85 de ani de la dezvelirea statuii lui Mihai Eminescu

Publicat de Curierul de Iasi la data de 13/06/2014

La 15 iunie 2014, se împlinesc 125 de ani de la trecerea în nemurire a poetului Mihai Eminescu. Dar ieşenii, în acest an, 2014, mai au un motiv în plus de înaltă cinstire a Luceafărului: împlinirea celor 85 de ani de la dezvelirea statuii sale, din 1929. “Deşi şederea lui Eminescu la Iaşi, în partea sa substanţială, a fost de doar doi ani, din toamna anului 1874 până în toamna anului 1876, amintirea lui e aşa de strânsă de oraşul moldovenesc, încât trebuie să recunoaştem într-însul adevăratul lui climat spiritual. Nu faci un pas prin Iaşi fără ca umbra marelui poet să nu-ţi răsară din toate colţurile uliţelor şi ale grădinilor”, spunea criticul Eugen Lovinescu.

Cu vreo trei ani înainte de a se împlini 40 de ani de la moartea poetului, cam pe la 1926, ieşenii statornici în rememorarea faptelor de glorie ale ilustrelor personalităţi au dorit să-şi închine recunoştinţa lor nemărginită “Luceafărului poeziei româneşti”, lui Mihai Eminescu. Pentru satisfacerea acestui deziderat s-a urmat acelaşi “tipic”, împământenit deja pentru înălţarea numeroaselor monumente ieşene, cel al “chetei publice”, iniţiată, în acest caz particular, de Ateneul Popular “Toma Cozma” din Păcurari. Prin stăruinţa şi sârguinţa depuse de doi membri, colonelul Constantin Manolache şi Emilian Vasilovschi, ce au sensibilizat pe mulţi iubitori ai creaţiei eminesciene, s-au strâns 1,5 milioane de lei.

Două încercări
Cu această sumă s-a putut trece mai departe spre organizarea unui concurs pentru cea mai reuşită statuie a lui Mihai Eminescu. Se vede treaba că ieşenii, în ceea ce privea statuia Luceafărului, au fost foarte pretenţioşi şi excesiv de exigenţi pentru că au fost făcute trei selecţii. La primul concurs, care a avut loc la 2 mai 1927, au participat cu machete patru sculptori renumiţi în acea epocă: Ion Mateescu, Costin Petrescu, italianul Vittorio Rossini şi Ion Schmidt Faur. Din comisia de jurizare au făcut parte, de asemenea, nume cunoscute: Constantin Toma (primar), Gh. Popovici (pictor), Mihail Sadoveanu (scriitor), V. Costin (medic), I. Cassetti (inginer), C. Popp (istoric) şi T.A. Bădărău (profesor, directorul Liceului Internat). Dar, cum niciuna dintre machetele prezentate la concurs nu a întrunit aprecierile juriului, concursul a fost reluat în 2 octombrie 1927. S-au mai înscris şi Sorin Iordăchescu, Mihai Onofrei şi Ion C. Dumitriu- Bârlad şi ei bine cotaţi. Şi comisia de examinare a suferit câteva mici modificări faţă de prima licitaţie, avându-l ca preşedinte pe Osvald Racoviţă (primar) şi pe Petre Bogdan (secretar), restul membrilor comisiei fiind păstraţi. Nu-i de mirare că exigenţa juriului şi-a spus iarăşi cuvântul, neomologându-se nici de această dată o machetă câştigătoare.

A treia a fost cu noroc
A treia “licitaţie de oferte” a avut loc, anul următor, la 26 mai 1928, la care au participat doar trei sculptori dintre cei mai renumiţi: Richard P. Hette (cel care a executat mai târziu, la comanda lui Mircea Volanschi, directorul “Uzinei de Lumină”, unul dintre cele mai frumoase busturi cunoscute ale lui Mihai Eminescu, aflat acum “în custodia” Muzeului Naţional Eminescu din Parcul Copou), Ion Mateescu ( cel care a realizat, în 1934, bustul lui Eminescu din Copou, mutat în faţa teiului eminescian, dar şi busturile lui Costache Negruzzi şi Barbu Ştefănescu Delavrancea din acelaşi parc, precum şi Monumentul Eroilor din Bucium), fiecare cu câte o machetă şi Ion Schmidt Faur (cel care a executat vreo 12 monumente ale eroilor din mai multe oraşe din ţară), cu două machete.

statuie eminescu bcu (15)

Detalii tehnice
De această dată jurizarea s-a făcut sub preşedinţia lui Mihail Sadoveanu. Din comisia, aproape complet schimbată, au făcut parte: Orest Tafrali, I. Şoarec, V.Costin, C. Manolache, Emilian Vasilovschi şi C. Andreescu. Adjudecarea concursului s-a făcut pentru una dintre cele două machete prezentate de sculptorul Ion Schmidt Faur, care a îndeplinit toate cerinţele. Tot atunci au fost stabilite şi unele detalii de execuţie cu privire la înălţimea statuii, de 3,35 metri şi a piedestalului, de 5,2 metri, iar Orest Tafrali a solicitat modificarea soclului prin adăugarea, de o parte şi de alta, a două scaune la picioarele poetului, pe care urmau “să ia loc”, pe cel din stânga, figura alegorică a Poeziei sau Iubirii, întruchipată de o femeie, iar pe cel din dreapta, figura alegorică a Filosofiei sau Înţelepciunii, întruchipată de un bărbat.

