Alexandru Călinescu: „Mulți politicieni, aflați astăzi în poziții înalte, masacrează regulile gramaticale”

Publicat de Curierul de Iasi la data de 13/12/2018

Personalitate academică de prim plan, profesorul univ. dr. Alexandru Călinescu este una dintre cele mai importante voci civice ale Iaşului. Luat în vizor de Securitatea ceauşistă, Alexandru Călinescu cunoaşte foarte bine mecanismele prin care un regim politic încearcă să-şi netezească drumul către dictatură. Drept urmare, prin numeroase atitudini publice, domnia sa încearcă să avertizeze asupra pericolului care pândeşte o Românie în care curentul anti UE riscă să devină politică de stat, îndepărtând ţara de valorile europene. Toate aceste demersuri de conservare a democraţiei sunt fundamentate pe o prodigioasă carieră universitară, o foarte bună cunoaştere a civilizaţiei occidentale, cea care a recunoscut, prin numeroase distincţii, meritele academice ale distinsului intelectual Alexandru Călinescu.

– „Lectorul Alexandru Călinescu a manifestat dintotdeauna un interes deosebit de a intra în relaţii cu cetăţeni străini, de toate categoriile, în special lectori, diplomaţi, ziarişti, publicişti, editori, scriitori etc.”. Aşa începe un raport al conducerii Securităţii de la Iaşi trimis în toamna lui 1989 la Universitatea Alexandru Ioan Cuza” şi la „judeţeana de partid”. De ce aţi manifestat dintotdeauna un interes deosebit pentru intelectualii străini, domnule Alexandru Călinescu? Cum aţi resimţit în acei ani presiunea Securităţii asupra vieţii domniei voastre?

– „Cu cetăţeni străini, de toate categoriile”, spune acest raport al Securităţii din toamna lui 1989. E adevărat, „categoriile” enumerate sunt profesii intelectuale. Stimate domnule Gabriel Andronache, am manifestat „un interes deosebit” atât față de intelectualii străini cât și față de intelectualii români, în măsura în care consideram că aveam afinități. Două lucruri trebuie spuse. Mai întâi, că înainte de 1989 cetățenii străini erau în Iași, în afara turiștilor ocazionali, o raritate. Da, am avut relații foarte apropiate cu mai mulți dintre lectorii francezi (nu cu toți), îmi erau colegi de catedră și cu câțiva dintre ei m-am împrietenit. De asemenea, când mergeam la Bucureși am cunoscut străini, ziariști, diplomați, scriitori. A doua remarcă: regimul Ceaușescu emisese niște legi care interziceau românilor contactele cu străinii. Și dacă un român era în situația să întâlnească și să poarte discuții cu un  străin, el era obligat, conform legii, să raporteze totul la Securitate. Nu m-am supus niciodată acestei obligații, pe care am considerat-o absurdă și înjositoare. Asta explică și furia Securității, care apare clar în raportul la care faceți trimitere.

Cum am resimțit presiunea Securității ? Din plin. Nu pot intra aici                                      în detalii. Au fost mai ales  două perioade foarte grele, în 1982-1983 și 1988-1989. Găsiți anumite elemente în textul pe care l-am publicat în Ziarul de Iași  (din 6 iulie a.c.) cu titlul „Viața mea povestită de Securitate”. Oricum, acolo e doar o mică parte. Povestea e mai lungă…

 

– Între anii 2000 şi 2012, aţi fost directorul Bibliotecii Centrale Universitare „Mihai Eminescu” din Iaşi. O funcţie prestigioasă într-o instituţie emblematică pentru viaţa academică. Ce înseamnă pentru un om de litere o asemenea poziţie în peisajul cultural al Iaşului? Cum vă simţeaţi în centrul acestui adevărat Bibliopolis?

–     Da,  a fost o perioadă extraordinară, din multe puncte de vedere,    dar  și dificilă. În 2008 am reușit să terminăm lucrările de consolidare și restaurare a clădirii, o operațiune complexă, solicitantă, căreia personalul bibliotecii i-a făcut față cu brio încât, în ciuda schelelor, a prafului și a zgomotului, s-au găsit soluții pentru a ține deschisă măcar o sală de lectură și a permite împrumutul acasă. Clădirea Fundației „Regele Ferdinand” în care se află Biblioteca Centrală Universitară a fost gândită de la început (așadar, din anii ’30) ca o construcție multifuncțională, permițând manifestări artistice, conferințe etc. Este, cu adevărat, o instituție emblematică a Iașului academic și cultural. Iar cine se aventurează în depozitele de carte e cuprins de vertij. Nu întâmplător celebrul Bernard Pivot a ținut să filmeze într-unul din depozite mai multe secvențe din emisiunea pe care a realizat-o, în 2004, la Iași. Și, ca să rezum: a fost o onoare pentru mine să ocup acea funcție prestigioasă.

