Academia de la Trei Ierarhi, prima şcoală domnească

Publicat de Curierul de Iasi la data de 08/04/2013

Vasile Lupu a înfiinţat la Trei Ierarhi prima şcoală domnească, după modelul Academiei de la Kiev, a mitropolitului Petru Movilă. Din 1640, Academia Vasiliană a funcţionat pe actuala stradă a Mitropoliei, aproximativ pe locul Băii Turceşti.

Strălucirea culturală de la Trei Ierarhi avea să pălească după ce Vasile Lupu a pierdut jilţul domnesc.

Şcoli înalte şi în Moldova

Vasile Lupu  a hotărât înzestrarea capitalei sale cu o şcoală care să pregătească tineri pentru dregătoriile ţării

Doritor ca feciorii Moldovei să se poată pricopsi cu învăţătură mai înaltă acasă nu numai în academiile străine din Polonia (Cameniţa, Lemberg, Cracovia, unde tinerii ieşeni mergeau încă de pe vremea lui Alexandru cel Bun) domnitorul Vasile Lupu ”cu hire împărătească mai mult decât domnească”, cum i-a zis cronicarul Miron Costin, a blagoslovit înfiinţarea la Trei Ierarhi, pe lângă şcoala începătoare de felul acelora deschise şi prin alte biserici (vreo 20 după Bandinus) şi a unei şcoli Domneşti, Colegiu sau “Academie (Vasiliană)”, ca şi Academia de la Kiev, întemeiată de Petru Movilă. Pornit să stăvilească ofensiva catolicizării tinerilor de alte rituri, manifestată prin şcolile poloneze şi ale ţărilor vecine, Petru sau Patraşcu Movilă, fiul domnitorului moldovean Simion Movilă, fostul arhimandrit în cetatea ortodoxiei Lavra Pecersca din Kiev, devenit mitropolit, înfiinţase vestitul colegiu al răsăritului (1632) cu organizare apropiată de şcolile apusene, dar cu predare în limba slavonă, în locul latinei. Mai înainte Despot Vodă înfiinţase la Cotnari “Schola Latina” (1563) unde preda învăţatul german Johannes Sommer.

Academia Vasiliană a fost inspirată de şcoala înfiinţată de Mitropolitul Petru Movilă la Kiev

Sprijin de la mitropolit

Urmându-i exemplul, în 6 mai 1639, ctitorul Treisfetitelor a hotărât şi el înzestrarea capitalei sale cu o şcoală asemănătoare, care să pregătească tineri pentru dregătoriile ţării, dar şi cu o tipografie, bucurându-se de sprijinul lui Petru Movilă, cu care se afla în strânse legături religioase mitropolitul Varlaam al Moldovei. Pentru acest scop, la 15 aprilie 1641 a cumpărat de la comisul Mihail Furtună, cu 200 de taleri de argint, o casă de piatră în Uliţa Ciubotărească (numită apoi Uliţa Feredeilor şi acum Mitropoliei), în care, după prefacere, a aşezat şcoala pornită la Trei Ierarhi (din 1640). Pentru început a adus de la Kiev şi dascăli (călugări) îndrumaţi de teologul Sofronie Poceiţki, profesor de retorică al colegiului ucrainian, cât şi conducător al tipografiei din Lavra Pecersca (complexul de mănăstiri cu catacombele din Kiev). Mutat în Moldova, acesta a devenit egumen la Trei Ierarhi, diriguitorul colegiului ieşean şi al tiparniţei în care s-au tipărit primele cărţi religioase şi judecătoreşti scrise în limba românească pentru a le citi întreg poporul, cum avea să spună cronicarul (N.A.Bogdan).

Absolvenţi celebri

“Magnificul Colegiu zidit de beiu“, pe “malul marelui lac numit Heleşteu sau Pescărie”, potrivit lui Paul de Allepo, vizitator al Iaşilor pe atunci, era sub oblăduirea bisericii Trei Ierarhi, căreia avea să-i şi revină moşiile Răchiteni, Tămăşeni şi Iugani, dăruite de ctitor şcolii pentru întreţinere. ”Alături de această şcoală, acelaşi domn a pus să se construiască o baie publică menită să contribuie cu veniturile ei la întreţinerea şcolii” care “a rămas în picioare până aproape de zilele noastre când, ajunsă în ruină, a fost dărâmată în 1894 şi înlocuită printr-o baie turcească” (Dan Bădărău şi Ioan Caproşu, Iaşii vechilor zidiri).

