151 de ani de la apariţia „Junimii”

Publicat de Curierul de Iasi la data de 09/02/2015

La Iaşi, în apropierea Mănăstirii Trei Ierarhi, într-o seară friguroasă de februarie a anului 1864, cinci tineri au pus bazele unei societăţi care să ofere o nouă direcţie pentru cultura românească. S-a format astfel „Junimea”, cea mai influentă mişcare culturală din secolul al XIX-lea şi care a strâns şi a format cele mai de seamă nume din literatura, istoria, filosofia şi politica românească.

Originile Junimii
Naşterea societăţii literare Junimea nu a fost lipsită de controverse şi versiuni. Clar este că nucleul fondator a fost format din Titu Maiorescu, P.P. Carp, Iacob Negruzzi, Teodor Rosetti şi Vasile Pogor, toţi tineri sub 30 de ani. Mai târziu, chiar iniţiatorii mişcării culturale au avut disensiuni în ceea ce priveşte piatra fundamentală a societăţii literare. Rămasă în istorie este vorba lui Vasile Pogor, citată la fiecare banchet: „Originile Junimii se pierd în negura timpurilor”. Mai meticulos, Titu Maiorescu notase momentul ideii societăţii, bogatul material epistolar lăsat de renumitul critic fiind un ghid remarcabil.

Lectura comună a traducerii lui P.P. Carp după „Macbeth” este considerată întâlnirea în care a apărut ideea înfiinţării unei societăţi literare

Lectura comună a traducerii lui P.P. Carp după „Macbeth” este considerată întâlnirea în care a apărut ideea înfiinţării unei societăţi literare

Acasă la Maiorescu
Iniţiativa s-a luat la Mănăstirea „Sfinţii Trei Ierarhi“, în cabinetul de lucru al profesorului Titu Maiorescu, directorul şcolii, cabinet dotat cu o masă lungă, „plină de cărţi şi manuscripte“. Potrivit lui Iacob Neguzzi, profesorul stătea într-un apartament „dintr-o casă, astăzi dărămată, de la intrarea bisericii «Sfinţii Trei Ierarhi»“. Este vorba despre clădirile cu etaj ce flancau odinioară turnul de la stradă al mănăstirii, de o parte şi de alta, având în odăile de la parter vestitele „dugheni de la «Trei Ierarhi»“, iar la etaj, locuinţe.
Aici, în seara de 10 februarie 1864, a avut loc lectura comună a piesei „Macbeth“. Tradusă de P.P. Carp, Maiorescu a găsit-o „magnifică”, aşa cum a notat într-o scrisoare trimisă a doua zi (11 februarie). În aceeaşi perioadă, începuseră „prelecţiunile populare”, menite să ofere ieşenilor prin conferinţe, cele mai noi idei din cultura europeană. Iacob Negruzzi a notat în „Amintiri”: „Se făcuse obiceiul ca duminica, după prelegere, Maiorescu, Carp, Rosetti, eu şi Pogor să ne adunăm la acesta din urmă pentru a discuta asupra obiectului prelegerii ce se ţinuse”. Era începutul întâlnirilor Junimii, iar lucrurile evoluau rapid.

Primele volume
La finalul lunii februarie 1864, societatea nou născută, dar încă nebotezată, avea şi primul leagăn, pe strada Podul Vechi (C. Negri) colţ cu uliţa Armeană, la Tipografia lui Adolf Berman. Modestul tipograf acceptase să publice primele volume ale societăţii tinerilor, cu un preţ mai mic decât cel al pieţei acelei vremi.
Joi, 26 martie 1864, Maiorescu trata cu sora sa, Emilia, din Bucureşti, să accepte tipărirea tragediei „Moartea lui Wallenstein“ de Schiller, tradusă de dânsa, ca „Publicaţiune a societăţii (încă n-am botezat-o). Pentru că am izbutit, în fine, să adun în jurul meu, într-o unitate, cele mat viabile elemente din Iaşi: Rosetti, Carp, Pogor, acum şi Negruzzi, în curând Boian ş.a.m.d. Alcătuim o societate bazată pe principii de încetăţenit împreună. În legătură cu ea, am intenţii de largă perspectivă. Deocamdată, ţinem conferinţe. Carp a făcut acum o bună traducere a lui «Macbeth». Aceasta apare peste cinci săptămâni. O tipăreşte tot pe cheltuiala lui proprie, ca şi mine, însă traducerea va apărea ca Publicaţiune a societăţii.“

Monedă jubiliară de aur, emisă de Banca Naţională a României la aniversarea a 150 de ani de la înfiinţarea Junimii. Pe revers este înfăţişat Titu Maiorescu

Monedă jubiliară de aur, emisă de Banca Naţională a României la aniversarea a 150 de ani de la înfiinţarea Junimii. Pe revers este înfăţişat Titu Maiorescu

