multe ori fără pauze. Probabil că disciplina de a munci non-stop îmi vine din balet.

Comments

comments



Nu sunt comentarii

Comentati acest articol!




*