Nu peste mult timp va fi Ajunul Crăciunului şi Moşul va sosi cu daruri. Fericiţi, copiii îl vor întâmpina, cântându-i cu voioşie: „Moş Crăciun cu plete dalbe/ A sosit de prin nămeţi!”, şi-i vor deşerta traista.
În unele case se vor aprinde luminile bradului şi se va auzi, probabil, străvechiul colind german: „O, brad frumos, o brad frumos,/ Cu cetina tot verde./ Tu eşti copacul credincios,/ Ce frunza nu şi-o pierde./ O, brad frumos,/ o brad frumos.” Cântat în româneşte ori poate chiar `n nemţeşte, cum a fost înregistrat pe la 1819 de organistul Joachim August Zarnack, din Leipzig: „O Tannenbaum, o Tannenbaum,/ Wie treu sind deine Blätter!” Şi vor urma petreceri.
Seara Ajunului de odinioară era a tihnei şi smereniei, lipsită de brazi. În odaia înmiresmată cu un mănunchi de busuioc şi luminată de candela ce pâlpâia sub icoane sau de o lumânare ce clipocea într-un sfeşnic, străbunii aşteptau în pioşenie s-audă la ferestre clinchetele de clopoţei şi glasurile cetelor de colindători şi stelari ce vesteau cu glas îngeresc naşterea lui Isus Hristos. Îi întâmpinau cu bucurie, dăruindu-le colaci, covrigi, mere, nuci, scoruşe, bănuţi. Oraşul şi satele fiind pline de copii, răsuna văzduhul de colinde şi cântece de stea. Păstrate în memoria trăirilor strămoşeşti, dădeau farmec de neuitat Nopţii Sfinte a Naşterii Mântuitorului, inspirând gingaşe versuiri şi nostalgice evocări.
„Nimeni nu ne mai bate la uşă să ne pună pe urma magilor”
Socotind că o întâlnire cu unele dintre acestea ne-ar aduce câteva clipe din romantismul Sărbătorii de demult , ne-am propus să-l întâlnim pe domnului profesor universitar Doctor Docent Gavril Istrate, filolog şi lingvist „cel mai în vârstă românist”, trecut peste hotarul vârstei de 97 de ani şi autorul a vreo 700 de studii, articole şi lucrări din domeniul lingvisticii, filologiei, literaturii şi al unei duioase şi bogate culegeri literare închinate Crăciunului. Cerându-i, la telefon, permisiunea unei vizite, am pornit spre Păcurari unde locuieşte şi, parcurgând strada Garabet Ibrăileanu ce-a luat locul uitatului Fundac Buzdugan, numit „Varlam” în duiosul roman cu acelaşi nume al lui Ionel Teodoreanu, m-am oprit la intrarea blocului numărul 10. Sunând, am fost invitat `n biroul cu pereţii dublaţi de cărţi, reviste, manuscrise al domnului profesor şi l-am rugat să ne evoce geneza lucrării Domniei Sale şi câteva din paginile închinate Nopţii Sfinte.
„Aşteptăm cu nerăbdare Crăciunul cum îl aşteptam în copilărie şi l-am dori întocmai ca atunci. În ultima vreme, la Iaşi cel puţin, aproape nu ştim că se apropie Crăciunul. Nimeni nu ne mai bate la uşă să ne pună pe urma magilor călăuzindu-se după o stea. Pe copii nu i-am mai auzit colindând; zadarnic i-am aşteptat. Seara Crăciunului nu se deosebeşte cu nimic de celelalte seri. Trăim marele eveniment doar în amintire şi mă mângâi parcurgând anume pagini de literatură.”
Astfel s-au adunat notele volumului căruia i-a dat titlul „Crăciunul de altădată”, aflat pe masă alături de altele, cu gândurile literare ale Sărbătorii. Între ele era şi acel cu colindul pe care i l-a trimis „mămuca” „tătucăi” (domnului profesor) – rapsodul Gavrilă Istrate din valea Someşului -, aflat în tranşeele anului 1917, cât şi răspunsul acestuia, publicat `n placheta „Dor şi Jale, Patimi şi Suferinţe”, din anul 1920.
Răsfoindu-le şi citind versurile aşternute pe hârtie, în anii de demult, completate cu incursiuni istorice de domnul profesor, ne-am transpus în seara Ajunului de altădată.
