[100 de ani] Eroul de la Mărăşeşti

Publicat de Curierul de Iasi la data de 20/07/2017

Generalul Eremia Grigorescu a fost una dintre personalitățile care au condus la glorie Armata Română în timpul Primului Război Mondial. Condus de patriotism, cu o înaltă educație, de un profesionalism rar întâlnit, curajos, şi-a pus calitățile, cunoștiințele și viața în slujba țării pentru a îndeplini scopul intrării României în război în 1916 – Marea Unire. A fost prezent din prima până în ultima zi de război pe câmpul de luptă, sub conducerea sa fiind repurtate victorii foarte importante ale Armatei Române. În timpul luptelor de la Oituz (1916) a fost iniţiatorul îndemnului „Pe aici nu se trece!”, iar apoi, şi-a câştigat în august 1917 renumele de „Eroul de la  Mărăşeşti”.

 

Eremia Teofil Grigorescu s-a născut la 28 noiembrie 1863 în localitatea Târgu Bujor, județul Galați, într-o familie de condiție modestă, tatăl său fiind profesor. La puțin timp mama rămâne văduvă și se mută cu cei patru copii la Galați în casa fratelui acesteia, Ion Cazacu. Urmează școala primară (1870-1874) și gimnaziul la Liceul „Vasile Alecsandri” din Galați (1874-1878).
Întâmplarea face ca în 1872, regele Carol I împreună cu personalul său să facă o vizită școlii unde învăța micul Eremia. El fiind premiantul clasei, este scos la tablă pentru a-și dovedi cunoștiințele. Răspunsurile sigure, prestanța și calitățile caligrafice ale elevului îl impresionează pe rege care îl laudă și îi spune doctorului Carol Davila, care se afla în suita sa, că băiatul dovedește un caracter mândru, cu năzuință spre glorie.

Studii la Iaşi

Între 1878-1881 este elev al Liceului Naţional din Iaşi. Pentru a se întreține pe durata studiilor, medita și câte 12 elevi în același timp la „Geometrie descriptivă”. După susținerea bacalaureatului s-a înscris la Facultatea de Medicină și de Științe din cadrul Universității din Iași.
Dragostea pentru istoria militară și spiritul patriotic îl capătă în momentul în care se îndrăgostește de Elena Arapu și intră în casa familiei acesteia unde spiritul militar era atotprezent. Acest lucru îl face își schimbe gândurile și să renunțe la cursurile Facultății de Medicină, înscriindu-se în vara anului 1882 la Școala Militară de Ofițeri de Infanterie și Cavalerie din București. Din 1884 până în 1886 își perfecționează cunoștiințele militare prin cursurile Școlii de Aplicație a Artileriei unde termină ca șef de promoție.
În toamna anului 1886 Ministerul de Război îl trimite pe sublocotenentul Eremia Grigorescu la Paris ca atașat pe lângă Comitetul Artileriei Franceze Saint Thomas. Timp de doi ani acesta a studiat matematica aplicată la Universitatea din Sorbona. După ce a revenit în țară a publicat prima sa lucrare: Calculul probabilităților aplicat la gurile de foc, în anul 1888.

Intrarea în război

Marea Conflagrație Mondială îl găsește pe Eremia Grigorescu în funcția de general de brigadă al Diviziei 15 Infanterie. Trimis pe frontul din Dobrogea, cere permisiunea de a executa misiuni de recunoaștere, de a lua legătura cu vecinii din zonă și a instala unitățile în dispozitiv de luptă. Intră în luptă în sectorul Arabagi-Mulciova cu scopul de a restabili frontul fărămițat de trupele inamice. Soldații de sub comanda sa au luptat cu înverșunare pe frontul dobrogean obținând succese de necontestat. Victoria obținută la Arabagi crescuse vizibil moralul trupelor care se aflau în partea de sud a țării, moral care se afla la pământ după pierderile însemnate de la Turtucaia.

„Pe aici nu se trece!”

