Basarab Nicolescu: „Sfatul meu tinerilor se rezumă în trei cuvinte: credinţă, conştiinţă şi dragoste”

Publicat de Curierul de Iasi la data de 22/11/2018

Personalitate enciclopedică, Basarab Nicolescu este unul dintre cei mai cunoscuţi şi titraţi intelectuali români. Academician, filosof, fizician şi profesor, Basarab Nicolescu impresionează prin cariera sa prodigioasă, recunoscută pe plan internaţional prin numeroase premii şi distincţii. Cetăţean de Onoare al Municipiului Iaşi din 2006, domnia sa va primi vineri, 23 noiembrie 2018, titlul de Doctor Honoris Causa al Universităţii Naţionale de Arte „George Enescu” din Iaşi.

– Suntem în anul aniversării Centenarului, prilej pentru reafirmarea, prin diferite forme de exprimare publică, a identităţii naţionale. În acelaşi timp, încep să apară opinii care privesc apartenenţa României la Uniunea Europeană ca pe un statut de vasalitate, cerând, mai mult sau mai puţin voalat, ieşirea din acest organism politic şi economic. Cum vedeţi acest curent eurosceptic tot mai manifest în România? Suntem oare cu adevărat dezamăgiţi de Europa, avem motive să fim aşa?

-Nu avem motive să fim dezamăgiţi de Europa. Locul României a fost şi rămâne în Europa.

Povestea cu „vasalitatea” a fost inventată de corupţi, care încearcă să îşi apere, cu orice preţ, privilegiile, chiar şi împotriva României.

Identitatea naţională nu este în contradicţie cu identiatea europeană.

Este adevărat că Europa traveresează o perioadă de criză, datorită, pe de o parte, schimbării radicale de atitudine a autorităţilor americane şi, pe de altă parte, ascensiunii curentelor populiste şi demagogice în unele ţări din Europa, care nu sunt decât o moştenire perversă a peroadei totalitare din ţările din Estul Europei. Dar tocmai în această perioadă de criză, România trebuie să îşi manifeste deplina solidaritate cu Uniunea Europeană. Desprinderea de Uniunea Europeană va duce la pieirea României.

Sunteţi primul român medaliat cu aur al primei Olimpiade Internaţionale de Matematică, eveniment petrecut la Braşov, în 1959. Mărturiseaţi într-un interviu că această performanţă nu s-a bucurat de o vizibilitate mediatică pe măsură. Astăzi, reuşitele olimpicilor români tind să se piardă într-un ocean de informaţii inutile. La fel, manifestările elitelor culturale, academice, ştiinţifice rămân marginalizate în spaţiul mediatic. Să nu aibă România apetenţă pentru promovarea valorii intelectuale? Cum ar putea fi schimbat raportul subunitar dintre consistenţa academică a discursului public şi vedetismul ieftin, repede perisabil, al potentaţilor zilei?

– Românii au mare apetenţă pentru promovarea valorii intelectuale. Dar oamenii politici de astăzi nu sunt, cu puţine excepţii, interesaţi de cultură. Este groaznic să constaţi ce limbă română deformată, prostituată, vorbesc unii lideri politici. Raportul dintre consistenţa academică a discursului public şi vedetismul ieftin va fi schimbat doar atunci când străluciţii tineri români, atât de curtaţi în străinătate, vor ajunge la conducerea ţării. Trebuie mare răbdare, vigilenţă şi persistenţă.

-Biografia domniei voastre este copleşitoare, titlurile academice, lucrările publicate, prezenţele în viaţa ştiinţifică internaţională fiind atât de numeroase, încât devin aproape imposibil de inventariat. Dintre toate distincţiile primite, v-aş ruga să ne oprim la doar două: titlul de Cetăţean de Onoare al Municipiului Iaşi şi cel al comunei Păcureţi, localitatea natală a domniei voastre. Copil fiind, în Păcureţi aţi trăit primele experienţe ale lecturii. Cum vă imaginaţi că va decurge viaţa dumneavoastră, la acea vreme? De asemenea, vă rog să-mi vorbiţi despre modul cum percepeţi Iaşiul, nu neapărat prin prisma dimensiunii sale academice.

-Nu îmi imaginam viaţa mea în nici un fel. Trăiam în prezent, în cultul muncii şi efortului. Dar influenţa esenţială asupra vieţii mele a fost exersată de câteva exemple şi prezenţe tutelare: străbunicul meu Andrei Nicolescu-Păcureţi în timpul copilăriei, profesorul meu de matematică Ion Grigore în timpul liceului şi marele lingvist şi editor Alexandru Rosetti în timpul studenţiei.

