100 de ani: Sosirea voluntarilor ardeleni

Publicat de Curierul de Iasi la data de 09/06/2017

În iunie 1917, Iaşul sărbătorea cu entuziasm sosirea voluntarilor transilvăneni, 1000 de soldaţi şi 200 de ofiţeri. Până atunci ostaşi ai Austro – Ungariei, căzuţi prizonieri în Rusia, voluntarii veneau la Iaşi pe 7 iunie pentru a jura credinţă drapelului României. Batalioanele voluntarilor au fost primite cu bucurie înflăcărată, ca o dovadă vie a legăturilor României cu Ardealul şi cu încrederea că visul Unirii celei Mari se apropie de înfăptuire.

În primăvara lui 1917, în lagărele de prizonieri din Rusia a început recrutarea soldaţilor din Transilvania care doreau să lupte sub drapelul României. La începutul războiului încorporaţi în unităţile armatei Austro – Ungariei, soldaţii ardeleni au căzut prizonieri la ruşi fiind internaţi, în principal, în lagărul de la Darniţa. Un acord între guvernul rus şi cel român stipula eliberarea a circa 30 de mii de soldaţi ardeleni şi bucovineni pentru a se alătura armatei române. În primul grup, 1000 de ostaşi au răspuns apelului românesc şi, sprijiniţi de ruşi, au sosit în Gara Iaşi în seara zilei de 7 iunie. Erau întâmpinaţi de şeful statului major, generalul Prezan, de ministrul de război Vintilă Brătianu, de Octavian Goga şi de mii de ieşeni veniţi să-şi salute fraţii de peste munţi.

„Îmi dau seama că marşul vostru este cea mai grozavă spovedanie mută a pătimirii noastre de veacuri […] Cu voi trec batalioanele moţilor, nesfârşitele batalioane îndurerate ale istoriei noastre. Vin popii şi ciobanii din bătrâni care au păstrat la Olt şi Murăş o lege românească, vin cărturarii din criptele de la Blaj şi Sibiu, vine Şincai cu cronica lui şi Andrrei Mureşanu cu strigările coardelor sfărâmate, Iancu cu legionarii de la Abrud, vin cu toţii – toate vibrările sufletului nostru din ardeal , cântecele de plug, zvonurile din pădure – toate tremură în văzduh când se va rosti jurământul vostru sub stagul ţării româneşti.”
(Octavian Goga, „România”, 7 iunie 1917)

Jurământ

Festivitatea primirii voluntarilor s-a desfășurat în dimineața 8 iunie 1917, pe platoul de la Șorogari, Moara de Vânt. La ora 10.00 a avut loc ceremonia depunerii Jurământului militarilor ardeleni către Ferdinand I. Pentru festivitate a fost ridicat un pavilion din lemn, unde stăteau regele şi oficialităţile româneşti precum şi reprezentanţii aliaţilor. După slujba religioasă oficiată de mitropolitul Pimen, a urmat ceremonia Depunerii Jurământului, de către voluntarii ardeleni, cu mâna stângă ridicată spre cer: „În numele lui Dumnezeu, jurăm credință Regelui Ferdinand 1-ul. Jurăm credință în toate împrejurările. Așa să ne ajute Dumnezeu. În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin!”.
Regele a ținut, la rândul său, o cuvântare solemnă în fața soldaților, încheiată în uralele acestora. Apoi corul soldaților ardeleni a intonat imnul național „Trăiască Regele!”. A urmat defilarea voluntarilor, sub comanda generalului Vlădescu: ofițerii și soldații ardeleni, un batalion de Vânători cu drapelele și patru regimente de Infanterie, cu drapele și mitraliere. La final, regele a participat la masa soldaților, pe platoul unde a avut loc festivitatea.


Hora Unirii

Marșul spre oraș a voluntarilor, desfășurat după ora 17.00, a fost un adevărat triumf. Trupele voluntarilor ardeleni au pornit spre Piața Unirii, cu fanfara militară în frunte, pe un traseu stabilit, prin Târgul Cucului, str. Ștefan cel Mare și str. Cuza Vodă. În piață, unde se strânseseră peste 5 mii de ieşeni, s-a încins o „Horă a Unirii” în jurul statuii lui Alexandru Ioan Cuza, sub sceptrul căruia s-a realizat unirea de la 1859 Principatelor Române. Au fost rostit discursuri de către Ionel. I. C. Brătianu șeful guvernului, Ion Nistor și Octavian Goga. Istoricul N. Iorga care le-a adresat îndemnul: „Frați ostași, intrați în luptă pentru România!”.

„Carpaţii sunt prea mici”

Discursul cel mai impresionant a fost însă cel al locotenetului Victor Deleu, un tânăr avocat din nordul Ardealului, care arăta că munţii sunt prea mici faţă de dorinţa unui neam de a fi unit. C. Argetoianu consemna momentul: „Deodată a apărut pe soclul lui Vodă Cuza un tânăr blond și chipeș, în uniformă de ofițer și vorbele lui înaripate se așterneau de la înălțime peste capetele descoperite. O adâncă emoție cuprinse mulțimea răscolită de un singur gând, de o singură simțire. Sufletele oamenilor, câți erau adunați acolo, se topiseră într-un singur suflet colectiv. Un mare talent, un extraordinar talent se releva românilor: numele lui Deleu flutura pe toate buzele”. La fel de fascint de prestația acestui personaj a fost și I.G. Duca, ce scria, la rândul său: „Toate cuvântările au fost mărețe și înflăcărate, dar spre uimirea generală, nu au existat pe lângă aceea a lui Deleu, care a fost pur și simplu o minune de neuitat… a fost una dintre cele mai puternice impresii oratorice din viața mea”.

Comments

comments



Nu sunt comentarii

Comentati acest articol!




*