130 de ani de la dezvelirea statuii lui Ştefan cel Mare

Publicat de Curierul de Iasi la data de 06/06/2013

La 5 iunie 1883, Cetatea Iaşilor îşi trăia unul dintre momentele sale înălţătoare, de cinstire a memoriei marelui voievod al Moldovei, Ştefan cel Mare: cel al dezvelirii, cu mare fast, a statuii ecvestre a lui Ştefan. Statuia a fost amplasată în faţa fostei Curţi Domneşti, devenită, după Unirea Principatelor, din 1859, Palat Administrativ al “ocârmuirii”.

Proiectul iniţial

Ideea înălţării acestui monument îşi are “obârşia”, în 1856, în toiul luptei crâncene ce se dădea atunci pentru idealul scump al Unirii. Astfel, caimacanul Theodor Balş, un anti-unionist convins, dorea, ca prin realizarea unui măreţ monument închinat lui Ştefan cel Mare, să-i “sensibilizeze” pe ieşeni în direcţia “patriotismului local”, în dauna curentului unionist al vremii. Pentru întocmirea “proiectului statuii” s-a apelat la postelnicul Gheorghe Asachi. Acesta, fiind şi un talentat artist, a schiţat portretul lui Ştefan, inspirându-se din descrierile cronicarului Grigore Ureche făcute în Letopiseţul Tării Moldovei, cum şi din fresca votivă de la biserica din Bădeuţi, unde domnitorul era pictat cu barbă.

Sculptor francez

Ideea a fost reluată în 1874, când la Mănăstirea Putna s-au serbat cei 370 de ani scurşi de la trecerea în veşnicie a lui Ştefan şi a început “să ardă” cu şi mai mare putere, după Războiul de Independenţă, din 1877. S-a format o comisie naţională pentru strângerea fondurilor, formată din Vasile Alecsandri, Iacob Negruzzi, Scarlat Pastia, Alexandru Stamatopol, adunându-se într-un timp scurt peste 135.000 de franci, cu care s-a putut lansa, în 1879, comanda către sculptorul francez Emmanuel Frémiet (1824 – 1910), un artist parizian în mare vogă, încredinţându-se acestuia documentaţia necesară, întocmită anterior de postelnicul Gheorghe Asachi, un cărturar erudit al Iaşului, cel care a realizat şi planurile “Obeliscului cu lei”din parcul Copou, dezvelit în 1841.

Frémiet a terminat-o în 1882, fiind expusă la Salonul Naţional de sculptură de la Paris, unde a fost deosebit de apreciată ca realizare artistică. Tot în 1882, la 16 septembrie, când au fost terminate lucrările fundaţiei soclului, a avut loc o emoţionantă festivitate de aşezare în mijlocul acesteia a unui mesaj de recunoştinţă adus memoriei glorioase a marelui domnitor, Ştefan cel Mare.

Două zile de sărbătoare

Festivitatea de dezvelire a acestei impozante statui a avut loc pe 5 iunie 1883, pe baza unui grandios program de manifestări iniţiate de Primăria Iaşi, în frunte cu primarul Leon Negruzzi. Astfel,“Programa dezvoltatoare a serbărei Statuei lui ŞTEFAN CEL MARE” aprobată de Primăria Iaşi cuprindea ample manifestări organizate în zilele de 5 şi 6 iunie 1883, din care nu lipseau: parada militară, discursurile inaugurale, concerte de muzică de fanfară şi cântece ostăşeşti în pieţele şi grădinile publice ale oraşului, concursuri de trageri la ţintă, banchetul în onoarea delegaţilor, focuri de artificii. Un punct deosebit de atractiv îl reprezenta iluminarea grădinii Copou cu nou “soare electric”, după cele două “premiere naţionale”, din anii 1868 şi 1873.

|n prezenţa Familiei Regale

Fastul acestei acestei grandioase ceremonii avea să fie sporit şi de prezenţa la Iaşi a Familiei Regale, a membrilor Guvernului şi a numeroşilor invitaţi din ţară şi de peste hotare. Festivitatea dezvelirii statuii a fost înălţătoare, după cum a consemnat presa vremii. Sub un baldachin de catifea roşie şi cu perdele de atlaz albastru a fost adus la statuie tronul lui Ştefan cel Mare, săpat în piatră, ce a fost descoperit în satul Vânători, din apropierea Cetăţii Neamţului. Dezvelirea monumentului s-a făcut de către patru plăieşi, costumaţi în vestitul lor port naţional de mare sărbătoare. Din toate piepturile impresionantei asistenţe a răsunat la unison un puternic strigăt de admiraţie: “Uraaa!”. Tot atunci, s-au tras 21 salve de tun în semn de mare cinstire adusă domnitorului Ştefan cel Mare.

Cadoul Regelui

Initial, statuia era inconjurata de un gard de fier

Regele Carol I a donat, cu această ocazie festivă, două tunuri Krupp, captură din Războiul de Independenţă a Regimentului de dorobanţi din dealul Copoului care, de atunci, flanchează acest măreţ monument. “|ncredinţez Iaşilor, Leagănul Unirii, această statuie, împreună cu două tunuri, udate cu sângele preţios al generaţiilor prezente, spre a o păzi, ca sfânt odor, în onoarea Neamului Românesc!”, a spus Regele.

Au mai rostit înflăcărate discursuri: Bogdan Petriceicu Hajdeu şi Nicu Gane. Vasile Alecsandri a compus poezia “Odă la statuia lui Ştefan Cel Mare”, pe care a multiplicat-o şi a difuzat-o în rândurile numeroşilor participanţi. Corurile reunite au interpretat “Cântec ostaşesc” de T.T. Burada.

“Doina lui Eminescu”

La această solemnitate a participat şi Mihai Eminescu, în calitatea lui de redactor-şef al ziarului bucureştean, Timpul, pentru care a creat vestita sa “Doină”.

De la Nistru pân’ la Tisa

Tot românul plânsu-mi-s-a…

…………………………………….

Ştefane, Măria Ta,

Tu la Putna nu mai sta,

Lasă-arhimandritului

Toată grija schitului,

Lasă grija sfinţilor

In seama părinţilor,

Clopotele să le tragă

Ziua-ntreagă, noaptea-ntreagă,

Poate s-o-ndura Dumnezeu

Ca să-ţi mântui neamul tău!

Din păcate şi din motive neelucidate, Eminescu, “bolnav” şi/sau “dezamăgit” de prestaţia sculptorului francez, cu privire la “figura” şi “coroana” de pe fruntea marelui domnitor, ori poate “înduioşat” la vederea Veronicăi şi a prietenului său, bădia Creangă, a fost “nevoit” să părăsească ceremonia şi abia seara în casa lui Iacob Negruzzi din Păcurari, a putut să­-şi declame însufleţitoarea sa “Doină”.

Controverse

De altfel, ulterior, au apărut multe controverse, note critice şi interpelări în Parlament cu privire la “originalitatea” sculptorului francez, care n-a ţinut seama de schiţele şi documentaţia întocmită de Gh. Asachi. A circulat chiar şi “o legendă” cu privire la posibila “inversare” a comenzilor primite de sculptor, de la Iaşi şi de la Cracovia.

Un articol de Mihai Caba

Comments

comments



Nu sunt comentarii

Comentati acest articol!




*