Dimitrie Cantemir este unul din iluştri absolvenţi ai şcolii înfiinţate de Vasile Lupu

Deşi avea caracter religios, în ea s-a învăţat mai mulţi ani retorică, dialectică (logică), catehism, aritmetică, limbile slavă, latină, greacă şi română. Devenită şcoală umanistă de mare însemnătate pe tărâmurile Răsăritului, unii dintre învăţăceii ei au ajuns oameni de seamă, precum domnitorul Dimitrie Cantemir, spătarul Nicolae Milescu ori mitropolitul Dosoftei – ce a dat şi el avânt şcolilor şi tipăriturilor în limba română (1672).

Capitala prădată

Strădaniile lui Vasile Lupu pentru îmbogăţirea capitalei cu alte falnice şi luminătoare ctitorii, au fost însă curmate. Domnitorul a atacat trupele de tătari care se întorceau prin Moldova, cu prădăciuni şi cârduri de robi, după o incursiune prin Polonia. Luându-le prăzile, îndrăzneaţa lui faptă a provocat însă crunta lor răzbunare. Năvălind pe neaşteptate, împreună cu cazacii lui Bogdan Hmelniţchi, prin 1650, aceştia au ajuns, fioroşi, la marginea localităţii Ţuţora, înspăimântând domnitorul, nevoit să se retragă în codrii Căpoteştilor spre Neamţ, să lase capitala la voia lor. Punându-i foc, ”într-o mică de ceas ruină şi cenuşă s-au prefăcut”, pârjolul nimicitor cuprinzând şi biserica Trei Ierarhi, tipografia şi straşnica ei şcoală. “Capitala a fost crunt prădată şi pârjolită împreună cu toată ţara”.

Nuntă pentru pace

Ca sa scape de cazaci şi tătari, Vasile Lupu a trebuit să le plătească sume considerabile şi să făgăduiască pe Ruxanda, fiica sa, de nevastă lui Timuş, feciorul hatmanului cazacilor. Toamna, după nuntă, trupele năvălitoare s-au retras peste Nistru ducând cu ele ”zeci de mii de robi, cirezi şi turme imense de animale şi bunuri jefuite din oraşe şi sate” (Al.Gh.Savu, Vasile Lupu, restituire). Intrând în ceasul cel rău şi având de înfruntat necontenite tulburări şi conflicte armate cu oşti poloneze, tătărăşti şi căzăceşti şi cu domnul muntean Matei Basarab şi un rival mai tânăr, logofătul Gheorghe {tefan (sprijinit de trupe ardelene şi muntene), ctitorul cetăţii culturale de la Treisfetite nu a mai avut răgaz să-i redea strălucirea şi chiar să termine biserica logofătului Ion Golia a cărui prefacere o începuse prin 1650.

Fostul logofăt – pretendent la tron

Gheorghe Ştefan, cu sprijin din Muntenia şi Transilvania, l-a alungat de pe tron pe Vasile Lupu

Soarta lui Vasile Lupu avea să devină dramatică. Gheorghe Ştefan, fost logofăt al domnului, a pornit intrigile pentru a-l alunga de pe tron pe ctitorul Treisfetitelor.

La 3 aprilie, în primăvara anului 1653 rivalul său, logofătul Gheorghe {tefan, sprijinit de ajutoare transilvăneşti şi munteneşti venite în iureş, a ocupat Iaşii, domnul abia reuşind să se refugieze spre Cameniţa. Ajutat de cazacii lui Timuş Hmelniţki, fiul hatmanului acestora, căruia îi dăduse fata, pe Ruxanda, de nevastă, silit de conjunctura neprielnică în care se afla, şi-a învins duşmanul la Popricani (în mai) şi s-a întors la tron, dar nu pentru multă vreme căci în iulie a fost învins la Sîrca, unde rivalul venise cu mari ajutoare străine.

Comments

comments



Trackbacks / Pings