Am început cu cele care au înduioşat sufletul miilor de copii vreo jumătate de secol, fiind nelipsite din vechile cărţi de citire şcolare, după apariţia în manualul pentru clasa a III-a, tipărit la Craiova prin 1909:
„Afară ninge liniştit,/ În casă arde focul;/ Iar noi pe lângă mama stând,/ Demult uitarăm jocul./ E noapte, patul e făcut,/ Dar cine să se culce?/ Când mama spune de Iisus/ Cu glasul rar şi dulce./ Cum s-a născut Hristos în frig,/ În ieslea cea săracă,/ Cum boul peste el sufla/ Căldură ca să-i facă./ Cum au venit la ieslea lui/ Păstorii de la stână/ Şi îngerii cântând din cer,/ Cu flori de măr în mâna.”
Aparţin poeziei cu titlul „În seara de Crăciun”, apărută `n revista „Albina” din 24 decembrie 1901, cu numele „Noaptea Crăciunului”, ca şi în cărţile şcolare. O semna poetul ardelean George Coşbuc (n.1866), stabilit din 1890 la Bucureşti. Scrisă, probabil, cu nostalgia Sărbătorilor copilăriei din Hordoul Năsăudului, mai târziu avea s-o completeze şi s-o publice în volumul „Fire de Tort” (1914), uşor modificată, sub titlul „Colindătorii”:
„Cad fulgii mari încet zburând,/ {i-n casă arde focul,
Iar noi pe lângă mama stând/De mult uitarăm jocul.
De mult şi patul ne-aştepta,/ Dar cine să se culce?…”
Versurile acesatea au mângâiat şi copilăria domnului profesor, fiu tot al Năsăudului din satul Nepos, unde s-a născut, in februarie 1914.
Emoţionat de amintirea casei părinteşti din Răşinari, de care îl înstrăinaseră furtunile vieţii, într-o asemenea seară, poetul Octavian Goga îi adresa Moşului o nostalgică rugăminte:
„Moş Crăciun cu barba albă, Moş Crăciun cu traista plină,/ Vechi stăpân atât de darnic, al copilăriei mele/ Azi la noi în sat te-aşteaptă toată casa cu lumină/ Cu colinde şi cu cântec şi cu crai, ceteţi de stele./ De nu şi-o fi peste mână treci şi pe la casa noastră,/ Biată mama-ngândurată azi e singură la masă,/ Tu măcar o rază-n suflet îi trimite pe fereastră,/ Când vezi neatins şi vinul şi colacul de pe masă.” (tatăl decedase în 1905).
Poezia intitulată „Moş Crăciun” era publicată în volumul „Din umbra zidurilor” tipărit în anul 1913 când poetul fusese închis la Seghedin, după un nedrept proces de presă, la eliberare trecând şi el munţii, spre Bucureşti.
Întâlnind şi strofele semnate Otilia Cazimir, am văzut-o pe „bunicuţa cu mii de nepoţei”, înfrigurată cu şalul pe umeri la căsuţa ei din Beilic, povestind, şăgalnic, copiilor din cerdac, cum vine Moş Crăciun:
„Prin nămeţi, în fapt de seara,/ A plecat către oraş/
Moş Crăciun c-un iepuraş/ Înhămat la sănioară./
Drumurile-s troienite,/ Noaptea vine, gerul creşte…/
Cu urechile ciulite/ Iepuraşul se grăbeşte…” („Uite, vine Moş Crăciun”)
Ca un zvon de clopoţei, în odaia domnului profesor, peste care coborâseră umbrele înserării, s-au auzit ca nişte şoapte şi stihurile poetului Mihai Eminescu:
„Colinde, colinde!/ E vremea colindelor,/ Căci gheaţa se-ntinde/ Asemeni oglindelor. Şi tremură brazii/ Mişcând rămurele,/ Căci noaptea de azi-i/ Când scânteie stelele…” (1881).
„Unde eşti tu rugăciune/ Drag Crăciun al vieţii mele?”
Volumul cuprinde şi tristele versuri adresate lui Moş Crăciun de Nichifor Crainic în anul 1917 “al desţărării miilor de tineri”: „Moş cu barba de zăpadă,/ Fără daruri, moş sărman,/ Tinereasca ta grămadă/ N-o s-o vadă/ Nici ăst an.” Cât şi poezia “De Sărbători” scrisă de Şt. O. Iosif, chemat în vis de ”dragi icoane” cu “copilaşi pe uliţele ninse/ Umblând cu steaua şi cu Moş Ajunul…”
Întâlnind şi colindul „Colo jos, colo mai jos” sau „Păcurariul”, aflam că, în vechime, îngrijitorii oilor purtau numele latinesc „păcurari,” înlocuit mai târziu cu turcescul: „ciobani”. Mersul turmelor cu oi de la munte pentru iernare `n Dobrogea săvârşindu-se pe drumul ce înconjura oraşul Iaşi, a rămas, probabil, numele străzii: „Păcurari”.