Divizia condusă de Grigorescu a avut un rol important în bătăliile de la finalul anului 1916, odată cu retragerea în Moldova. A condus cu responsabilitate și curaj această divizie oprind înaintarea trupelor inamice în prima bătălie de la Oituz (28 septembrie/11 octombrie – 14/27 octombrie 1916) sub lozinca Pe aici nu se trece!. După încleștarea de forțe care a oprit înaintarea trupelor germane către Siret, Divizia a 15-a și-a câștigat pe drept numele de Divizia de Fier. Generalul Constantin Prezan, comandantul Armatei de Nord, a dat următorul ordin de zi: Generalul Eremia Grigorescu, comandantul Diviziei 15, de cînd a intrat sub comanda Armatei de nord s-a distins susținând zilnic lupte îndîrjite în valea Oituzului. Prin dispozițiuni judicioase date în ordinele de operațiuni, prin energia și curajul personal a infiltrat ofițerilor și trupei de sub comanda sa o desăvîrșită încredere în victorie, punându-i astfel în măsură de a susține dese și impetuoase atacuri și contraatacuri cu rezultate strălucite în contra unui inamic mult superior ca număr.

Eroul de la Mărăşeşti

În perioada 24 iulie/6 august – 21 august/3 septembrie 1917, bătălia de la Mărăşeşti s-a desfăşurat în trei etape, pe o lungime a frontului de aproximativ 35 km şi a fost cea mai importantă confruntare miliară de pe frontul român din vara anului 1917. În ziua de 29 iulie/11 august 1917 la orele 23:00, generalul Eremia Grigorescu primește următoarea telegramă (nr. 2665): Către generalul de divizie, Eremia Grigorescu. Cu începere din ziua de 30 iulie/12 august 1917, ora 8:00, sunteți comandantul Armatei I române. General Prezan.
Neînțelegerile grave dintre generalii Cristescu și Ragoza, comandanții Armatei I române, respectiv Armata a IV-a rusă, au determinat Marele Cartier General român să schimbe comandamentul Armatei I române, astfel dândui-se mână liberă lui Grigorescu să își pună în aplicare strategiile de luptă. Astfel, în această bătălie, timp de 29 de zile de chin, în care au fost implicate 20 de divizii ale armatelor române și străine și pierderile suferite de părțile beligerante au fost foarte mari. Prin ordinul de zi din 7/20 august 1917, generalul Grigorescu a elogiat curajul subordonaților săi: …ziua de 6 august a fost scrisă de voi cu litere de aur în cartea vitejiei neamului nostru afirmând în lumea întreagă drepturile lui nebiruite.
Pentru o perioadă foarte scurtă de timp a îndeplinit funcția de ministru de război (octombrie-noiembrie 1918).

Recunoaştere

La 29 octombrie/11 noiembrie 1918, în aula Universității din Iași, generalului Eremia Grigorescu i-a fost înmânată sabia de onoare oferită de foştii săi profesori. Cu această ocazie, generalul a spus: „Nu am făcut decât să execut un ordin, pe care am simțit că este al țării întregi. Mi s-a ordonat să nu las inamicul să treacă și l-am oprit”. De asemenea, în semn de recunoștință, din partea împăratului Japoniei, generalul a primit o sabie de samurai pe care erau gravate următoarele cuvinte: „Voi sunteți cei care scrieți istoria țării”.

Alături de soldaţii săi

În zorii zilei de 21 iulie 1919, Eroul de la Mărășești a încetat din viață după o scurtă, dar cruntă suferință. Regele a instituit doliu în rândul Armatei I române timp de trei zile. De la București, cortegiul funerar a adus sicriul la Mărășești, unde a fost îngropat. În ziua de 29 august 1924, când lucrările la Mausoleul de la Mărășești începeau să prindă contur, trupul generalului a fost reînhumat în cripta centrală, în mijlocul soldaților pe care i-a condus în luptă. Pe placa de pe sarcofagul său este înscrisă inscripția: Străjerii de la Poarta Moldovei, care au pus stavilă poporului vrăjmaș făcând stâncă împrejurul meu, am scris cu sânge pe crestele de la Slănic, Oituz și Cașin: «Pe aici nu se trece».

 

Alte articole din

[Serial] 100 de ani – Primul Război Mondial 

Comments

comments



Nu sunt comentarii

Comentati acest articol!




*