Mulţi dintre privitorii acestei statui asociază femeia cu Veronica Micle, muza poeziei sale, iar bărbatul cu sărmanul Dionis. În realitate, după cum consemnează istoriografii (Victor Macarie, Olga şi Constantin Rusu), care s-au aplecat peste documentele vremii, femeia nu este alta decât soţia sculptorului, o pictoriţă gorjeancă, născută Nicolescu, iar bărbatul ar avea trăsături similare cu cele ale sculptorului.

Decorat cu basoreliefuri
Soclul statuii a mai fost decorat şi cu două basoreliefuri semnificative, unul în faţă, ce înfăţişează o scenă din “Luceafărul”, cea a idilei dintre Cătălin şi Cătalina, însoţită şi de versurile nemuritoare, gravate în bronz:

Cobori în jos, luceafăr blând,
Alunecând pe-o rază,
Pătrunde’n casă şi în gând,
Norocu-mi luminează.

Şi altul, în spate, ce-l înfăţişează pe legendarul voievod Ştefan cel Mare adunând oastea Moldovei după lupta de la Războieni, cuprinzând o strofă, gravată în bronz, din “Doina” lui Eminescu, compusă special pentru festivitatea de inaugurare a statuii domnitorului, de la 5 iunie 1883, dar şi semnătura gravată a sculptorului:

De-i suna din corn odată
Ai s-aduni Moldova toată,
De-i suna de două ori
Îți vin codrii-n ajutor.

Din nefericire, aceste versuri au fost şterse, în 1946.

Iniţial, în faţa Universităţii
Pe soclul statuii mai există şi două inscripţii, una, în faţă, cea de “identitate”: “MIHAI EMINESCU  1850 – 1889”, iar, alta, în spate: “Ridicat din iniţiativa Ateneului Popular Toma Cozma din Păcurari – Iaşi în anul 1929 (fără a se preciza data exactă). Despre “neprecizarea” datei dezvelirii acestei statui, după ce, la terminarea ei, a fost amplasată, pe locul stabilit, în faţa Facultăţii de Litere a Universităţii ieşene, fiind simetrică faţă de scările centrale ale intrării în universitate, cu statuia lui Mihail Kogălniceanu, aflată în stânga acestora (dezvelită la 5 mai 1911, creaţie a renumitului sculptor Raffaello Romanelli), se pot adăuga unele comentarii. Statuia lui Mihai Eminescu a fost terminată la sfârşitul anului 1928, preconizându-se a fi dezvelită la 15 ianuarie 1929, la aniversarea celor 79 de ani de la naşterea poetului. Dar, din motive de vreme neprielnică (de iarnă) pentru efectuarea lucrărilor de amplasare a soclului şi a statuii, acestea au fost mult întârziate peste momentul aniversar, astfel că, la terminarea lor ulterioară, statuia a stat mult timp acoperită, cu pânze, până la dezvelirea ei, probabil, în preajma momentului de rememorare a poetului (15 iunie 1929), la împlinirea celor 4 decenii de la trecerea lui în nemurire.

Mutată în ‘57
După cel de al doilea război mondial, ca urmare a unor ample lucrări edilitare şi de sistematizare, edilii ieşeni au găsit de cuviinţă să mute, în anul 1957, statuia lui Mihai Eminescu la “Fundaţie”, unde funcţionează Biblioteca Centrală Universitară ce poartă numele poetului. Şi legat de acest amplasament sunt de făcut mici precizări: una, referitoare la faptul că Biblioteca universitară, la care a fost director poetul când trăia la Iaşi, se afla pe atunci în localul primei Universităţi din România, înfiinţată la 26 oct. 1860, acum acesta aparţinând UMF Iaşi şi, a doua, cea referitoare la faptul că pe noul ei amplasament de la “Fundaţie” s-a aflat, până în 1947, când a fost distrus, Monumentul Unirii, realizat de Olga Sturdza, inaugurat şi acesta, tot în 1929.

Monument istoric
La Universitate, în locul statuii poetului, a fost reamplasată statuia lui Xenopol, realizată de de sculptorul Constantin Baraschi şi dezvelită în 1934. Statuia lui Mihai Eminescu a devenit, din anul 2004, monument istoric, înscris în Lista Monumentelor istorice din judeţul Iaşi. (un articol de ing. Mihai Caba)

Comments

comments



Trackbacks / Pings




*