Am citit, de asemeni, „Colindul exilului”, scris de Vasile Posteucă: „Ninge blând ca într-o minune/ Cu legende şi cu stele;/ Unde eşti tu rugăciune/ Drag Crăciun al vieţii mele?” cât şi acela închinat de poetul năsăudean Iustin Ilieşiu, Ardealului înrobit, prin dictatul de la Viena (1940): „~n satul meu de munte e seara de Crăciun/ Ici-acolo vre-un opaiţ şi stelele apun…/ Stă mama lângă vatră, De atâta aşteptare/ Îşi şterge ochii umezi, oftează şi tresare,/ Şi flacăra se stinge în sfeşnicul de aramă/ Nădejdile de aur ca pânza se destramă,/ Căci singurul ei sprijin, copilul ei cel drag,/ E dus în altă ţară şi-i singur şi pribeag/ Se luptă cu furtuna cu vremile cu valul/ Şi poartă-nfipt în suflet tot mai adânc Ardealul…”
Punând capăt întâlnirii ce s-ar fi dorit îndelungată, fiindcă n-am parcurs decât o parte dintre creaţiile literare ale Crăciunului şi mai erau multe, precum ale lui Mihail Sadoveanu, Al. Vlahuţă, Elena Fargo, I. Minulescu şi altele, ne-am oprit cu părere de rău. Nu înainte de a ne aminti că aproape de noi, într-o veche zidire, aflată prin 1938 la întâlnirea fostei străzii Buzdugan cu fosta ulicioară Buzdugan, ce urca din Păcurari şi pe făgaşul căreia s-a croit esplanada dintre fostul magazin şi blocul nr. 2, a locuit familia Teodorenilor. Cu sufletul încărcat de amintirile copilăriei, Păstorel i-a adresat şi el moşului o scrisoare: „Moş-Crăciun-din-Vremuri-Bune,/ Milostiv şi înţelept,/ Prind colinde să răsune./ Eu, cu ochii îndărăt/ Spre cărarea de omăt/ A copilăriei, spune,/ De ce nu te mai aştept,/Moş Crăciune?/ Moş-Crăciun-Din-Vremuri-Bune,/ Lasă-n stradă traista plină/ De smochine şi alune./ Însenină-mi gândul rău/ Şi cu faţa ta blajină/ Alb, răsări din perne moi, Calcă-ncet, nimic nu spune,/ Strânge-mă la pieptul tău/ Şi să plângem amândoi, Moş Crăciune!”
Mulţumindu-i domnului profesor pentru reveria cu parfum divin, i-am urat sănătate cu ani mulţi şi voie bună şi spor la scrisul celor trei cărţi aflate în lucru, pe lângă cele tocmai apărute între care „Limba Română Literară”, „Studii şi Portrete” – vol VI.
Peste valea Păcurarilor în care altădată, la timpul acesta, răsunau cornuri, pocnete de bici, zvon de zurgălăi şi zicerile Ajunului, repetate cu sârg de copiii cartierului, coborâse noaptea, în tăcere. Doar printr-o fereastră, deschisă, se auzea la un post Tv sau de radio, înduioşătorul colind „Din an `n an sosesc mereu,/ La geam cu Moş Crăciun,/ E ger cumplit, e drumul greu,/ Da-i obicei străbun./ E sărbătoare şi e joc,/ ~n casa ta acum./ Dar sunt bordeie fără foc/ Şi mâine-i Moş Crăciun./ Acum te las, fii sănătos,/ Şi vesel de Crăciun./ Dar nu uita, când eşti voios/ Române, să fii bun!/ Dar nu uita, când eşti voios/ Române, să fii bun!”
Sărbători fericite!
Ion Mitican
Stiri similare
- “Fii si tu un Moş Crǎciun!” – spectacol caritabil la Ateneul Tǎtǎraşi
- Premierea brazilor participanţi la Concursul “Festivalul Brazilor de Crăciun”
- Marea maestră la şah Margareta Perevoznic şi profesorul universitar Mircea Rusu, propuşi pentru a fi cetăţeni de onoare ai Iaşului
- 130 de copii primesc cadouri de la „Prietenii lui Moş Crăciun”
- [ VIDEO ] S-au aprins luminitele de Crăciun la Iaşi
Loading ...