 

-Din păcate, prestaţiile intelectuale ale unor oameni politici aflaţi în poziţii cheie sunt departe de pretenţiile şi aşteptările multora dintre români. Ca profesor universitar, om care v-aţi clădit o prestigioasă carieră în bibliotecile şi amfiteatrele din Iaşi şi Paris, cum priviţi aceste lacune din exprimarea publică a potentaţilor zilei? Asistăm la o victorie a mediocrităţii în faţa bunului simţ, a educaţiei, a instruirii temeinice? Să fie oare ireversibilă?

-Așa este: mulți politicieni, aflați astăzi în poziții înalte, masacrează regulile gramaticale și folosesc anapoda cuvintele. E trist că s-a ajuns aici. Din păcate, fenomenul e mai amplu, stâlcirea limbii române se manifestă și în presă, ca să nu mai spun de viața cotidiană. E o problemă de educație, nu încape îndoială, școala își are partea ei  (majoră) de vină, titlurile academice s-au demonetizat – am văzut ce s-a întâmplat cu doctoratele obținute prin fraudă, prin plagiat, să nu uităm apoi cărțile pretins „științifice” ale condamnaților care vor să scape mai repede de închisoare etc. Iar dacă nu ne dezmeticim, această situație riscă, într-adevăr, să devină ireversibilă.

 

-Sunteţi Cetăţean de Onoare al Municipiului Iaşi din anul 2015. Dincolo de dimensiunea onorifică a acestei distincţii, cum vedeţi implicarea unui cetăţean responsabil în viaţa comunităţii în care trăieşte? Ce ar trebui să facem noi, ieşenii, pentru a fi, fiecare în felul său, “cetăţean de onoare” al acestui oraş?

-N-aș vrea să se creadă că fac paradă de „patriotism local” dar  sunt legat de Iași, aici m-am născut, aici am copilărit, aici am făcut școală, aici am lucrat vreme de decenii. Nu idealizez orașul, are destule „păcate”, a pierdut clădiri de inestimabilă valoare (Academia Mihăileană, Jockey-Clubul – dărâmate de regimul comunist, și nu sunt, vai, singurele), a pierdut mulți oameni de top, care au preferat să plece la București ori mai departe etc. Ar trebui acum ca tot ce a mai rămas din Iașul vechi să nu se piardă, să nu se năruie, ar trebui să fim cu ochii în patru pentru ca dezvoltatorii imobiliari să nu construiască aiurea, în disprețul normelor de conviețuire urbană.  Și, sigur, să ne facem fiecare treaba, acolo unde suntem.

-V-aţi dedicat întreaga viaţă culturii, educaţiei, civismului. Privind în urmă, care ar fi împlinirile domniei voastre şi, desigur, reversul medaliei, dezamăgirile care v-au marcat de-a lungul timpului?

-Împliniri ?  Alții are trebui să le aprecieze. Dezamăgiri ? Chiar asta: că aș fi putut face mai mult(e). M-au dezamăgit unii prieteni, în care am crezut și care s-au schimbat în mod inexplicabil pentru mine. Și, în definitiv, dezamăgiri întâlnești la tot pasul. Dacă reușești să nu le acorzi o atenție exagerată, e bine. Să nu-mi cereți însă secretul capacității de a te detașa, deoarece nu-l știu.

Un interviu de Gabriel ANDRONACHE

 

Alexandru Călinescu, biografie impresionantă

Istoric literar, critic literar şi publicist, profesor de literatura franceză la Facultatea de Litere a Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, Alexandru Călinescu a fost directorul Bibliotecii Centrale Universitare „Mihai Eminescu” în perioada 2000 – 2012. În perioada 1990 – 1991, a fost prorectorul Universităţii “Al. I Cuza”, iar între 1991 – 1997 a fost profesor la Institutul Naţional de Limbi şi Civilizaţii Orientale din Paris.

Profesorul univ. dr. Alexandru Călinescu este autorul a numeroase cărţi, printre care Perspective critice (1978), Biblioteci deschise (1986), Interstiţii (1998), Proximităţi incomode (2008), O anume idee despre Franţa (2011). A publicat studii în reviste din România, Franţa, Germania, Austria, Polonia, Luxemburg, la care se adaugă participări la colocvii şi conferinţe ştiinţifice în România, Franţa, Grecia, Israel, Germania, Austria. Doctor în literatură franceză, Universitatea Al.I. Cuza, titlu obţinut în 1983 cu o teză despre André Gide. Profesorul Alexandru Călinescu a fost distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor – 1973, Premiul Academiei Române – 1990, Premiul Opera Omnia – Asociaţia Scriitorilor din Iaşi. În 2000 a fost distins de către guvernul francez cu Les Palmes Academiques, pentru ca în 2004 să fie ridicat la rangul de Cavaler al Ordinului Naţional de Merit de preşedintele Franţei. În anul 2015, primeşte distincţia de Cetăţean de Onoare al Municipiului Iaşi.

 

 

Comments

comments

Categoria: interviu

Cuvinte cheie: ,



Nu sunt comentarii

Comentati acest articol!




*