Pentru prima dată
Propunerile s-au materializat şi, la 11/23 mai, Titu Maiorescu i-a trimis Emiliei un exemplar abia terminat din lucrarea „Moartea lui Wallenstein, tragedie de Schiler, tradusă de E. M. laşi – 1864, Imprimeria Adolf Berman, Publicaţiune a societăţii «Junimea»“. Astfel apărea, pentru întâia oară, pe o carte, numele „Junimea“. S-a tipărit apoi lucrarea „Macbeth, Tragedie în cinci acturi, de Shakespeare tradusă din englezeşte de P.P. Carp, laşi, 1864“.
Numele „Junimea“ îl dăduse Teodor Rosetti, botezul fiind săvârşit de acelaşi zeflemist Vasile Pogor întrebând popeşte asistenţa “de trei ori”: “S-a lepădat pruncul de satana pedantismului? S-a lepădat”, i s-a răspuns în cor.

„Convorbiri literare”
Grupul tinerilor intelectuali a atras noi şi noi membri, întâlnirile de la Pogor s-au transformat în şedinţe literare, iar materialele valoroase şi care aveau nevoie de publicare s-au înmulţit. Pe colţul străzilor Vasile Alecsandri şi Cuza Vodă se afla o clădire unde, în 1865, s-a instalat tipografia Junimii şi care a fost, timp de mulţi ani, sanctuarul societăţii cultural-literare. Tipografia avea să tipărească revista „Convorbiri literare“ (apărută la 1 martie 1867), cărţi şcolare cât şi felurite alte publicaţii.

Perioada de glorie
Vreme de vreo 18 ani, până în 1885 când revista a fost mutată la Bucureşti,  odăile dughenelor din colţul clădirii cu un cat, ce au aparţinut Băncii Moldovei şi închiriate „Junimii“ pentru stabilimentele sale (tipografie, redacţie, librărie) au fost locaşul „Convorbirilor“ şi locul de întâlnire a oamenilor de litere români, revista având multă vreme întâietate în ţară.
Într-o încăpere „cu intrare prin dos“, unde se adăpostea administraţia tipografiei şi redacţia „Curierul de Iassi“ şi a „Convorbirilor literare“ vecuia şi Iacob Negruzzi, secretarul „Junimii“, dichisind fiecare număr, de la punerea în pagină şi până la expedierea revistelor către abonaţi, el fiind „autorul, culegătorul, corectorul, directorul, ba chiar şi cititorul «Convorbirilor literare»“, cum îl tachinau amicii.

Librăria lui Pogor
Observând că pe atunci cărţile se vindeau prin dughene, laolaltă cu alte mărfuri, Vasile Pogor şi amicul său, Nicu Burghele, au ticluit în acelaşi local şi o librărie. Au angajat un fost telegrafist polonez, Lewandowski, au închiriat odăile de pe colţul clădirii folosite până atunci pentru o prăvălie de haine, au făcut comenzi de cărţi şi rechizite la Paris şi au pornit cu elan la treabă. În preajma Crăciunului anului 1868 s-a deschis Librăria „Junimea“, anunţată chiar de „Convorbiri literare“: „De curând s-a deschis la Iaşi Librăria «Junimea» în casele Băncii în colţ“ (zidirea aparţinea Băncii Moldovei de alături).
Odaia din colţul dughenelor boltite de la răscrucea uliţei Sfântul Ilie, numită mai târziu Vasile Alecsandri, cu uliţa Golia, zisă, mai încoace, Cuza-Vodă, era căptuşită de rafturi şi dulapuri ticsite cu cărţi, albume, reviste, calendare, partituri muzicale, registre şi felurite neamuri de hârtie pentru daravere sau şcoli. Printre ele tronau sclipitoare călimări din cristal, cu condeie din os încrustat, tampoane de sugativă şi fel de fel de scule de cancelarii, scăpărând în lumina sfeşnicelor aprinse din bogăţie. Alături de librărie, Pogor a deschis şi un cabinet de lectură, în care vizitatorii puteau să răsfoiască volumele în tihnă şi chiar să savureze un ceai. În cabinetul de lectură veneau Maiorescu, Alecsandri, Eminescu, Gane şi Creangă. Cel mai adesea, zăbovea Vasile Pogor, susţinătorul financiar al librăriei şi al cabinetului. Potrivit amintirilor lui Iacob Negruzzi, „librarul“ Vasile Pogor „avea nespusa plăcere de a lipi etichete pe cărţile din cabinetul de lectură“. El recomanda lucrările abia ieşite din Tipografia „Junimea“ şi admira luxoasele dicţionare şi enciclopedii trimise de faimoasa librărie pariziană „Hachette“ pe numele său.

Comments

comments



Nu sunt comentarii

Comentati acest articol!




*