[100 de ani] Iaşi – capitala României. Tulburări socialiste

Publicat de Curierul de Iasi la data de 28/04/2017

Politica crea cele mai mari tulburări în primăvara lui 1917. Entuziasmaţi de revoluţia de la Petrograd soldaţii ruşi făceau mai mult politică socialistă decât acţiuni de front. Se organizau mari manifestaţii, se rosteau discursuri şi, mai mult, doreau să atragă o schimbare de regim în România.

Manifestaţia soldaţilor ruşi din 18 aprilie – 1 mai 1917. Aproximativ 15 mii de militari au mărşăluit pe străzile din Iaşi. Copyright: © IWM. Sursa: http://www.iwm.org.uk

Îngrijorarea faţă de comportamentul „marilor aliaţi ruşi” creştea în societatea românească. Sărbătorind ziua internaţională a Muncii, la 18 aprilie/ 1 mai 1917, după o întrunire în gara Socola, peste 15.000 de ostaşi ruşi, cântând Marseilleza  şi Internaţionala în ruseşte şi strigând slogane fulminante ca şi pancartele ce le purtau, defilau pe străzile Cuza Vodă, Lăpuşneanu, Copou „şi ca o culme, făceau manifestaţiune în  Piaţa Unirii cu discursuri rostite de pe treptele statuii lui Cuza Vodă, în care se cerea nici mai mult nici mai puţin, decât înlocuirea formei de guvernământ din România” (I.G. Duca). Trecând prin faţa palatului regal ar fi strigat chiar Trăiască Republica Română (Artur Gorovei, Alte vremuri).

 

Eliberarea lui Racovski

Cu prilejul manifestaţiilor, eliberau pe medicul Cristian Racovski, fruntaş al mişcării socialiste române, participant şi organizator al Conferinţei Internaţionale de la Zimmerwald (septembrie 1915), arestat şi pus sub pază la Vaslui, unde era prefect Eduard Ghica, prietenul lui Brătianu, şi apoi la laşi, pentru atitudinea sa politică antirăzboi, suspectat de trădare. Era păzit într-o locuinţă din strada Apeduct -Târgul Cucului. Cu el se afla avocatul ieşean socialist M.Gh. Bujor (1881-1964), ofiţer, cât şi militantul Max Wexler (1870-1917), care a şi fost apoi arestat şi executat la Armata a II-a Bacău sub „pretext că a vrut să fugă”.

Racovski, cunoscut militant socialist, cuvântând, ruseşte şi româneşte, la manifestaţia din faţa statuii lui Cuza Vodă, aproape de locuinţa regală, cerea populaţiei să lupte ca să triumfe şi în România principiul republican. Cei doi, Racovski şi Bujor erau apoi duşi de manifestanţi într-o tabără militară rusească, de la Ţuţora, şi de acolo trimişi la Odessa, de unde aveau să-şi facă mult timp cunoscută prezenţa. Primul, ajungea conducător politic al regiunii şi mare opozant al guvernului de la Iaşi, iar al doilea editorul gazetei socialiste „Lupta”, trimisă şi partizanilor din Moldova.

Prieten apropiat cu Kerenschi, conducătorul guvernului din Petrograd, Racovski îi devenea consilier pentru problemele româneşti.

 

Agitaţie în stradă, linişte în presă

Fără a se sinchisi de autorităţile române, trupele ruse se comportau ca stăpâni în oraş. Temându-se de o posibilă acţiune militară a soldaţilor socialişti în Iaşi, dar şi ferindu-se să nu supere marele aliat, guvernul român a rămas fără reacţie. În presă, manifestaţia rusească era prezentată, pozitiv descrisă ca „entuziastă, demnă” şi desfăşurată în linişte. Nu era deloc aşa. Îngrijorarea creştea şi pentru a contrabalansa dominaţia soldaţilor ruşi, sunt aduse în Iaşi, în următoarele zile, două regimente de infanterie româneşti care au defilat pe străzile din Iaşi. Pe de altă parte la presiunea guvernului, generalul Scerbaceff, comandantul trupelor ruse din România,  semnează un Apel către soldaţii ruşi prin care condamnă eliberarea lui Racovscki şi discursul care cerea căderea regelui român. Generalul rus pune aceste acţiuni pe sema unor oameni plătiţi de germani şi reasigură că nu se va implica în politica unui stat aliat. Comandamentul rus scăpase însă din mână Comitetul soldaţilor şi ofiţerilor, care treceau la acţiuni tot mai radicale şi la o propagandă antirăzboi şi antimonarhie accentuată.

 

Presiune tot mai mare

Manifestaţii revoluţionare socialiste aveau loc şi în alte oraşe precum Roman – centru important al armatei ruse

– cât şi în Galaţi, Tecuci, Bacău, Pentru ziua de 6 mai plănuindu-se şi în România acţiuni antimonarhice regele a fost sfătuit să se retragă la sediul Armatei a II-a din Bacău condusă de generalul Averescu.
Mai curajoasă, regina nu evita întâlnirile cu revoluţionarii. Circulând cu trenul, într-o seară, la Roman vagonul fîindu-i înconjurat de revoluţionari ruşi, încruntaţi, ea a ieşit la fereastră. Dorind să şi-i apropie a oferit unuia de lângă vagon, un pachet de ţigări, dar a fost refuzată. Insistând, zâmbind, stând cu ei la discuţie, pe limba lor, dând şi altora ţigări, se despărţeau în linişte, ostaşii trimiţând apoi Ia dânsa doi ofiţeri să-i mulţumească pentru daruri. Asemenea scene se întâmplau şi prin spitale. La început pacienţii revoluţionari îi refuzau ofertele, dar apoi Ie primeau văzând insistenţa şi preocuparea pentru îngrijirea tuturor răniţilor, indiferent de naţie şi credinţă. Din aceste motive unii dintre militari sau înfocaţi politicieni antisocialişti, bănuitori că a fost partizana reformei agricole, o socoteau regina roşie „atinsă” de morbul socialist— revoluţionar. Regina era chiar dispusă să stea de vorbă şi cu comisarii revoluţionari din gara militară Socola, pentru a-i convinge de necesitatea luptei împotriva cuceritorilor germani şi menţinerea disciplinei armatei ruse de pe front.

 

Mişcarea – 20 aprilie 1917

Manifestaţia de eri

Trupele ruseşti aflătoare în Iaşi au sărbătorit ieri în chip pe cât de entuziast, pe atât de demn ziua de 1 mai.

În frunte cu muzica militară care intona Marseileza, cu steaguri şi pancarte, sub conducerea comandanţilor lor, trupele ruseşti au plecat de la Socola într-o impunătoare procesiune.

În Piaţa Unirii s-au rostit mai multe cuvântări arătându-se importanţa prefacerilor sociale provocate de revoluţie şi insistând asupra necesităţii de a se continua răsboiul împotriva Germaniei cu o îndoită energie, căci numai aşa poporul russe va putea folosi de libertăţile întronate de noul regim.

Oratorii au fost aclamaţi cu entuziasm, iar imensa mulţime de soldaţi a jurat credinţă guvernului provizoriu.

Manifestaţia a decurs în linişte şi în cea mai perfectă ordine până aproape de orele 7.

 

SERIAL 100 de ani. Iaşi – capitala României

Comments

comments



Nu sunt comentarii

Comentati acest articol!




*