Legătura mea cu Iaşiul este veche, primul titlu de Doctor Honoris Causa atribuindu-mi-se în anul 2000 la Universitatea Alexandru Ioan Cuza, cu ocazia celebrării centenarului naşterii lui Stéphane Lupasco. Aici am avut şi am prieteni apropiaţi, precum marele poet Cezar Ivănescu, regretatul Prof. Univ. Tiberiu Brăilean, Prof. Univ. Simona Modreanu, Cassian Maria Spiridon, directorul revistei „Convorbiri literare” şi Conf. Univ. Cristian Ungureanu, un veritabil continuator al operei lui Matila Ghyka. Este desigur semnificativ că sunt membru al Filialei Iaşi a Uniunii Scriitorilor. Printr-o extraordinară coincidenţă celebrez 50 de ani de la stabilirea mea în Franţa în ziua când voi pleca din Iaşi spre Paris.

-Aveţi o viaţă foarte activă, călătorind în întreaga lume, participând la numeroase dezbateri, simpozioane, congrese de o largă audienţă atât în rândul specialiştilor, dar şi al publicului obişnuit. Prin urmare, o prodigioasă experienţă de viaţă. Care este secretul imensei pasiuni pentru cunoaştere pe care aţi manifestat-o dintotdeauna? Ce i-aţi spune unui tânăr aflat încă pe băncile şcolii, expus unei societăţi tot mai consumiste, lipsite de repere valorice reale?

– Secretul pasiunii mele devorante pentru cunoaştere este legătura permanentă cu Sfântul Duh, care s-a stabilit în mine din momentul când am fost iniţiat, copil fiind, în religia ortodoxă de către Părintele Galeriu, pe atunci preot la Ploieşti.

Sfatul meu tinerilor se rezumă în trei cuvinte: credinţă,  conştiinţă şi dragoste.

Un interviu de Gabriel Andronache

 

Basarab Nicolescu, o biografie impresionantă

Născut la 25 martie 1942, Basarab Nicolescu este primul român care a câştigat medalie de aur în istoria Olimpiadei Internaţionale de Matematică, performanţa fiind înregistrată la Braşov, în 1959. Ulterior, a absolvit cursurile Liceului „I.L. Caragiale“ din Ploieşti şi apoi pe cele ale Facultăţii de Fizică a Universităţii din Bucureşti, unde, de altfel, rămâne în postura de asistent, după ce a impresionat cu lucrarea sa de licenţă dedicată teoriei cîmpurilor şi particulelor elementare.

În 1965 obţine titlul de doctor, iar în 1968 pleacă la Paris cu o bursă a guvernului francez, nu înainte de a lansa cartea Ion Barbu – Cosmologia “Jocului secund”. La începutul anilor 70 se angajează la Centrul Naţional de Cercetare Ştiinţifică – Institutul de Fizică Nucleară. În 1972, susţine cu brio a doua teză de doctorat. Deţine numeroase posturi universitare şi în cercetare în instituţii prestigioase precum Lawrence Berkeley Laboratory – SUA, Brown University – SUA, University of London, School of Political Studies RANDA – Spania, University of Gerona – Spania. Basarab Nicolescu este profesor la Universitatea Babeş – Bolyai din Cluj-Napoca, preşedinte al Centrului Internaţional de Cercetări şi Studii Transdisciplinare (CIRET) şi membru de onoare al Academiei Române. Domnia sa este Doctor Honoris Causa al Universităţilor „Al. I. Cuza” din Iaşi (2000), Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca (2008), Universitatea “George Bacovia” din Bacǎu (2008), Universitatea “Vasile Goldiş” din Arad (2011), Universitatea Veracruzana (Mexic) (2011), Universitatea din Craiova (2015), Universitatea Ovidius din Constanţa (2018), dar şi Cetăţean de Onoare al oraşelor Cluj-Napoca, Iaşi şi Ploieşti. Opera academicianului Basarab Nicolescu se concretizează în peste 130 de lucrări ştiinţifice de specialitate şi în numeroase cărţi şi sute de lucrări privind transdisciplinaritatea, toate citate în întreaga lume.

Comments

comments



Nu sunt comentarii

Comentati acest articol!




*